eu am un prieten care parca e si doctor in biologie.
bea doar bere (sustine ca asta e scaparea lui), vreo 10-15 pe zi, cred..si incepe de la ora 10-12 cu prima. abia dupa ce iese de la serviciu incepe sa se ameteasca si spre seara e trosnit deja.
e alcoolic si o recunoaste, dar daca incerci sa il ajuti cu ceva sa se motiveze, se simte atacat si isi scoate studiile de anatomie si genetica in fata. e cel mai destept si le stie pe toate,de psihoterapie nici nu vrea sa auda (desi avem vreo 2 psihologi in gasca de prieteni care mai aplica psihoterapie cu el, asa, la o bere) iar cand e trosnit, e foarte iritabil si ajunge sa jigneasca.
Problema a aparut dupa moartea celor doi parinti si eu cred ca a fost sustinuta si de faptul ca nu are nicio relatie, desi e in pragul a 37 de ani. ma rog, mai are cativa ani pana la 40.
A avut acum cativa ani o iubita si draguta si desteapta, dar cand aceasta a pus piciorul in prag si l-a pus sa aleaga intre ea si bautura (bineinteles, cu ajutor) - bula a ales bautura, desi se jura ca s-ar fi putut lasa si acum regreta. Atunci insa, motivul pentru care, chipurile, a lasat-o ..era faptul ca stia ca nu o sa se lase niciodata cu adevarat.
Acum insa e in stare deplorabila. Sta intr-o garsoniera din care i s-a taiat incet curentul, tv-ul, caldura. banii pe care i-am strans cheta sa isi faca baia i-a baut.
Are dantura cariata si datorii la banca. Nu stim cum sa il mai ajutam. Cativa prieteni s-au resemnat.
Macar isi mai gateste uneori, desi stiu cu durere in suflet ca de multe ori rabda si foame.
Eu cred ca ii lipseste motivatia. Cand nu era asa de grav, acum cativa ani, l-a infundat incapatanarea si aroganta. Primea ajutor doar pe moment (bani, sfaturi), dar cand incercam sa insistam pe lucruri serioase - nu mai suna si nu mai raspundea la telefon o saptamana.
se plange mereu (inainte nu se plangea) si ne e si noua din ce in ce mai greu sa il vedem cum decade de la o zi la alta.
Am epuizat toate sperantele ca il vom mai putea ajuta cu ceva.
Asta ca sa nu mai amintesc de un om genial (cu o minte de rupe, cu premii nationale si internationale la activ ) care tot de destept si de arogant ce era - a ajuns prada bauturii..desi le avea pe toate - casa, familie, prieteni, cariera. Cum sa ii fi spus lui ca poate sa ajunga sub controlul unui viciu? Nu tata, era muuult prea destept pentru asa ceva. Cum il puteam jigni in halul asta?
Acum e om al strazii si familia lui a ramas marcata pe viata.
Am avut si un unchi, profesor de fizica - care daca dimineata nu isi lua paharelul de vinars, tremura tot. Norocul lui e ca a avut o femeie incapatanata si dura care l-a tinut toata viata pe linia de plutire. Iarasi un mare noroc - a murit inaintea ei, ca altfel...ajungea si el pe strazi cu totul.
Bunicul din partea tatalui a fost amenintat de politie (cumnatul cumnatului lui) si de atunci atat de tare s-a speriat incat s-a lasat de bautura. Greu, dar insistent. Si a reusit.
Nu era foarte destept, sau era, dar nu avea scoala si mofturi de care aveau cei de sus. Se considera mai putin cult decat fratii lui. Bine, e si aici mult de zis. Din cei trei frati care au crescut la tara, copii de morar - el a fost cel sacrificat sa stea sa aiba grija de ferma, de parinti la batranete - ceilalti doi au fost trimisi la scoli pe mai departe. Da, a fost un copil sacrificat, caci si-a dorit si el mereu sa urmeze scoala.
Totusi, cand a fost amenintat ca isi va lasa familia fara un tata si va infunda puscaria - s-a lasat.
Am ajuns la concluzia ca atunci cand un om fff destept ajunge sa aiba un viciu, e aproape imposibil sa iasa din el. Tocmai pentru ca nu asculta de altii niciodata, iar atunci cand realizeaza ca nu mai detine controlul - e mult prea tarziu.
Iarasi, daca omul nu are o familie aproape, care sa il sustina si sa il motiveze, e si mai grav. Asta daca nu cumva - e totul.
Ne tot gandim si ne tot gandim de la o vreme...si tare mult am vrea sa il ajutam pe prietenul biolog de mai sus....dar nu stim cum.
o idee, ceva?