Început de dark_light, Vin 2 dec 2005 · 324 răspunsuri · 45.689 vizualizări
BlueSugar a scris:Nu-i dai,o sa stii tu si singura cand e prea mult.Iar atunci o sa te opresti pentru tine insati,nu pentru ceilalti.
Multumesc de incurajare! :flowers: Sper ca sa adun toata intelepciunea din mine incat sa nu fiu niciodata in postura sa ma dezamagesc foarte tare, prin urmare, sa nu-i dezamagesc nici pe cei dragi mie. :)
BlueSugar a scris:Acu imi ploua in gura dupa o bere.Uite pentru urgente din astea am bere fara alcool in camara
LE:si eu beam pentru ca imi placea gustul berii la nebunie,de asta dupa ce am incercat mai de toate,m-am oprit la bere.
Am consumat ani de zile o bere,doua pe seara.Nici nu am observat cand am marit cantitatea.Cert este ca atunci cand am realizat,trecusera deja cam 10 ani de cand incepusem cu berea.
Am gazduit odata un gratar la noi acasa si pentru ca invitatii erau bautori, am zis na hai sa cumparam macar niste bere fara alcool. E una aici de la Becks care e foarte buna. Ce zici ca doua cupluri cand au auzit ca nu se va bea alcool, n-au mai vrut sa vina. 
De la o vreme am inceput sa mai trag si eu cate un paharel pe ici si colo cand merg in vizita la vreo prietena. Am gustat bere. Nu-mi place si de la jumate de pahar ma balonez cat casa. Taria e naspa rau, dar in schimb am prins gust la ghiurghiuliu. Chestia e ca daca eu nu am fost nici macar bautoare ocazionala in viata pana acum, doua trei guri si ma fac boschet. Ultima data cand am fost la ai mei in vizita mi-a dat mama un pahar de vin ca la ei in casa se bea, adica mama mai serveste cate ceva....si draga Blue ce vin o fi fost ala dracu stie ca mi se impleticea limba in gura. Colac peste pupaza chiar in momentul ala mi-a venit mie idea geniala sa-l sun pe al meu in Canada. Vai...s-a pisat maica'mea pe ea de ras. Nu mai puteam sa vorbesc la telefon, vorbeam cu asta cateva cuvinte in arabeste, doua trei pe romaneste, unul in engleza si cateva silabe in nemteste. :rot:
Da el cica " Ce e cu tine femeie ? " I-am zis ca am luat o pastila de dormit ca sa adorm si sa ma reglez cu fusul orar dupa zbor si sunt ametita. Maica-mea m-ar fi oprit ea dar era prea tarziu cand m-a vazut cu telefonul in mana. Taica'meu se uita la noi si dadea din cap in semn ca nu suntem normale.
Editat Sâm 4 feb 2012 04:28
BlueSugar a scris:Uneori le facem rau celor dragi nou,tocmai prin faptul ca-i ajutam atunci cand nu le trebuie ajutorul nostru,cand le dam un ajutor nedorit.Tatal tau nu constientizeaza ca este alcoolic,de aceea ajutorul tau nu este bine-venit.Iti inteleg sincer intentiile dar pentru ca am fost si de alta parte a baricadei,il inteleg si pe el.
Am o ruda alcoolica.Stii cum o ajuta familia?Facandu-i scandaluri monstru atunci cand e treaza.Spunandu-i ca e nebuna la cap si tampita,ca nu se gandeste la copii,ca ii face de ras si alte epitete inaltatoare.Nu in felul asta se da ajutor.Iti spun din suflet,daca nu as fi abstinenta acum,daca inca as mai bea,iar atunci cand sunt treaza familia mea mi-ar spune toate astea,primul lucru ce l-as face ar fi sa deschid o alta sticla.
Tie iti este rusine ca tatal tau este alcoolic,Athmy?
Tata stie ca este alcoolic, a constientizat asta mai demult, doar ca se declara invins si resemnat, si imi dau seama ca asta e boala si nu poate face mare lucru contra ei. Daca vrea sa moara si sa le faca greutati celorlalti, eu n-o sa il ajut cu asta.
La stadiul in care este de bolnav, nu stiu cine o sa il ingrijeasca daca se omoara cu mana lui, ma gandesc cat de egoist se comporta.
Nu fac scandaluri monstru, nu sutem genul, si nici nu folosesc epitete inaltatoare. Dar nici nu ma intereseaza ce l-ar face sa deschida o alta sticla, pt ca nu sunt responsabila pt el sau pt alt om. Imi fac datoria asa cum pot. Daca nu vrea sa asculte ca ne face rau prin comportamentul lui si sa inceteze, eu nu-l accept cu asa comportament si isi va asuma consecintele. Nu sunt deloc toleranta cu cei ce imi fac rau mie si celor dragi mie, fara sa se lase ajutati.
Deja am depasit faza rusinii, sunt furioasa.
Editat Sâm 4 feb 2012 08:21
Athmy a scris:Tata stie ca este alcoolic, a constientizat asta mai demult, doar ca se declara invins si resemnat, si imi dau seama ca asta e boala si nu poate face mare lucru contra ei.
Deja am depasit faza rusinii, sunt furioasa.
Alcoolismul poate influenta GRAV perceptia individului despre realitatea cel inconjoara.Poate crede ca-i doar un viciu minor, si chiar nu intelege ce consecinte are comportamentul sau.
Nu cred ca furia e o solutie si nici ignoranta.Dar eu nu sunt acolo sa inteleg ce simti si prin ce treci...
Mama unei prietene era alcoolica in ultimul grad (bea orice si-si pierdea constienta repede).
Impreuna cu sotul si fratele ei, am luat-o fortat si am dus-o la parintii ei, care au incuiat-o intr-o camera si au chemat un doctor.Au mers si la politie sa anunte.
Cand s-a instalat sevrajul a incetat sa mai manance.I-au facut o supa foarte concentrata (carne si legume multe), si bea doar zeama.
Abia peste o luna a mancat prima data normal.
Cam trei luni a stat acolo, (incuiata efectiv, doar o saptamana).
Acum e un om normal, dar foarte rusinata, desi i s-a explicat ca-i doar o boala, asemeni gripei, sa zicem.
Editat Sâm 4 feb 2012 09:00
Ce oameni buni, tata simte ca are viata "distrusa", nu e doar alcoolic. Acum l-a pocnit si inactivitatea, sta toata ziua acasa si se plictiseste.
Nici el nu a mancat nimic de multe zile, se hraneste cu spirt. Pare rational cand vorbesc cu el, dar este la pamant si nu ofera solutii, niciodata nu a luat singur problema in maini.
Athmy a scris:Ce oameni buni, tata simte ca are viata "distrusa", nu e doar alcoolic. Acum l-a pocnit si inactivitatea, sta toata ziua acasa si se plictiseste.
Nici el nu a mancat nimic de multe zile, se hraneste cu spirt. Pare rational cand vorbesc cu el, dar este la pamant si nu ofera solutii, niciodata nu a luat singur problema in maini.
Daca nu gaseste singur un motiv sa mai traiasca, ma indoiesc ca i se poate da unul de catre membrii familiei. Ceva similar se intampla si cu tatal meu, mai ales dupa ce s-a pensionat. Momentan insa a gasit un nou motiv sa traiasca - a gasit un post potrivit pregatirii lui si se straduieste sa il ocupe. Bea mult mai putin. Ba chiar uneori deloc. Pentru ca a gasit iarasi sens existentei sale.
Nu cred ca tata poate trece printr-un sevraj fara ajutor de specialitate. Data trecuta tremura tot cand l-am internat, doctorul credea ca va intra in delir o zi, doua, si l-a pus pe perfuzii, am cumparat eu glucoza si vitamine ca spitalul nu avea. Doctorul s-a mirat ca a fost puternic la organism si nu a intrat in delir, a suportat bine, l-a tinut 3 sau 4 zile, apoi s-a internat la Sura Mica. A obtinut greu concediu fara plata, cu audienta la director si palaria in mana, l-a mustrat si directorul. Ar fi trebuit sa stea mai mult acolo, cel putin 3 luni ne-a spus medicul, dar nu s-a putut. Apoi l-au disponibilizat dupa un an, fiindca era institutie bugetara si stiti cum a fost prin toamna, se organizau concursuri ca acoperire. Asta l-a daramant rau, si statul degeaba acasa, a inceput din nou sa bea. Stiam ca se va ajunge aici, ar fi trebuit sa il trimit la clinica din timp, dar nu m-am gandit. Mi-e ciuda pe el ca nu se gandeste singur, nu este responsabil decat pt ce mananca si pt copiii crescuti, atat.
Fiind bolnav cu inima, orice sevraj prin care trece fara vitamine si perfuzii ii poate fi fatal. Dupa cum si alcoolul in sine.
alone4ever a scris:Daca nu gaseste singur un motiv sa mai traiasca, ma indoiesc ca i se poate da unul de catre membrii familiei. Ceva similar se intampla si cu tatal meu, mai ales dupa ce s-a pensionat. Momentan insa a gasit un nou motiv sa traiasca - a gasit un post potrivit pregatirii lui si se straduieste sa il ocupe. Bea mult mai putin. Ba chiar uneori deloc. Pentru ca a gasit iarasi sens existentei sale.
Exact asta incercam sa spun mai sus: alcoolicii au o perceptie distorsionata a realitatii.
Ei isi creeaza false complexe si false impresii. Unii sunt cu un caracter mai puternic si depasesc momentul altii NU.
Daca au sprijin si unii si altii pot depasi starea de alcoolism.
Uneori trebuie luate solutii radicale.
Nu trebuie crezuti, fiindca mintea lor e inca foarte capabila de a convinge, dar incapabila sa iasa din starea de intoxicatie.Intrati si pe site-uri de specialitate si vedeti ca alcoolismul e o boala, nu un viciu.
Athmy a scris:...
Imi pare rau. Bunicul meu... unul dintre ei, ca morti sunt amandoi, a murit la 63 de ani din cauza alcoolismului, dupa ce anterior a ingreunat existenta celor de pe langa el. Cumnatul lui la fel, chiar la o varsta mai mica.
Eu privesc cu ochi reci lucrurile astea. Daca era ceva ce se poate face, probabil as fi aflat.
Ce stiu insa este ca un alcoolic, de multe ori incearca sa ii controleze pe cei din jur. Daca acestia i se supun, bea mai putin, daca nu, bea mai mult. Asta poate da o marunta explicatie problemei - dezamagirea fata de propria existenta provenita din nepotrivirea intre ce spera sa fie si ce a fost a sa viata probabil il duce pe om catre drumul asta.
Editat Sâm 4 feb 2012 09:30
Desigur ca e boala, de aceea si ajutam oamenii bolnavi, nu-i lasam de capul lor, mai ales ca boala asta afecteaza insasi pofta de viata si distorsoneaza caracterul si perceptia asupra realitatii. De aceea nu are rost sa ii faci scandal ca de ce este bolnav, ci mers direct la solutii. Insa pt asta iti trebuie cooperarea pacientului, nu poti face nimic daca el refuza. In ultima instanta trebuie constrans si fortat sa gandeasca in termeni de recuperare, nu cum face tata ca ce va intereseaza pe voi ce fac eu daca eu vreau sa mor. Sa inteleaga cel putin ca nu vrem sa avem parte de asa spectacol. Deocamdata il las sa rumege asta.
alone4ever a scris:Imi pare rau. Bunicul meu... unul dintre ei, ca morti sunt amandoi, a murit la 63 de ani din cauza alcoolismului, dupa ce anterior a ingreunat existenta celor de pe langa el. Cumnatul lui la fel, chiar la o varsta mai mica.
Eu privesc cu ochi reci lucrurile astea. Daca era ceva ce se poate face, probabil as fi aflat.
Ce stiu insa este ca un alcoolic, de multe ori incearca sa ii controleze pe cei din jur. Daca acestia i se supun, bea mai putin, daca nu, bea mai mult. Asta poate da o marunta explicatie problemei - dezamagirea fata de propria existenta provenita din nepotrivirea intre ce spera sa fie si ce a fost a sa viata probabil il duce pe om catre drumul asta.
Si bunicul din partea mamei a fost alcoolic, de mergea bunica sa il ridice din santuri, toata viata s-a chinuit cu el si a murit la 65 de ani, destul de urat. Dar era altfel de alcoolic, bea numai bere, nu vodca sau spirt, tarie pura. In felul asta se imbata doar dupa serviciu. Nici in spital nu a ajuns vreodata, desi imi povestea bunica cum o data a luat niste pastile si a baut, si a trecut printr-un delir de toata frumusetea, i se nazareau draci peste tot, iar dimineata bunica era gata sa il interneze la nebuni de teama sa n-o omoare crezand-o tartorele lor. Alcoolul te invinge atunci cand ai o viata in care te simti captiv si nu vezi alta iesire. Cu alte cuvinte daca esti aproape o epava, alcoolul va avea grija sa iti puna cruce.
