Agresivitatea prosteasca

5 o a scris:

Mai toate tipurile de terapii insirate de tine sunt interesante, au ceva util intr-o masura mai mica sau mai mare, desavarsesc puzzle-le mecanismelor psihice din motorul creierului.

De multe marturisesc ca nu am auzit inca. Mai am de studiat toata viata, ce bine ca mereu e ceva nou de cunoscut. Plictiseala, rutina, plafonarea, astea sunt teribile. Trebuie sa le contrapunem invatarea continua, curiozitatea, pasiunea pentru cunoastere. In plus, dezvoltarea personala continua mentine creierul tanar, il fereste de Alzheimer si alte probleme - ex. disparitia sinapselor lenese.

Si tocmai ce-ti atrasesem atentia ca e podeaua alunecoasa...si tu , te-ai si dus.

5 o a scris:

Si tocmai ce-ti atrasesem atentia ca e podeaua alunecoasa...si tu , te-ai si dus.

Bine, dragul meu prieten de departe, te las sa dansezi singur pe podea, eu ies acum din dezbatere, caci am de zugravit, iar deseara ma uit la meci in familie. Iti doresc si tie o dupa amiaza placuta, si vizionare delicioasa. Hai Cehia :) (tin cu cei mai slabi :) )

A propos, o mica sugestie: lasa discutia sa mearga si pe caile deschise de interlocutor, pentru ca asa iti largesti si tu orizonturile, poate ca te duce pe cai la care nici nu te-ai fi gandit vreodata singur.

Nu incerca sa pastrezi controlul asupra discutiei, caci e inconstient o incercare de control a persoanei interlocutorului, deci o irosire de energie mentala din partea ta.

Cele mai frumoase dezbateri sunt cele libere, legate de subiectul incipient ca de un fir rosu. Strictetea tine de rigiditate. Nuantarea, libertatea de expresie, respectarea celuilalt dincolo de chestionarea ideilor lui confruntate cu ideile tale, acestea sunt preferabile.

Si o mica tema de autointerogare: cu ce ai ramas in urma acestei discutii, in ceea ce priveste ideile tale?

Pupici multi si marunti si tie !

Sa nu disperi. Paliperidona pare sa fie o speranta.

5 o a scris:

Pupici multi si marunti si tie !

Sa nu disperi. Paliperidona pare sa fie o speranta.

Nu iau nicio medicatie. Nu am nevoie.

Mi-am constientizat anxietatea cu ajutorul psihologiei, am gestionat-o treptat prin tehnici de autocontrol. Constat tot mai mult ca nu am nevoie de agresivitate (desi sunt unii oameni din mediul virtual care uneori ma stupefiaza prin subtilitatile lor).

E greu sa nu ai anxietate in lumea in care traim. Suntem fiinte vulnerabile, intr-o natura nemiloasa cu omul/animalul slab. In plus avem stresul urban, stresul tehnologic, stresul relational, etc.

O atitudine virila mi se pare admiterea anxietatii proprii, apoi constientizarea formelor ei, apoi combaterea programatica a formelor ei prin mijloace bine alese.

Cred ca agresivitatea tine cateodata de o tendinta de controlare a mediului/interlocutorilor, o tendinta de a impune autoritatea ta in fata celorlalti, care compenseaza stratul de anxietate neconstientizat.

Ce parere ai?

Nemo! a scris:

Orice psiholog trebuie sa mearga la un alt psiholog. Se numeste supervizare. Pentru ca e greu sa te observi pe tine, si e bine sa te vada altul din exterior, unul cu privirea formata.Supervizarea e obligatorie in psihologie, si e foarte buna.

In afara de discutarea chestiunilor care tin de supervizare, se discuta si aspecte legate de dezvoltarea personala.

Inca un lucru pentru care ador sa merg la supervizare, abia astept cele 2 ore saptamanale.

Pentru ca inveti foarte mult ca incepator. Ai la dispozitie un psiholog cu experienta vasta, sunt decenii de cand s-a confruntat cu cele mai grele cazuri.

E ca si cum ai invata rapid si mult.

Furi meserie. Ti se ofera solutii verificate si eficiente la cazuri dificile.

Ceea ce inveti in sedinta de supervizare iti ramane in minte pe viata.

Iti va fi util pe viitor, poate ca acum nici nu stii cand si la ce anume.

Pentru cineva pasionat, supervizarea e o mina de aur.

Supervizorul taie in carne vie. Iti arata erorile fara mila. E nemilos cu gunoiul din minte, cum cere Berne.

El te scoate de pe cai infundate, si te aseaza pe calea regala.

E ca si cum ai avea Yalom-ul tau personal. Sau ca discutiile intre Jung incepatorul si Freud.

Si tu il chestionezi pe el, ii intorci mintea pe dos, il obligi sa se reevalueze.

Si eu am fost fara mila cu rutinele de gandire ale supervizoarei mele.

Si chiar i-am dat niste sugestii care au bulversat-o.

Invatarea e reciproca, avansarea e impreuna.

Cine e pasionat de psihologie intelege ce zic aici.

Supervizarea iti ofera cunoastere din plin in scurt timp, te salveaza de ani de orbecaire, iti ofera condensata experienta a mii de carti citite, si a zeci/sute de cazuri dificile la care altfel nu ai avea acces.

Invatarea din carti de psihologie e slaba fata de invatarea prin interactiune cu un interlocutor experimentat in psihologie.

Iar invatarea de unul singur e periculoasa. Risti sa aluneci foarte usor, asa cum avertizeaza fratele nostru 5 `clock (imi place nick-ul lui, e pe gustul meu).

singer a scris:

.Glumeste,asa in fell incat sa nu pot reprosa nimic fara a cadea in ridicol,insa face in asa fel sa ma puna intr-o lumina proasta.Am senzatia ca ma uraste.Daca ar fi un strain,l-as evita!Dar e tatal nepoatei mele,sotul surorii mele si nu pot sa ma retrag din viata lor.Cum sa fac sa ma lase in pace?

Hmm, ma incearca o banuiala, ti-a facut vreodata avansuri ? :think:

Nemo! a scris:

Iar invatarea de unul singur e periculoasa. Risti sa aluneci foarte usor, asa cum avertizeaza fratele nostru 5 `clock (imi place nick-ul lui, e pe gustul meu).

pe mine ma duce gandul la ora ceaiului :D

Nemo! a scris:

Invatarea din carti de psihologie e slaba fata de invatarea prin interactiune cu un interlocutor experimentat in psihologie.

Aham, asta doar daca stie sa vorbeasca pe intelesul tuturor, asemenea unui profesor care preda intr-o modalitate pe care te face sa intelegi cu usurinta materia.

Zilele trecute urmarisem o emisiune in care, a avut ca invitat un psiholog. Mi-a placut tipul, stia sa puna punctul pe "i" fara sa se piarda in amanunte.

Nemo! a scris:

Invatarea din carti de psihologie e slaba fata de invatarea prin interactiune cu un interlocutor experimentat in psihologie.

Iar invatarea de unul singur e periculoasa. Risti sa aluneci foarte usor, asa cum avertizeaza fratele nostru 5 `clock (imi place nick-ul lui, e pe gustul meu).

Cartile de psihologie sunt scrise tot de oameni experimentati in psihologie.

N-am stiut ca five e ruda cu noi toti, probabil doar un fin psiholog si-ar fi dat seama.

Aseneth a scris:

Cartile de psihologie sunt scrise tot de oameni experimentati in psihologie.

Nu indraznesc sa te contrazic, stiu ca esti as in materie, dar chiar crezi ca nu e posibil ca vreun psiholog de mana a doua sa nu tipareasca vreo lucrare tampita?

unstoppable a scris:

Nu indraznesc sa te contrazic, stiu ca esti as in materie, dar chiar crezi ca nu e posibil ca vreun psiholog de mana a doua sa nu tipareasca vreo lucrare tampita?

Ba este foarte posibil, dar daca e de mana a doua nu inseamna ca nu e experimentat. Ca n-a inteles nimic din ce a experimentat asta e altceva. Dar sunt sanse mai mari sa gasesti un psiholog de mana a doua care doar vorbeste despre psihologie decat sa gasesti o carte scrisa de un atare psiholog.