"Bătrâne", hai să fac o ultimă tentativă de a face ordine în brambureala ce-o ai în cap: asteroizii sunt un soi de "planetoizi pitici şi ultrapitici" ai sistemului solar. Nu sunt planete, fiindcă nu îndeplinesc, în primul rând, criteriul de formă, cât mai aproape de cea sferică. Marea majoritate a asteroizilor cunoscuţi sunt cei ce orbitează între Marte şi Jupiter în aşa-zisa centură de asteroizi. Unii au orbite foarte excentrice şi intersectează orbitele planetelor, inclusiv Pământul. Sunt de diverse mărimi şi se diferenţiază de meteoroizi, care sunt de ordinul zecilor de metri. Denumirile sunt nişte convenţii, unii merg până la dimensiuni de ordinul metrilor la asteroizi.
Acum, când un corp ceresc (asteroid, meteoroid sau praf cosmic) atinge atmosfera se pot petrece următoarele:
- arde în atmosferă şi poartă numele de meteor (vezi curenţii meteorici obişnuiţi),
- arde spectaculos în atmosferă şi poartă numele de bolid,
- arde parţial în atmosferă, o parte (sau mai multe) căzând pe Pământ şi poartă numele de meteorit.
În prima categorie intră praful cosmic şi particule mici de resturi cosmice. În cea de-a doua, uzual, dimensiunile sunt mai mari, de la câţiva milimetri până la ordinul metrilor (depinde de compoziţie), iar în cea de-a treia categorie de la dimensiuni de ordinul centimetrilor până la zeci de metri. Compoziţia este crucială, fiindcă un corp de consistenţa unei roci, chiar mai mare fiind, se poate dezintegra sau poate arde complet în atmosferă, faţă de un corp metalic, ce poate, chiar la dimensiuni modeste, să scape de trecerea prin atmosferă şi să ajungă ca meteorit pe Pământ. În fapt, majoritatea meteoriţilor recuperaţi sunt metalici.
La dimensiuni mai mari de ordinul zecilor de metri avem de-a face cu asteroizi, care pot sau nu să supravieţuiască trecerii prin atmosferă, cum am arătat prin fenomenul Tunguska, unde nu a fost pus în evidenţă un fragment, ci se pare că acel corp (asteroid sau, mai degrabă, parte dintr-un nucleu cometar) s-a dezintegrat complet la contactul cu atmosfera.
Ce trebuie să pricepi este că nu se pot face clasificări stricte după mărime şi şansa de a atinge Pământul, ci trebuie ţinut cont de mai mulţi factori, dintre care compoziţia e cel mai important şi-abia apoi mărimea.
Cât priveşte planurile de a distruge cumva asteroizii/meteoroizilor (denumirea are importanţă mai mică) care ar ameninţa Pământul, tot compoziţia este cea care dă peste cap orice plan al celor ce-o gândesc, folosind arme terestre, numele celor nucleare fiind cel mai des vehiculat:
- asteroizii metalici nu se distrug folosindu-le,
- cei stâncoşi s-ar fragmenta în bucăţi care ar putea fi mai periculoase chiar decât corpul iniţial, mărind aria distrugerilor,
- cei prăfoşi (da, există şi aşa ceva, aglomerări de resturi menţinute doar gravitaţional) n-ar fi afectaţi.
Toate astea în ipoteza că i-ai putea repera la timp, îndeosebi pe cei mici. Puţin probabil.
Ştiu, tu vrei să faci o revoluţie în ştiinţa ciocnirilor, a exploziilor şi distrugerii asteroizilor. Be my guest! Cheamă întăriri de la ET... :D