Început de Bagherra, Vin 11 dec 2009 · 352 răspunsuri · 47.205 vizualizări
E nevoie de educație în acest sens. Uneori sunt suficienți doar cei 7 ani de-acasă. Mulți nu-i mai au. Nu știu cum e pe alte meleaguri pe unde n-am fost, dar pe-aici pe-acasă și pe unde am mai fost, lumea e din ce în ce mai egoistă. Mai rar buni samariteni.
Editat Lun 6 iul 2015 17:13
Passepartout a scris:Tu tragi concluzii pentru tine sau pentru toţi?
1. Da, ar fi bine să se rezolve problemele de mediu, de foamete etc. Cât timp va dăinui orânduirea actuală, nu va fi posibil. Şi cum ea e creată după chipul şi asemănarea omului şi n-are de gând să dispară, mai e de aşteptat o grămadă. Dacă nu va izbucni un răzbel. Care va rezolva mai rapid problema.
2. Momentan, nu deţinem tehnologia pentru a putea împiedica un eventual asteroid să ne lovească.
Pe moment şi pentru viitorul apropiat nu există pericolul unui astfel de eveniment.
...Sunt monitorizate ştiinţific, prin programe dedicate, orbitele asteroizilor care ar putea intersecta orbita Pământului şi nu sunt motive de îngrijorare.
3. E de dorit să ne vedem de treabă şi să nu visăm cai verzi pe pereţi. ;)
Lol, da, corolar. Mea culpa. Mi-a mai slăbit și mie vederea, mă mai grăbesc, mai dau greșit în tastatură, mâncând sau inversând litere. Deh, bătrânețea, maică! Iartă și tu, că pari om bun.
Se vede de la o poștă că nu trag concluzii pentru tine.
2.Păi tocmai d'aia am afirmat că e bine să ne concentrăm asupra a ceea ce putem face și cum să scăpăm în eventualitatea in care un asteroid ar fi să ne lovească.
Nu există un asemenea pericol? Asta e doar părerea ta și n-ar fi un pericol decât...dacă dai tu un decret în sensul ăsta. Crezi că o să afli tu repede, repede ce e monitorizat și ce nu și cât de bine e monitorizat?
Faptele te contrazic, pentru că un astfel de eveniment tocmai ce a avut loc - vezi Meteoritul de la Celeabinsk din 2013 - și uite aici părerea oamenilor de știință care trag un semnal de alarmă și iau în serios problema:
http://www.bbc.com/news/science-environment-24839601
Mai departe, uite și ce spune Medvedev, despre cât de ”eficient” e programul de monitorizare la care visează unii:
”Dmitry Medvedev, the Prime Minister of Russia, confirmed a meteor had struck Russia and said it proves the "entire planet" is vulnerable to meteors and a spaceguard system is needed to protect the planet from similar objects in the future”. Deci el spune negru pe alb că „întreaga planetă” este vulnerabilă la meteoriți și că un sistem de apărare spațială este necesar pentru a proteja planeta de evenimente similare ce ar putea avea loc în viitor.
3. Mda, ar cam fi timpul ca unii să-și mai vadă de treabă ... ;)
Editat Lun 6 iul 2015 19:49
Pietricele de 10-20-100 de metri ("Celiabinsk"-ul a avut cca. 14 m din câte mi-aduc aminte) nu se pot încă detecta, cât ai vrea. Și nici în viitorul prea apropiat. Vorbim, totuși, de fragmente cosmice, insuficient luminoase (din cauza mărimii mici) care călătoresc cu viteze de minimum câțiva kilometri pe secundă. Când îl poți vedea e prea aproape. Iar tehnologie care să reacționeze la vitezele lor... Meteoriți d-ăștia sunt mult mai numeroși decât fragmentele cu adevărat mari și pot lovi relativ frecvent Pământul.
Cu adevărat periculoși sunt asteroizii de la 1 km în sus, care sunt capabili să afecteze la scară planetară condițiile de pe Pământ. Iar p-ăia n-ai deocamdată cu ce să-i stopezi a lovi planeta, dacă sunt pe curs de coliziune. Repet, din fericire, nici măcar pe termen mediu planeta nu e amenințată de vreunul. Crede-mă, ești pe teritoriul astronomiei (hobby-ul meu de suflet), am habar de ce spun. Las BBC-ul și politicienii să spună ce-or vrea. Ziariștii ăia nici nu știu să facă diferență între astronomie și astrologie... de votcagiii ăilalți, ce să zic. :D
Și-or vedea unii de treabă, dar ce ne facem cu ăia de visează într-una la cai verzi pe pereți. ;)
Editat Lun 6 iul 2015 20:20
Se vede treaba că nici măcar n-ai citit linkul respectiv. Altfel ai fi observat că e vorba despre cercetători care studiază fenomenul și care susțin exact invers decât ce susții tu, anume că riscul frecvenței unui impact cu un asteroid a fost subestimat.
Deocamdată nu faci decât să persiști în eroare, așa că te ajut:
This suggests that the risk from asteroids of this scale has been underestimated. The team estimates that the strike rate of asteroids that are tens of metres in size is between two and 10 times higher than was previously thought.
"Something like Chelyabinsk, you would only expect every 150 years on the basis of the telescopic information. But when you look at our data and extrapolate from that, we see that these things seem to be happening every 30 years or so," said Prof Brown.
E dreptul fiecăruia să viseze.
Nu contest pasiunea ta pentru astronomie, însă deocamdată aici e vorba că ai și o pasiune pentru erori repetate de argumentare.
Passepartout a scris:Pietricele de 10-20-100 de metri ("Celiabinsk"-ul a avut cca. 14 m din câte mi-aduc aminte) nu se pot încă detecta, cât ai vrea. Și nici în viitorul prea apropiat. Vorbim, totuși, de fragmente cosmice, insuficient luminoase (din cauza mărimii mici) care călătoresc cu viteze de minimum câțiva kilometri pe secundă. Când îl poți vedea e prea aproape. Iar tehnologie care să reacționeze la vitezele lor... Meteoriți d-ăștia sunt mult mai numeroși decât fragmentele cu adevărat mari și pot lovi relativ frecvent Pământul.
Cu adevărat periculoși sunt asteroizii de la 1 km în sus, ...
Sigur că asteroizii de la 1 km în sus sunt periculoși, dar zici că o ”pietricică” de vreo sută de metri n-ar fi periculoasă? :D Aș zice să te mai gândești și după aia să spui cine visează...
Editat Lun 6 iul 2015 20:40
Amice, asteroizii sunt ceva, pietroaiele (ten of meters in size) sunt altceva. Ține seama și de faptul că cu cât mai mare, cu-atât mai rar. Cel puțin statistic vorbind, că pot exista și excepții.
Tu ai un talmeș-balmeș în cap (ți-o spun cu totul amical) și ai impresia că știi... De pietroaiele alea suntem oarecum apărați de atmosferă, care face, ca și în cazul bolidului de la Celiabinsk, să-i fragmenteze prin explozie, devenind ceva mai nepericuloși decât au fost. Chiar și în cazul fenomenului Tunguska un corp mult mai masiv (de ordinul sutelor de metri) a explodat la "impactul" cu atmosfera. E adevărat, cât la sută din corpul inițial "supravieșuiește" și ia contact cu Pământul, depinde de compoziția acestuia. Bubuielile cauzate de explozia în atmosferă, unda de soc și bang-ul sonic sunt neplăcute, dar nu atât de distructive ca un impact direct la sol. Așa că fii liniștit, mai rar să-ți cadă un pietroi în cap. S-a întâmplat, se va mai întâmpla și, deocamdată, nu prea ai ce face, cu tehnologia actuală. Dar poate chemi niște ET să ne-ajute, cu ceva laseri de puteri colosale... :)))
PS: apropo de rata cu care cad bolovani d-ăștia din ceruri. Ți se pare că totul e nou sub Soare, fiindcă ai lacune, dar nu-i așa. "Cercetătorii" ăștia moderni au "claxon" mai puternic și de-aia par a spune lucruri noi. Pentru unii ca tine chiar sunt noi, cred. Fiindcă estimarea oamenilor de știință mai tăcuți din trecut era că un fenomen Tunguska se poate repeta la cca. 100 de ani. Dar vorbim de un bolovan cât un teren de fotbal, nu de pietricele de zece metri! Astea de zece metri tot cad: a căzut una asemănătoare și puternic mediatizată și acum vreo câțiva ani în Africa. A explodat tot în aer. S-au recuperat doar fragmente minuscule.
PPS: Uite o listă cu astfel de evenimente; vezi că e mai veche decât "teoria novatoare" a maimuțoilor ce-i citezi. ;)
Scuze, deja mă obosești și, fiindcă spui că ești "bătrân", nu vreau a mai strica orzul pe gâște, că la vârste mai mari fixațiile nu se mai înlătură. Dacă erai un tinerel, strângeam din dinți și continuam.
Editat Lun 6 iul 2015 22:19
Passepartout a scris:Amice, asteroizii sunt ceva, pietroaiele (ten of meters in size) sunt altceva. Ține seama și de faptul că cu cât mai mare, cu-atât mai rar. Cel puțin statistic vorbind, că pot exista și excepții.
Tu ai un talmeș-balmeș în cap (ți-o spun cu totul amical) și ai impresia că știi... De pietroaiele alea suntem oarecum apărați de atmosferă, care face, ca și în cazul bolidului de la Celiabinsk, să-i fragmenteze prin explozie, devenind ceva mai nepericuloși decât au fost. Chiar și în cazul fenomenului Tunguska un corp mult mai masiv (de ordinul sutelor de metri) a explodat la "impactul" cu atmosfera. E adevărat, cât la sută din corpul inițial "supravieșuiește" și ia contact cu Pământul, depinde de compoziția acestuia. Bubuielile cauzate de explozia în atmosferă și de bang-ul sonic sunt neplăcute, dar nu atât de distructive ca un impact direct la sol. Așa că fii liniștit, mai rar să-ți cadă un pietroi în cap. S-a întâmplat, se va mai întâmpla și, deocamdată, nu prea ai ce face, cu tehnologia actuală. Dar poate chemi niște ET să ne-ajute, cu ceva laseri de puteri colosale... :)))
PS: apropo de rata cu care cad bolovani d-ăștia din ceruri. Ți se pare că totul e nou sub Soare, fiindcă ai lacune, dar nu-i așa. "Cercetătorii" ăștia moderni au "claxon" mai puternic și de-aia par a spune lucruri noi. Pentru unii ca tine chiar sunt noi, cred. Fiindcă estimarea oamenilor de știință mai tăcuți din trecut era că un fenomen Tunguska se poate repeta la cca. 100 de ani. Dar vorbim de un bolovan cât un teren de fotbal, nu de pietricele de zece metri! Astea de zece metri tot cad: a căzut una asemănătoare și puternic mediatizată și acum vreo câțiva ani în Africa. A explodat tot în aer. S-au recuperat doar fragmente minuscule.
PPS: Uite o listă cu astfel de evenimente; vezi că e mai veche decât "teoria novatoare" a maimuțoilor ce-i citezi. ;)
Scuze, deja mă obosești și, fiindcă spui că ești "bătrân", nu vreau a mai strica orzul pe gâște, că la vârste mai mari fixațiile nu se mai înlătură. Dacă erai un tinerel, strângeam din dinți și continuam.
Eu nu am pretenția și nici impresia că știu sau că aș fi expert în domeniul astronomiei, cum susții mata că ai fi. Însă mă pot sluji de informații și pot face apel la logică și argumentare mai bine decât o faci tu. Înainte de a te pierde în divagații spumoase și a te bate cu cărămida în piept că ești tobă de astronomie, îți remintesc că discuția a fost una specifică și a plecat de la afirmațiile mele din postarea de ieri:
”2. E bine să ne concentrăm asupra problemei: ce putem face și cum să scăpăm în eventualitatea in care un asteroid ar fi să ne lovească.
3. E de dorit să fim pregătiți pentru un impact cu o civilizație sau o formă de viață extraterestră.”
La care replica ta a fost următoarea:
2. ”Pe moment şi pentru viitorul apropiat nu există pericolul unui astfel de eveniment.
...Sunt monitorizate ştiinţific, prin programe dedicate, orbitele asteroizilor care ar putea intersecta orbita Pământului şi nu sunt motive de îngrijorare”,
3. E de dorit să ne vedem de treabă şi să nu visăm cai verzi pe pereţi.
Reiterez, n-am nici pe departe pretenția că aș fi tobă de astronomie ca tine. Însă referindu-ne strict la problema pe care am abordat-o, recte posibilitatea impactului cu meteoriți sau chiar cu asteroizi, am constatat că estimarea oamenilor de știință s-a schimbat și nu mai este aceeași ca acum 100 de ani, când ți-a stat ție ceasul. Ți-am dat exemplul meteoritului de la Celeabinsk și impactul pe care acest eveniment l-a avut în unele cercuri științifice.
Astronomul din acel link, este profesor universitar și șeful unei echipe de cercetători și nu maimuțoi. Și ei afirmă negru pe alb că riscul frecvenței unui impact cu un asteroizi a fost subestimat, fiind aproape de zece ori mai mare decât se credea până acum.
Bineînțeles că acu 100 de ani alta era percepția. Însă acum s-a schimbat, chiar dacă tu nu accepți asta.
Restul sunt divagații ieftine și tertipuri depreciative, la care nici măcar nu merită să-ți răspund.
Faptul că tu ai un discurs depreciativ la adresa celor care nu-ți împărtășesc părerea, fie omeni de știință, fie forumiști, că ei pentru tine nu-s decât maimuțoi, asta spune mai multe despre tine decât despre ei. Înainte de a-i face pe toți maimuțe, de a veni pe forum cu astfel de apelative, eu spun că ai face bine să te uiți puțin în oglindă și să te gândești la vorba aia, de te fabula naratur. Cu un asemenea discurs, e clar că nu ești nici pe departe îndreptățit să vorbești de chestii precum ”echilibru”, ”educație” și ”cei 7 ani de-acasă”.
Editat Mar 7 iul 2015 00:17
Passepartout a scris:Pietricele de 10-20-100 de metri ("Celiabinsk"-ul a avut cca. 14 m din câte mi-aduc aminte) nu se pot încă detecta, cât ai vrea
Amice, asteroizii sunt ceva, pietroaiele (ten of meters in size) sunt altceva...
Tu ai un talmeș-balmeș în cap (ți-o spun cu totul amical) și ai impresia că știi...
Păi, ia să vedem ce știi matale, domnu astronom specialist și în al cui cap ar fi tameș-balmeșul...
Celeabinsk-ul nu a fost o piatră, ci a fost un meteor, un super bolid, cum îi mai zic unii, cauzat de un asteroid (unul din cei mai bine de 12000 de asteroizi , nu prea mare, ce-i drept, dar totuși asteroid) din near-Earth orbit care a pătruns în atmosfera terestră cu o viteză de aproape 20 km/oră.
https://en.wikipedia.org/wiki/Near-Earth_object#Near-Earth_asteroids
Nu se știe din ce motive, ”obiectul” nu a fost detectat până să intre în atmosfera terestră - cel puțin asta e versiunea oficială.
Nu știu din ce cărți sau articole ai învățat să faci distincția asta netă, între asteroizi și pietre de zeci de metri sau chiar o sută de metri. După tine care ar fi dimensiunea minimă de la care se poate vorbi de un corp că ar fi asteroid? Mărimea de la care putem spune că un corp, o pietricică sau un pietroi, cum spui tu, ar fi un asteroid nu este prea bine definită.Dacă o să cauți în Wiki, favorita ta, o să găsești ceva de genul că dimensiunea unui asteroid variază în niște limite destul de mari. De la 1000 de km (Ceres e cel mai mare cunoscut, aproxim 950 km) până la câțiva zeci de metri. Așa că o ”pietricică” d'iaia de cam vreo 100 de m o poți numi cu încredere asteroid. Dar indiferent de numele pe care i l-ai da, fii sigur că în urma unui eventual impact ea va produce stricăciuni serioase.
Hmm, și mai te dădeai specialist...Sincer, îmi pare rău pt tine...După atâtea rateuri cu argumentarea, logica, civica, teoria relativității (din care nu știi decât ecuația e=mc2, cu care voiai să ne dai pe spate) etc., sincer, aveam o oareșce speranță ca măcar în astronomie să rupi gura târgului și să dai gaur-n cer.
Editat Mar 7 iul 2015 02:24
"Bătrâne", hai să fac o ultimă tentativă de a face ordine în brambureala ce-o ai în cap: asteroizii sunt un soi de "planetoizi pitici şi ultrapitici" ai sistemului solar. Nu sunt planete, fiindcă nu îndeplinesc, în primul rând, criteriul de formă, cât mai aproape de cea sferică. Marea majoritate a asteroizilor cunoscuţi sunt cei ce orbitează între Marte şi Jupiter în aşa-zisa centură de asteroizi. Unii au orbite foarte excentrice şi intersectează orbitele planetelor, inclusiv Pământul. Sunt de diverse mărimi şi se diferenţiază de meteoroizi, care sunt de ordinul zecilor de metri. Denumirile sunt nişte convenţii, unii merg până la dimensiuni de ordinul metrilor la asteroizi.
Acum, când un corp ceresc (asteroid, meteoroid sau praf cosmic) atinge atmosfera se pot petrece următoarele:
- arde în atmosferă şi poartă numele de meteor (vezi curenţii meteorici obişnuiţi),
- arde spectaculos în atmosferă şi poartă numele de bolid,
- arde parţial în atmosferă, o parte (sau mai multe) căzând pe Pământ şi poartă numele de meteorit.
În prima categorie intră praful cosmic şi particule mici de resturi cosmice. În cea de-a doua, uzual, dimensiunile sunt mai mari, de la câţiva milimetri până la ordinul metrilor (depinde de compoziţie), iar în cea de-a treia categorie de la dimensiuni de ordinul centimetrilor până la zeci de metri. Compoziţia este crucială, fiindcă un corp de consistenţa unei roci, chiar mai mare fiind, se poate dezintegra sau poate arde complet în atmosferă, faţă de un corp metalic, ce poate, chiar la dimensiuni modeste, să scape de trecerea prin atmosferă şi să ajungă ca meteorit pe Pământ. În fapt, majoritatea meteoriţilor recuperaţi sunt metalici.
La dimensiuni mai mari de ordinul zecilor de metri avem de-a face cu asteroizi, care pot sau nu să supravieţuiască trecerii prin atmosferă, cum am arătat prin fenomenul Tunguska, unde nu a fost pus în evidenţă un fragment, ci se pare că acel corp (asteroid sau, mai degrabă, parte dintr-un nucleu cometar) s-a dezintegrat complet la contactul cu atmosfera.
Ce trebuie să pricepi este că nu se pot face clasificări stricte după mărime şi şansa de a atinge Pământul, ci trebuie ţinut cont de mai mulţi factori, dintre care compoziţia e cel mai important şi-abia apoi mărimea.
Cât priveşte planurile de a distruge cumva asteroizii/meteoroizilor (denumirea are importanţă mai mică) care ar ameninţa Pământul, tot compoziţia este cea care dă peste cap orice plan al celor ce-o gândesc, folosind arme terestre, numele celor nucleare fiind cel mai des vehiculat:
- asteroizii metalici nu se distrug folosindu-le,
- cei stâncoşi s-ar fragmenta în bucăţi care ar putea fi mai periculoase chiar decât corpul iniţial, mărind aria distrugerilor,
- cei prăfoşi (da, există şi aşa ceva, aglomerări de resturi menţinute doar gravitaţional) n-ar fi afectaţi.
Toate astea în ipoteza că i-ai putea repera la timp, îndeosebi pe cei mici. Puţin probabil.
Ştiu, tu vrei să faci o revoluţie în ştiinţa ciocnirilor, a exploziilor şi distrugerii asteroizilor. Be my guest! Cheamă întăriri de la ET... :D
Editat Mar 7 iul 2015 09:02
- despre "viitorul indepartat" al omenirii numai de bine, vorba aia. 
- despre "viitorul apropiat" al omenirii tot asa, cu o mica precizare si anume : Extraterestri vor ateriza pe planeta Pamant, ca vor unii, ca nu vor. Unele lucruri se vor intampla deoarece sunt "Prevazute in Plan", unele lucruri se vor intelege conform zicalei : "Toate la vremea lor". Sunt cateva lucruri "prestabilite". ;)
Pehehehehe