Zen`sei a scris:Pai pune si doar o jumatate de planeta la fiecare stea si tot ramai 50.000.000.000.000.000.000.000
În ştiinţă, în cunoaştere, totul se bazează pe fapte, pe descoperiri, nu pe speculaţii. Dacă nu sunt două planete, atunci e una, iar dacă nu e una, atunci măcar e jumătate de planetă. Păi ce-i asta ?
Chiar de exista acel număr uriaş de planete care să adăpostească civilizaţii, dăm peste paradoxul lui Fermi, care spune următoarele:
Orice civilizaţie raţională, îşi începe existenţa prin folosirea de unelte rudimentare. Apoi, cu cât adună mai multă cunoaştere, cu atâta uneltele se îmbunătăţesc, devenind tot mai performante. Se ajunge cu timpul, ca membrii acelei civilizaţii, să descopere tot mai multe legi ale naturii, şi, să le folosească pentru ei. De exemplu, cu timpul, orice civilizaţie care foloseşte raţiunea ajunge să cunoască structura atomului şi să îl folosească, ajunge să cunoască undele electromagnetice şi să le folosească.
Dacă o civilizaţie ar folosi undele elctromagnetice, atunci ea ar fi imediat reperată de altă civilizaţie, pentru că, doar gândidu-ne la posturile de radio de pe Terra, ştim că, deja, undele de la primul post de radio din 1921, au plecat în spaţiul cosmic şi se află la 89 de ani-lumină de Pământ. Un alt exemplu: discuţiile purtate la radio BBC, în timpul debarcării aliaţilor în Normandia, în 1944, au ajuns deja la o distanţă de 66 de ani-lumină de Pământ. Şi, de atunci posturile de radio s-au înmulţit enorm. Sunt zeci de mii de posturi de radio în toată lumea, la care se adaugă mii de posturi de televiziune. Undele lor herţiene, sunt receptate şi de radiourile de pe Pământ, dar ele merg şi în spaţiul cosmic. În felul ăsta suntem uşor recepţionaţi de o eventuală civilizaţie.
O civilizaţie care are o vechime de milioane de ani, a avut o perioadă din istoria ei când folosea comunicările prin unde radio, iar aceste unde se propagau în spaţiu.
Acum urmează paradoxul lui Fermi: dacă noaptea ajung la noi unde electromagnetice (lumina) de la stele, atunci cum de nu ajung şi undele electromagnetice (radio), de la civilizaţiile de pe planetele care se rotesc în jurul acelor stele ?
Unde sunt acele miliarde de civilizaţii care folosesc aceste unde ? În mod normal, nici nu ar trebui să le căutăm, cum face SETI, pentru că, la miliardele de miliarde de emiţători, ne-ar bruia de nu am mai putea să folosim nici radiourile. Cu cât numărul speculativ de planete cu civilizaţii creşte, cu atâta, acel număr mare ne arată că civilizaţiile sunt foarte puţine, sau chiar inexistente. În caz contrar, cu cât ar fi mai multe, cu atâta ne-ar fi mai uşor să le detectăm.
Şi totuşi, până acum, nu am primit niciun semnal. Chiar şi când punem televizorul pe un canal unde sunt numai "pureci", acei pureci reprezintă de fapt radiaţia remanentă a Universului. Sau dacă pui radioul, între posturi, unele sunete sunt produse de emisiile radio ale planetelor Jupiter sau Saturn. Ia un radio şi pune-l pe frecvenţe de unde lungi, între posturi, şi ascultă. Acei pureci radio nu sunt altceva decât emisiile radio ale planetelor înconjurătoare.
Şi totuşi, dintre miliardele de miliarde de civilizaţii, nu am depistat niciun semnal radio produs de o inteligenţă!!! Pesemne că nu e cine să îl trimită.
Zen`sei a scris:Dar daca ar avea un camp electromagnetic mai puternic... dar daca ar fi mai in spate decat e acuma si radiatiile nu l-ar mai afecta... dar daca ar avea o atmosfera mai groasa si astfel radiatiile electromagnetice ar fi amplificate mai mult de atmosfera mai groasa si ar fi mai multa lumina si caldura....
Dacă şi cu parcă s-au urcat în barcă. În ştiinţă nu merge aşa. Aici totul se bazează pe cercetări, pe constatări, nu pe speculaţii.
Pământul nu poate avea un câmp electromagnetic mai puternic, pentru că, masa lui şi în special cea a nucleului de fier, nu poate produce un câmp mai puternic. Nici nu poate avea o atmosferă mai groasă, pentru că nu are gravitaţia necesară să o reţină. Tu ai vrea ca Pământul să aibă câmp electromagnetic precum Jupiter, însă Jupiter are un diametru de circa 133 000 de kilometri, deci un volum de masă uriaş, pe când Pământul săracul are doar circa 12 700 de kilometri.
Tu spui dacă, însă nu ţii seama de nicio realitate ştiinţifică.
Zen`sei a scris:Chestia e ca tu ar trebui sa fii un pic mai deschis la posibilitati pentru ca nimic nu e batut in cuie , ci e doar teorie speculativa... si in fond nu cunoastem decat o mica parte din univers
Şi pe mine mă pasionează lucrurile astea, însă, trebuie să judecăm raţional, nu speculativ. Trebuie să ne bazăm pe decoperiri certe, nu pe ce am vrea noi să fie.
Mie îmi pare bine de exemplu, că în toamna lui 2008, mai mulţi membri ai reţelei de socializare Bebo, au trimis un mesaj prin unde radio, către planeta Gliese 581 c, până acum, dintre toate cele 429 descoperite, planeta care se asemănă cel mai mult cu Pământul, şi, se află chiar în centura vieţii în sistemul ei planetar.
Zen`sei a scris:Iti sugerezi sa te mai uiti dind cand in cand la fotografiile facute de Hubble sa intelegi cam cat de mare si divers e Universul ,
Mie îmi place ca la Judecătorie: într-un proces nu se admit pozele, ci doar dovezile concrete ale unei fapte. Pozele ne pot înşela.
Dacă ar fi să ne luăm după speculaţii, ar trebui să ne uităm la suprafaţa uscatului de pe Pământ, care e de aproximativ 148,300,000 km2, restul fiind acoperit de apă. Asta ar înseamna că, oriunde există uscat, să existe şi o puternică dezvoltare a omului, la fel cum e în Europa sau America. Dar totuşi nu e aşa. Sahara, Amazonia, Siberia, Kalahari, Gobi, Australia centrală...sunt vaste întinderi de uscat, unde nu există dezvoltare umană. De ce ? Pentru că acolo, condiţiile de mediu nu permit asta !!!
La fel şi cu imaginile Hubble: degeaba sunt multe stele, dacă situaţia din acea regiune a Universului nu permite dezvoltarea de civilizaţii. Imaginile sunt speculaţii. Tot ce contează sunt cercetările sistematice.
