Cand eram copil mi-au spus diversi (nu mai tin minte daca tovarasi de joaca sau oameni in varsta) ca daca te striga cineva in noaptea de Rusalii sa nu raspunzi ca: ramai pocit, mori, este diavolul, etc. in functie de cine spunea povestea. Pana atunci am fost strigata de cateva ori, pe nume sau nu, dar nciodata nu am raspuns ci doar m-am dus sa verific. Stateam la etajul 4, deci mai greu cu strigatul de afara...
Pana intr-o noapte cand ma striga cineva de dincolo de plasa de tantari, o voce de femeie necunoscuta. Nu dormeam. M-am trezit chiar inainte de a ma auzi strigata si nu stiam de ce. Nu stiam cat este ceasul, dar era intuneric bezna si m-am decis sa ma culc la loc dupa ce am "scanat" prin incapere ca sa inteleg de ce m-am trezit. Si atunci m-am auzit strigata pe nume. Nu m-am speriat, doar ca nu am raspuns si am incercat sa disting ceva dincolo de geam, dar cum era bezna, slabe sanse sa vad cine este. Pentru ca m-a strigat o singura data si nu s-a mai repetat m-am culcat la loc. Sete nu mi-a fost.
De atunci m-am auzit strigata de foarte multe ori, in timpul noptii, dar si in timpul zilei, si, pentru ca am preferat sa cred ca este imaginatia proprie, nu am raspuns niciodata. Nici pe strada daca ma striga cineva o singura data din departare nu raspund, nu ma intorc si merg mai departe linistita.
Despre "ortul popii" eu stiu ca era un banut care se punea sub limba celui mort pentru a avea cu ce plati ultimul drum, celui care te trece apa. Imi scapa acum numele luntrasului. Se spune ca fara acel banut cu care sa platesti calatoria ramai pe mal o vesnicie.