Incerc sa va povestesc cat mai concis. Rezumat: am avut o relatie timp de jumatate de an cu cineva. In mare, relatie la distanta. Doar primele 2 luni am fost in acelasi oras, cat inca mai eram la facultate. Dupa, vacanta, ne vedeam doar o data pe saptamana. In ultima luna nu am mai reusit sa ne vedem decat de 2 ori pentru ca el s-a intors la facultate(eu abia am terminat-o). Ne-am despartit. Am hotarat ca distanta e destul de mare si nu avem cum sa continuam. Am incercat sa reluam relatia dar a fost destul de greu, pentru ca numai nu reuseam sa ne vedem. Eu mi-am dat seama ca il iubesc enorm de mult si e o iubire din aia fara motiv, sincera(nu mi-ar ajunge cateva randuri sa descriu ce simt). Eu inca as vrea sa lupt, dar el spune ca nu se poate, ca in 3 ani sigur o sa-mi greseasca si nu merit(mai are aproape 3 ani de facultate). Intr-o noapte, acum vreo 3 saptamani, m-a sunat mort de beat si dupa ce-am vb vreo 2 min mi-a zis "te iubesc. pa". Ultima data cand am vb la tel, dupa multe plansete de-ale mele, mi-a zis:"tu nu vezi ca eu is prost, is prost. In 3 ani sigur o sa gresesc si o sa suferi mai mult ca acum. Eu ma cunosc"
Intrebarile mele: nu vrea sa mai lupte pentru ca nu ma mai iubeste si a zis-o intr-un mod mai diplomat? sau e adevarul, ca el nu se poate abtine si ca nu avem niciun viitor?
Mentionez ca desi ne vedem destul de rar, cand ne vedeam stateam cu orele doar noi doi, iar cand nu, vorbeam si cate 2-3 ore la telefon.
Il iubesc enorm de mult si mi-e foarte greu sa renunt. Si cum sa renunt cand ce simt mi se pare atat de sincer?
) unde esti mama sa ma vezi