Cererea mea in casatorie

bydy a scris:

Eu m-am casatorit dupa 8 luni de prietenie.

Nici nu`mi mai aduc aminte cum m-a ceut. Sau daca m-a cerut. :roll:

te-ai '' trezit '' maritata .... e de bine :)

multa iubire

bydy a scris:

.........

he he.

stai calma doamna...

nu intru in polemici cu tine..

nu esti un combatant pe masura.

Dixit.

LauraNR a scris:

Acum ar fi dragut sa spuneti si voi parerea voastra.

barbatii ( marea majoritate ) nu stiu sa faca asta..

o fac dupa ureche...simplist..

Dar daca tu te asteptai sa faca pasul asta si iti doreai asta...ei bine s-a intamplat..

nu conteaza cum si in ce fel..

important este ca te-a cerut in casatorie..

multi nici nu o fac si stau pana le sufla cineva ce sa faca sau le sufla femeia de langa ei.. :)

Ma bag si eu in discutie dar habar nu am ce vreau sa zic.

Daca ma gandesc bine da bine de tot ,imi amintesc destul de greu cum am facut eu cererea in casatorie.

A fost ceva mai romantica si inflacarata decat aceasta supusa dezbaterii, dar nu am dat nici eu pe afara de originalitate si romantism ,pe aproape,doar ca eu am avut inel.Am probat unul de al ei pe degetul meu mic asa pe sest, s-a potrivit si gata mi-am cumparat inel de dama pentru degetul mic,asa l-am ales.

Bine dar eu nu veneam dupa doi ani impreuna, care introduc ceva blazare ,eu veneam dupa multe luni de seceta mare, ca duduia mea nu se lasa vrajita de loc fara inel,cerere la parinti, nasi, ofiterul de stare civila si popa.

LauraNR a scris:

Dupa 2 ani si jumatate prietenul meu se hotaraste sa ma ceara in casatorie. Era aniversarea noastra si eram acasa, nu faceam nimic. Stateam in pat si ne uitam la tv la care el...auzi, esti de acord sa ne casatorim dupa master, adica peste 2 ani?....eu....whatttt adica asta e cererea?....el...da, si o sa aleg eu data cand mergem sa iti alegi inel (a zis ca nu mi-a cumparat inel pt ca poate nu imi venea, deci sa mergem sa imi aleg eu).

Asta a fost.

Acum ar fi dragut sa spuneti si voi parerea voastra.

Neh, de ce sa'ti stric bucuria cu parerea mea carcotasa .

Sunt romantica , deci mi-ar fi placut ceva impresionant , dar nici la mine nu a fost chiar asa . Dar m-a surprins . Ne-am uitat printr-o revista cu bijuterii cand m-a intrebat daca nu ne comandam verighetele . Ni le-am pus pe deget si nu am zis la nimeni nimic . Urma sa ne gandim la data nuntii . Mama cand a vazut verigheta nu m-a crezut ce e pana cand nu a vazut si pe degetul lui .

El e foarte introvertit , deci nu ma asteptam la o cerere , absolut deloc . Insa intr-o zi , ma intreaba soacra de fata cu el , ati ales deja sala ? M-am uitat la el . M-a intrebat daca in luna august e bine ( eram in octombrie ) . Si apoi m-a pus sa imi aleg inelul de logodna si am facut o petrecere de logodna cu familia si prietenii apropiati . Atunci am anuntat si casatoria .

Au trecut aproape 7 ani de atunci ... sunt happy si fara o cerere " nemaintalnita " .

bydy a scris:

Mai stiu eu una. :roll:

De aceea spuneam ca... valoarea femeii o da dorinta barbatului. :)

Mda, inca o tortionara

bydy a scris:

Da. Cam asa. :P

si au trait asa frumos , pina la adinci batrineti

multa iubire

nici la mine cerea de casatorie nu a fost incununata de fast si prea mult romantism dar dupa 3 ani de prietenie si 4 de casatorie ne completam poate mai bine ca la inceput.sarea si piperul acestei minuni divine numita viata ne-au apropiat si mai mult . asa cum s-a mai scris, nu conteaza cum a fost cerea de casatorie ci insasi casatoria,viata in doi pentru inceput...

Ok am citit toate comentariile voastre si sunt de acord cu ele in principiu. Ideea este urmatoarea, nu ma asteptam sa fie o mare surpriza, sa nu ma astept sa ma i-a prin surpindere in totalitate deoarece mai discutasem despre subiectul asta si nu de putine ori. Mai exact de mai bine de un an tot vorbeam despre asta si spunea ca o sa se intample intr-o zi, si se gandeste cum sa o faca, cum o sa fie. Si cand s-a intamplat...v-am spus deja cum a fost.

Asadar, nu ceream si nu ma asteptam sa fie cine stie ce eveniment dar parca nici chiar asa. Poate sunt eu prea naiva, prea romantica, sau prea nu stiu mai cum dar mi-ar fi placut sa fie putin mai special momentul, adica sa simt ca ma cere in mod oficial de sotie. Poate gresesc ca mi-am dorit asta dar cer chiar atat de mult?! Sau poate chiar e prea mult dar e chiar atat de gresit ce vreau?! M-am bucurat cand s-a intamplat chiar daca nu a fost cum as fi vrut (repet, nu imi imaginam un mod anume dar nici in pauza publicitara) insa parca s-a intamplat cam tarziu. Dupa mai bine de un an in care tot spunea ca o sa se intample peste cateva luni, pentre 3-4 luni, dupa licenta, s.a. am simtit ca a venit cam tarziu si fara WOW chiar ma cere in casatorie. Si pe langa asta, de atunci (adica 1 luna si jumatate) se poarta altfel. Orice i-as spune zice ca ii reprosez, sa il las in pace, ridica tonul si orice greseala (referitor la felul in care se poarta), cand ii atrag atentia intoarce totul si face sa para ca si cum tot eu as fi de vine, ca e vina mea ca se poarta asa. De fiecare data cand vine vorba de nunta spune...da ce trebuie sa vorbim acum ca avem timp sa stabilim pana atunci...am zis ok, asa e, avem timp dar are un comportament "ciudat" cand vine vorba de asta. Am zis ca poate mi se pare mie si l-am lasat in pace insa el se poarta la fel de "dragut" ca si cum mi-ar fi facut o mare favoare si ar trebui sa ii fiu recunoscatoare ca ne-am logodit.

PS: In legatura cu cererea, nu i-am spus ca nu a fost tocmai cum as fi vrut, m-am gandit sa nu se supere, gestul conteaza si am apreciat asta.

Poate exagerez eu, poate nu am o viziune de ansamblu, de aceea v-am povestit si voua, pentru a vedea si niste pareri obiective.

E destul de rau daca ti se pare ca se poarta ca si cum ar trebui sa-i fi recunoscatoare pentru faptul ca te-a cerut. Pentru ca daca ti se pare s-ar putea ca asa sa fie. Recunoscatori ar trebui sa fiti amandoi ca v-ati intalnit. Sau nici unul.

Din nefericire barbatii inca considera ca ne fac o favoare cand ne cer de sotii. Poate e si greseala noastra pentru ca din ce in ce mai multe femei devenim sotii in fapt inainte de a deveni in acte. Si facem prea multe compromisuri din cauza ca ii iubim.