Pictori

Vincent van Gogh

Vincent van Gogh (30 Martie 1853, Groot Zundert, Ţările de Jos - 29 Iulie 1890, Auvers sur Oise, Franţa) a fost un pictor olandez. Tatăl lui era pastor protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori şi negustori de artă.

La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea că viaţa lui a intrat pe un făgaş normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrăgosteşte de fiica gazdei şi îşi neglijează munca. A fost concediat şi trimis acasă. În 1876 se întoarce în Anglia şi lucrează ca colector de impozite într-o şcoală londoneză. Mizeria oraşului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezeşte iar pe străzi.

Se întoarce acasă şi de decide, urmându-şi tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile şi se dedică activităţilor caritabile. Aşa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minieră Borinage.

În 1881, Van Gogh îşi împarte timpul între Haga şi Anvers hotărăt să devină pictor. În 1885 pleacă la Paris. Cu ocazia primului sejur în acest oraş, înainte cu 11 ani, fusese fascinat de prima şi unica expoziţie impresionistă, iar acum îşi dorea să fie aproape de artiştii săi idolarizaţi. Van Gogh era îndeosebi ataşat de Gauguin, având în vedere că ambii artişti considerau că picturile trebuie să reflecte trăirile interioare. În următorii ani, Van Gogh are accese de furie la beţie şi se ceartă din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl atacă pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îşi taie o bucată din urechea dreaptă. Cu această ocazie realizează cât de aproape este de demenţă. În 1889 se internează voluntar în ospiciul din Saint-Rémy. În perioadele de calm este lăsat acasă să picteze. În decurs de mai puţin un an pictează 200 de tablouri.

La 27 Iulie 1890 iese din orăşel şi se împuşcă în piept, după care se retrage în camera lui, unde îşi petrece noaptea fumându-şi pipa. La ora unu noaptea, Van Gogh în vârstă de 37 ani, moare din cauza rănii.

Sursa: Wikipedia.

Autoportret cu căciulă de fetru gri, 1887 ↓

Vază cu floarea soarelui, 1888 ↓

Arena din Arles, 1888 ↓

Mousmé stând pe scaun, 1888 ↓

Corăbii de pescuit pe plajă, 1888 ↓

Peisajul secerişului, 1888 ↓

Oficiul Loteriei de Stat, 1882 ↓

Războiul de ţesut, 1884 ↓

Peisaj de toamnă cu patru pomi, 1885 ↓

Mâncătorii de cartofi, 1885 ↓

Natură moartă cu Biblie, 1885 ↓

Montmartre. Paris, 1886 ↓

În grădina Luxembourg, 1886 ↓

Restaurantul Rispal din Asnières, 1887 ↓

Pescuind primăvara în Pont de Clichy, 1887 ↓

La marginea Parisului, 1887 ↓

↓ Vază cu margarete şi anemone, 1887

Italianca, 1887 ↓

↓ Flori fritillaria în vas de aramă, 1887

Şatră de ţigani lângă Arles, 1888 ↓

Cafenea, noaptea, 1888 ↓

Vază cu oleandru, 1888 ↓

Câmp cu grâu şi chiparoşi, 1889 ↓

Noapte înstelată, 1889 ↓

Dormitorul lui van Gogh din Arles, 1889 ↓

Odihna de amiază, 1890 ↓

Uliţă în Auvers, 1890 ↓

Stradă în Auvers, după ploaie, 1890 ↓

Câmp de grâu sub nori de furtună, 1890 ↓

Fată în alb, 1890 ↓

Camille Pissarro

Camille Pissarro (1830 - 1903) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mişcării impresioniste şi în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el.

Camille Pissarro s-a născut la 10 iulie 1830 la Charlotte-Amalie, un port pe insula Saint-Thomas (pe atunci Antilele Daneze). Este cel de-al treilea fiu al lui Abraham Gabriel Pissarro şi Rachel Manzano-Pomie. Părinţii săi, de origine evreiască, provenind din Bordeaux, se stabiliseră pe insulă în anul 1824, tatăl fiind proprietarul unei prospere brutării. La vârsta de 12 ani, Pissarro este trimis la o şcoală din Franţa. Timp de cinci ani va locui în Passy, în apropierea Parisului. Timpul liber şi-l petrece adesea în Muzeul Luvru, de atunci devine vizibilă înclinaţia lui spre desen. Întors pe insula natală, se întâlneşte cu Fritz Melbye, peisagist danez, în compania căruia Pissarro pictează primele sale tablouri. După câteva luni de colaborare, animat de ideile anarhiste, idei de care va fi atras tot restul vieţii sale, Pissaro fuge împreună cu prietenul său la Caracas, în Venezuela. Revine acasă şi reuşeşte, cu greutate, să-şi convingă tatăl că nu are aptitudini pentru comerţ. În 1855, pleacă la Paris pentru a studia pictura.

Sub influenţa lui Georges Seurat, Pissaro începe să aplice o nouă tehnică în pictură, şi anume pointillismul, pictura prin puncte, în care el vede o nouă etapă de dezvoltare logică a impresionismului. Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului.

Pissarro îşi petrece vara anului 1903 la Le Havre, realizând o serie de lucrări. Moare la Paris, pe 13 noiembrie, de leucemie.

Sursa: Wikipedia.

Autoportret, 1873 ↓

Dealul Jallais, Pontoise, 1867 ↓

L'Hermitage, 1868 ↓

Drumul spre Versailles în Louveciennes, iarna, 1869 ↓

Drumul spre Versailles în Louveciennes, vara, 1870 ↓

Primăvara în Louveciennes, 1870 ↓

Drumul dinspre Versailles, în Louveciennes, 1870 ↓

Castani în Louveciennes, 1872 ↓

Livadă înflorită în Louveciennes, 1872 ↓

Intrare în satul Voisins, 1872 ↓

Drumul spre Louveciennes, 1872 ↓

Brumă, 1873 ↓

Grădină publică în Pontoise, 1873 ↓

În Pontoise, 1874 ↓

Seceriş în Montfoucault, 1876 ↓

Tăietorul de lemne, 1879 ↓

Peisaj în Chaponval, 1880 ↓

Roaba, 1881 ↓

Femeie şi copilă la fântână, 1882 ↓

Piaţă în Pontoise, 1882 ↓

Vedere spre Eragny, de la fereastra artistului, 1888 ↓

Femeie întinzând rufe, 1887 ↓

Podul Boieldieu, în Rouen, 1896 ↓

Bulevardul Montmartre, într-o dimineaţă înnourată, 1897 ↓

Bulevardul Montmartre, într-o dimineaţă de iarnă, 1897 ↓

Bulevardul Montmartre, noaptea, 1897 ↓

Vechea piaţă din Rouen, 1898 ↓

Piaţa Théâtre-Français, 1898 ↓

În Pont-Neuf, 1902 ↓

Cheiul din Malaquais într-o după amiază însorită, 1903 ↓

Jean-Antoine Watteau

Jean-Antoine Watteau (1684 - 1721) a fost un pictor francez. Picturile lui Watteau creează o atmosferă ireală, infăţişând o fericire intangibilă. Curtea regală şi teatrul erau temele predilecte ală artistului. Tehnica utilizată şi preferinţa pentru culorile vii îi constituie un omagiu adus lui Rubens, însă stilul elegant şi sensibilitatea lirică îi aparţin în intregime lui Watteau. Melancolia şi sentimentul efemerităţii subminează întotdeauna scenele aparent idilice ale acestui mare artist. A murit la vârsta de 37 de ani bolnav de tuberculoză.

Sursa: Wikipedia.

Antoine Watteau

Portret de Rosalba Carriera, 1721↓

Pelerinaj pe insula Cythera, 1719 ↓

Fata capricioasă (La Boudeuse), 1718 ↓

Nivelul iubirii, 1717 ↓

Plăcere veneţiană, 1718 ↓

Pas greşit, 1716 ↓

Cei patru, 1713 ↓

Pierrot, 1719 ↓

Pelerinaj pe insula Cythera, (Versiunea Louvre) ↓

Dans rustic, 1716 ↓

Mezzetin, 1719 ↓

Propunere dificilă, 1716 ↓

Vedere printre copacii din parcul Pierre Crozat, 1715 ↓

Les Champs Elisees, 1717 ↓

Plăcerea balului, 1717 ↓

Plăcerea vieţii, 1718 ↓

Dragostea teatrului italian, 1718 ↓

Claude Monet

Claude Monet (1840 - 1926) a fost un pictor impresionist francez.

Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre

Sa mai precizam macar ca tabloul "Impresie- Rasarit de soare"(poza nr 13) da numele curentului Impresionism

Un grup de pictori francezi (printre care Degas, Sisley, Renoir, Cezanne, Berthe Morisot si altii)se constitue in Societatea Anonima avand ca scop organizarea de expozitii de pictura in afara Salonului de la Paris care reprezenta locul unde pictorii prestigiosi in acea vreme isi puteau expune lucrarile, fiind un loc destul de exclusivist. Dupa prima expozitie au avut parte de o critica ironica intr-un cotidian, jurnalistul care a publicat articolul i-a dat titlul de "Expozitia impresionistilor" dupa tabloul lui Monet. La expozitiile ulterioare nu toti pictorii au fost de acord denumirea de impresionisti, deja erau insa recunoscuti sub acest nume.

Si pe buna dreptate, caci pictura lor se caracterizeaza prin interpretarea picturala in loc de redare fidela.

Paul Gauguin

Paul Gauguin, (1848 - 1903), a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier şi geniu, Paul Gauguin a ştiut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influenţând pe fauvişti şi pe artiştii din gruparea Nabis. Între mizerie şi epuizare, călătorii şi disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieţii.

Paul Gauguin s-a născut la Paris pe 7 Iunie 1848, fiu al lui Clovis Gauguin, ziarist şi republican înveterat. Familia Gauguin, simţind că în Franţa republica este în pericol, se mută în Peru (1849). Tatăl său moare la 30 Octombrie în Patagonia, familia se întoarce în Franţa abia peste cinci ani, în august 1854, şi se stabileşte la Orléans. În 1865 Paul Gauguin serveşte ca ofiţer secund pe un vas comercial cu destinaţia Rio de Janeiro, un an mai târziu, porneşte într-o călătorie de 13 luni în jurul lumii, ca locotenent pe vasul "Chili". În 1873, se căsătoreşte cu Mette Sophie Gad, fiica unui înalt funcţionar danez. În următorii zece ani se nasc cei cinci copii ai lor. Anul 1874 aduce o schimbare decisivă în viaţa lui Gauguin. Are acum 25 de ani şi pentru el începe lucrul în atelier şi perioada de căutări artistice. Se înscrie la "Academia Colarossi", unde învaţă secretele picturii după model. Este anul când se organizează prima expoziţie a impresioniştilor şi Gauguin cumpără, încântat, tablouri realizate în acest stil.

Gauguin visează la un atelier la tropice, alegerea cade pe Tahiti, pământ al "extazului, al liniştii şi al artei". În primăvara anului 1891 se îmbarcă pe un vas spre Oceanul Pacific şi la 8 Iunie soseşte la Papeete. Se stabileşte la Mataiea şi începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are şi legături amoroase.

După un intermezzo parizian şi câteva luni în Belgia, Gauguin se întoarce în Tahiti. La 28 Iunie 1895 părăseşte din nou Franţa, unde nu se va mai întoarce niciodată. De data aceasta se stabileşte într-o localitate pe malul mării, şi artistul se apucă de o muncă gigantică. În Septembrie 1899 se mută în arhipelagul insulelor Marchize, la Atuona, pe insula Hiva-Oa, unde va şi muri în 8 Mai 1903. Aici îşi construieşte celebra "Casă a plăcerilor", unde se mută cu noua sa vahine. Aceasta a marcat în pictura sa o nouă perioadă de activă fecunditate creatoare.

Sursa: Wikipedia.

Autoportret, 1891 ↓

Sena la Pont d'Iéna, pe ninsoare, 1875 ↓

Meri înfloriţi, 1879 ↓

↓ Portretul lui Aline, fiica lui Gauguin, 1880

Suzanna cusund, 1880 ↓

Sculptorul Aube, împreună cu fiul său, 1882 ↓

Spălătorese la Pont-Aven, 1886 ↓

Madame Alexandre Kohler, 1888 ↓

Natură moartă cu trei căţei, 1888 ↓

Fete bretone dansând, în Pont-Aven, 1888 ↓

Madeleine Bernard, 1888 ↓

Cafeneaua din Arles, 1888 ↓

Strângerea fânului în Britania, 1888 ↓

Culegerea strugurilor în Arles, 1888 ↓

Familia Schuffenecker, 1889 ↓

Cristos în galben, 1889 ↓

Căpiţe de fân, 1889 ↓

Căpiţe de fân în Britania, 1890 ↓

Peisaj, 1890 ↓

Femeie şezând, 1891 ↓

Conversaţie, 1891 ↓

Bananele, 1891 ↓

Femei tahitiene, 1891 ↓

Cap de femeie, 1892 ↓

Lângă mare, 1892 ↓

Două surori, 1892 ↓

La poalele unui munte, 1892 ↓

În Tehamana, 1893 ↓

Buchet de flori, 1893 ↓

Pastorală tahitiană, 1893 ↓

Peisaj tahitian, 1893 ↓

Siesta, 1893 ↓

Ziua Domnului, 1894 ↓

Scenă din viaţa tahitiană, 1896 ↓

Buchet de flori, 1896 ↓

Cal pe drum. Peisaj tahitian, 1899 ↓

Călăreţi pe plajă, 1902 ↓

Berthe Morisot

Berthe Morisot (1841 - 1895) s-a nascut pe 14 Ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franţa, într-o familie burgheză înstărită, care a încurajat-o, atât pe ea cât şi pe sora ei, Edma Morisot, să devină artiste. Berthe avea să devina un pictor impresionist de mai mică importanţă, dar un simbol pentru prezenţa femeilor în avangarda artistică de al sfărşitul secolului XIX. Cand Morisot s-a decis să studieze serios pictura, familia nu doar că nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La început Berthe Morisot a exersat, realizând copii după tablouri celebre, începând cu vechii maeştri şi terminând cu cei noi, având o pasiune deosebită pentru lucrările lui Corot.

La vârsta de doar 20 de ani, când stilul ei incepuse deja să se contureze, Morisot l-a întâlnit şi s-a imprietenit cu Camille Corot, care la rândul său a prezentat-o altor artişti şi profesori. A început să lucreze în aer liber şi să realizeze mici compoziţii, experimentând diverse tehnici. Preferă ca în mijlocul naturii să facă doar schiţe, care serveau apoi ca punct de plecare pentru tablourile de mari dimensiuni, realizate în atelier.

Îl cunoaşte pe Edouard Manet în 1868, iar în 1874 se căsătoreşte cu Eugene Manet, fratele mai mic al artistului. Îl convinge pe Manet să încerce să lucreze în aer liber şi îl atrage treptat în cercul impresionist. Cu toate acestea, Manet nu se va considera niciodată un impresionist, refuzând mereu să participe la expoziţiile grupului.

Sursa: artline.ro

Berthe Morisot

Portret de Edouard Monet, 1872 ↓

Portul din Lorient, 1869 ↓

Sora şi mama artistului, 1870 ↓

Surorile, 1869 ↓

Vederea Parisului din Trocadero, 1872 ↓

Copilaşul, 1873 ↓

De-a v-aţi ascunselea, 1873 ↓

Pe iarbă, 1874 ↓

Prinzând fluturi, 1874 ↓

La bal, 1875 ↓

Lan cu grâu în Gennevilliers, 1875 ↓

Fată citind, 1888 ↓

Fiica artistului, 1890 ↓

Femeie şi toaleta ei, 1875 ↓

Femeie în iarbă, 1884 ↓

Citind, 1873 ↓

În gădina Maurecourt, 1884 ↓

După masă, 1881 ↓

René Magritte

René François Ghislain Magritte (1898 - 1967) a fost un pictor belgian, reprezentant de frunte al suprarealismului in pictura.

Încă din tinereţe, Magritte îşi pune imaginaţia sa neobişnuită în slujba picturii, care îi permite să-şi transforme visele şi viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată şi neaşteptată dintre irealitate şi cotidian. În felul acesta el seamănă cu De Chirico şi cu artiştii dadaişti, cu care împărtăşeşte acelaşi caracter remarcabil şi ironia. Între anii 1920-1967 pictează aproximativ o mie de tablouri, care vor constitui o sursă de inspiraţie pentru generaţiile viitoare de pictori. René Magritte primeşte primele lecţii de desen în Chatelet la vârsta de 12 de ani. Liniştea tinereţii îi este în mod dramatic întreruptă în noaptea de 24 Februarie 1912: mama sa se sinucide aruncându-se într-un râu. Magritte soseşte la Bruxelles în anul 1915 şi se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase, pe care o va frecventa cu intermitenţe vreme de doi ani. În 1918 ies la iveală primele sale lucrări, un afiş de reclamă şi câteva desene în revista "Au volant" ("La volan"). Îşi câştigă existenţa muncind la o fabrică de tapete, dar nu încetează să picteze. La 28 iunie 1922 se căsătoreşte cu Georgette Berger, care îi va sta alături până la sfârşitul vieţii.

Sursa: Wikipedia

Portretul lui Magritte

Realizat de Lothar Wolleh, 1967 ↓

Asasin în pericol, 1926 ↓

Intermitenţă, 1928 ↓

Cititoarea surprinsă, 1928 ↓

Inventarea vieţii, 1928 ↓

Vocea aripilor, 1928 ↓

Trucul imaginii, ↓

Iubiţii, 1928 ↓

Descoperirea focului, 1935 ↓

Fiul omului, 1934 ↓

Condiţia umană, 1934 ↓

Drumul spre câmpii, 1936 ↓

Principiul plăcerii, 1937 ↓

Companionul durerii, 1942 ↓

Întoarcerea flăcării, 1943 ↓

Florile răului, 1946 ↓

Cicerone, 1947 ↓

Jockeul rătăcit, 1948 ↓

Magicianul, 1952 ↓

Gonconda, 1953 ↓

Seducătorul, 1953 ↓

Vacanţa lui Hagel, 1958 ↓

Luna culegerii strugurilor, 1959 ↓

Lumea minunată, 1962 ↓

Marele Război, 1964 ↓

Pagina goală, 1965 ↓

Victoria, 1939 ↓

Misterele orizontului, 1955 ↓

William Merritt Chase

William Merritt Chase (1849 - 1916) a fost un pictor american cunoscut ca un exponent al impresionismului şi ca profesor.

S-a născut

John Singer Sargent

John Singer Sargent (1856 - 1925) a fost un pictor american şi un portretist de seamă ale epocii. Pe parcursul carierei sale, el a creat aproximativ 900 tablouri în ulei şi peste 2 000 de acuarele, desene, precum şi nenumărate schiţe în cărbune.

Sursa: Wikipedia .

Autoportret, 1906 ↓

Familia ducelui de Marlborough ↓

Portretul lui Carolus-Duran, 1879 ↓

↓ Madame Edouard Pailleron, 1879

Dr. Pozzi acasă, 1881 ↓

Fiicele lui Edward D. Boit, 1882 ↓

Stradă în Veneţia, 1882 ↓

El Jaleo, 1882 ↓

Portretul doamnei White, 1883 ↓

Madame X

↓ (Madame Pierre Gautreau), 1884

Domnişoarele Vickers, 1884 ↓

Garoafe, crini, trandafiri, 1886 ↓

Claude Monet pictând la marginea pădurii, 1887 ↓

Vara Sfântului Martin, 1887 ↓

Violet Ormond (1870-1955), sora artistului, 1888 ↓

Ena şi Betty, 1901 ↓

Fată pescuind în San Vigilio, 1913 ↓

Ofiţeri de rang superior din Primul Război Mondial, 1922 ↓

O barcă în apele din Capri, 1878 ↓

Rosina, 1878 ↓

Culegători de scoici în Cancale, 1878 ↓

Îmbinarea perlelor în Veneţia, 1882 ↓

Avion prăbuşit, 1918 ↓

Copii la ţară, 1890 ↓

Domnişoara Dorothy Vickers, 1884 ↓

Copii napoletani făcând baie, 1879 ↓