De vreme ce prezenta mea aici a provocat uimire, promit sa scriu in fiecare zi despre lucrurile marunte care ma fac fericita si ma pastreaza pe directie.
Pot trai si fara ele si trec prin tristete acceptand ceea ce simt, mereu cu certitudinea ca Soarele va rasari din nou, odata si odata. Si cata vreme inca sunt in viata, nimic nu poate fi fara sens. Inseamna ca exista un motiv ca eu sa fiu in continuare aici. Un motiv in plus sa ma bucur.
Fericirea, azi:
O plimbare lunga in care am descoperit Primavara, ascunsa dupa copaci si respirand din pamantul reavan, in promisiunea mugurilor din copaci si a Soarelui timid care topeste zapezile din suflet.
Certitudinea, unica pe lumea asta, ca oamenii care ma iubesc si pe care ii iubesc sunt "mereu acolo", chiar daca cararea vietii ne mai desparte din cand in cand.
O cafea tarzie, in locul meu preferat, si amintirea altor seri care s-au cernut acolo in tihna, si care au insemnat ceva. Speranta in altele, la fel de minunate, in aceleasi sau alte cafenele, cu aceiasi sau alti oameni care nu inceteaza sa ma surprinda...
Pentru o singura zi, nu imi pot dori mai mult... O zi memorabila, pe care o pot pune pe un raftulet din "Dulapul cu A Fost...". O zi cu sens...