Pentru ca mi-am dat seama ca a noastra constiinta exista ca o conditie logica a existentei lumii noastre. Lumea fizica asa cum o stim noi nu ar fi putut exista daca nu ar fi existat si constiinta. Daca ar fi existat o lume fizica cu aceleasi legi ale fizicii ca cele pe care le stim noi, dar fara sa dea nastere candva la constiinta, atunci acea lume ar fi creat la un moment dat fiinte care s-ar fi intrebat: "De ce simtim ?" Ceea ce e absurd, pentru ca in lumea aia nu exista constiinta, nu exista simtaminte. Prin urmare, daca exista o lume fizica ce are legile pe care noi le cunoastem: gravitatie, electromagnetism, etc., atunci acea lume trebuie neaparat sa aiba si constiinta, pentru ca intrebarea: "De ce simtim ?" pe care si-o vor pune candva fiintele acelei lumi, sa nu fie o intrebare paradoxala, lipsita de sens. Cat de frumos sa stii ca insasi esenta ta e un element atat de important al existentei lumii. Si ce frumoase formele de manifestare ale logicii. Ca noi suntem doar un element din logica lumii. Ca lumea sa aiba consistenta logica, a trebuit sa aiba elementul numit constiinta. Frumos...
Am inceput sa alerg pe strada, sa topai de colo colo, sa fredonez melodii... :)
vreau sa le umplu cu un amestec de branza, dulce, dar si sarat 8)
Nu mai am frunze de greblat pentru o vreme 
