Prietenia

dar cine a furat-o?

Eu ma comport total diferit in realitate, fata de aici. Problem?

Daca m-as comporta in realitate ca si aici, ma tem ca foarte multi oameni m-ar accepta si ar sta numai pe capul meu.

Gata, puteti reveni la subiect.

Mda, ok.

Intr-adevar, n-ar trebui sa ne dusmanim pe un topic despre prietenie.

Am o singura prietena adevarata si o iubesc ca pe o sora. Am crescut impreuna si, desi este stabilita in capitala si ne vedem de cateva ori pe an, vorbim zilnic pe mess si seara la telefon deoarece parcurge un traseu lung de la servici acasa.

Anul trecut, am avut o mica cearta pornita de la un fleac si tin minte ca am suferit enorm.

Am gasit citatul asta pe un site si mi-a placut foarte mult:

“Prietenia este – într-un sens câtuși de puțin peiorativ – cea mai puțin naturală dintre iubiri, cea mai puțin instinctuală, organică, biologică, gregară și necesară. Are cel mai redus comerț cu nervii noștri, nimic gutural, nimic din ceea ce accelerează pulsul sau te face să roșești sau să pălesti. E o legătură esențialmente între indivizi; în clipa în care doi oameni își devin prieteni, ei s-au și retras amândoi într-o oarecare măsură din turmă. Fără eros nici unul dintre noi nu s-ar fi născut, fără afecţiune nici unul dintre noi nu ar fi crescut, dar fără prietenie putem să trăim şi să ne înmulţim. Specia, privită din unghi biologic, nu are nevoie de ea. (…)

Lamb spunea undeva că dacă dintre trei prieteni (A, B și C), A ar muri, atunci B l-ar pierde nu numai pe A, ci și “partea de A din C”, în timp ce C îl pierde nu numai pe A, ci și “partea de A din B”. În fiecare dintre prietenii mai există ceva ce poate fi pe deplin revelat numai de către alt prieten. Eu singur nu sunt destul de cuprinzător ca să activez un om în integralitatea sa; am nevoie și de alte lumini în afară de a mea că să-i pună în evidență toate fațetele. Dacă Charles moare, nu voi mai putea vedea niciodată reacția lui Ronald la o glumă specific charlesiană. Departe de a avea mai mult din Ronald, avându-l “pentru mine exclusiv” acum, când Charles a plecat dintre noi, am mai puțin din Ronald. De aceea adevărata prietenie este cea mai puțin geloasă dintre iubiri. Doi prieteni sunt încântați să li se alăture un al treilea și trei să li se alăture un al patrulea, cu condiția ca noul-venit să fie calificat ca să devină prieten adevărat. Ei pot spune atunci, așa cum spun sufletele fericite în Dante, “Ei, iat-acel ce ne-o spori iubirea.”

Pasarea_fleosnics a scris:

Am gasit citatul asta pe un site si mi-a placut foarte mult:

Absolut extraordinar! Ma intreb cate astfel de prietenii exista in lume...

Lirio a scris:

Absolut extraordinar! Ma intreb cate astfel de prietenii exista in lume...

Pai, eu cred ca ori exista prietenii si atunci sunt ca acestea ... ori nu exista deloc. :)