Cei 7 ani de acasa.

mica_curioasa a scris:

intre 0 si 6 as spune eu... e un proces inconstient si complex.

intre 1 si 8 ani as spune eu..

in primul an copilul este mufat la sanul maimei sau la biberonul cu lapte ( dupa caz )

in acea perioada actele copilului sunt instinctive...

singura exteriorizare de cele mai multe ori neinteleasa este "plansul".(..sau oracaitul cum se mai spune in popor )

ii este foame--plange..

are colici--plange..

il doare altceva--plange..

..iar daca nu plange ridica semne de intrebare.

bineinteles ca tot in aceasta perioada se formeaza si imaginilile comune care se intiparesc in capsor..

imaginea mamei, tatalui, sora, bunica etc...

aceste imagini sunt asociate cu o adoua exteriorizare a lui..si anume zambetul sau rasul scurt..

abia de le 2 ani incolo incepe sa se formeze "hardul" ( creierul) care este un mare burete absorbant --- inconstient asa cum ai spus )

Pana sa paseasca in primele clase scolare el asimileaza tot ce i se pare iesit din comun si care starneste hilaritate.

cred ca ma hazardez in explicatii in conditiile in care eu nu am inca copil..

insa eu asa vad creierul unui copil pana la varsta de 8 ani si poate chiar mai mult ( media de varsta a crescut pentru scoala si ascazut pentru gradinita )---il vad ca un burete absorbant care retine mult si elimina putin si asta prin educatie.

Se vorbeste de cei sapte ani de acasa, deoarece aceasta se presupunea o data ca este perioada in care de educatia copilului se ocupa exclusiv familia si in special parintii.

Astazi in cei sapte ani de acasa intervin si cresa si gradinita si bona si anturajul, mai mult ca alta data.

De fapt este vorba de o mica parte din ce inseamna educatia, dar este partea care marcheaza pentru toata viata caracterul copilului. Obiceiurile proaste din aceasta perioada, cand copilul are cea mai mare capacitate de a invata, se corecteaza foarte greu dar nu este imposibil,cu conditia sa fie schimbat mediul.In acea perioada copilul imita.Dupa,incepe sa proceseze incet incet informatia.

mai puteti exagera?

e hotaratoare varsta pana la 7 sau 8 ani?

adica acel copil e damnat la o anumita personalitate, temperament, caracter?

pe ala de 8 ani nu-l mai adopti ca e deja cu semn in frunte?

eu una nu am deschis clipurile alea, n-am nevoie, e vina parintilor care la randul lor dau vina pe gradi' sau pe oricine altcineva

parintii care unii nu-si duc copilul la camin ca " nu vrea copilul"

de parca un copil de 5 ani stie ce inseamna o anumita injuratura, stie doar ca n-are voie sa zica sau mai grav, stie ca astfel atrage atentia parintilor!!! copiii vor gasi mereu metode de a atrage atentia, daca nu se poate pozitiv, merge si negativ:

"tati, tati uite! tatiiiiiiiiiiiii. tatiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!! !?" nimic, pauza... si urmeaza injuratura, brusc copilul devine ascultat ! hm...

desigur in cercurile voatre inalte acest scenariu e basm

m-ati ofticat

Dragul meu, eu de la 2 ani am mers la gradinita, dar parintii au stiut sa ma educe la momentul potrivit. Trebuie sa-ti urmaresti foarte atent copilul, sa vezi ce "apucari" deprinde odrasla pentru a putea sa le corecteze in timp util.

Asa este , nu trebuie sa stea langa parinti 24 din 24 ore , dar atunci cand parintii sunt langa el , copilul percepe si acumuleaza tot ce-i transmit parintii ,cei sapte ani de acasa sunt cei mai importanti ani in formarea personalitatii individului.

Cred ca bazele educatiei in familie au cateva reguli simple.

Increderea pe care o dam copilului depinde de noi , cum sa-i interzici unui copil ceva cand tu faci acel lucru zi de zi ? Daca tata face ...va spune el(vezi pc )

Daca ii promiti ceva copilului trebuie sa respecti , a doua oara el nu va mai crede in promisiunea ta.

Sa ascultam dorinta copilului , nu sa facem doar ce credem noi ca el ar vrea sa faca.

Nu-i spune copillui niciodata "esti prost , tampit, idiot " , eventual ii spui "ai facut o prostie "

Sa nu-i spui NU la orice solicita , nu va intelege de ce nu se poate , trebuie sa-i explici ,altfel el va cauta o cale de a obtine ce vrea.

Nu-l obliga sa faca anumite lucruri ,exemplu sa se uite intr-o carte , lasa-i cartea in drumul lui , va fi curios , nu-l obliga , ghideaza-l , explicai daca faci asa se poate intampla asta ...

Nu-i arunca in fata slabiciunile pe care le are , isi pierde autostima , greu de recuperat(si cu siguranta nu va deveni mai curajos ).

Violenta sub orice forma este nociva in educarea copilului , il frusteaza ,il face nesigur si la randul lui va deveni violent.

Dandui caldura , dragoste , mangaieri , atmosfera linistita creste senin , in primi anii mportant este si

tonul de adresare , chiar atunci cand il certi , pentru a crea o buna relatie afectiva .

,,Cei 7 ani de acasa" e o expresie care reflecta personalitatea individului,nu buna cuviinta invatata papagaliceste.In primii 7 ani,copilul se formeaza ca individ,ca personalitate distincta,i se poate modela usor caracterul,pentru ca nu stie sa isi puna intrebari si/sau sa-si raspunda la ele,decat prin prisma a ceea ce vede si aude la adultii in preajma carora creste.

Incepand cu 8 ani,copilul incepe sa devina independent...sa gandeasca singur,sa inteleaga efectele actiunilor sale sau ale altora.Cred ca nu intamplator s-a ales varsta de 7 ani pentru inceperea scolii.

Despre injuraturi...copilul e oglinda parintelui...Privesti cum se manifesta un copil si afli,de fapt,cum se comporta parintele cu el...Injuratura e o scapare,o descarcare ,daca vreti...copilul constata ca lumea ba se scandalizeaza,ba rade de cel care o foloseste,prin urmare e interesanta si utila pentru a ajunge in centrul atentiei adultilor.

M'am gandit si eu de nenumarate ori, cat de utila ar fi o scoala pentru parinti , chiar si pentru mine .

A fi parinte se invata din mers, dar se invata din greseli, greseli care pot avea consecinte mai ales asupra copiilor .

Stiu insa ca nu exista nici parintele perfect , ci nici copilul perfect , iar ei vor creste din frustrari exact ca si noi .

Cat despre cei sapte ani de buna crestere, ei nu sunt trecuti la vechime in cartea de munca, insa sunt absoluti necesari pentru a creste frumos, cu radacini adanci , intr'un sol propice . Rezultatele nu se vor vedea acum, ci mult mai tarziu .

Ravl a scris:

M'am gandit si eu de nenumarate ori, cat de utila ar fi o scoala pentru parinti , chiar si pentru mine .

A fi parinte se invata din mers, dar se invata din greseli, greseli care pot avea consecinte mai ales asupra copiilor .

Stiu insa ca nu exista nici parintele perfect , ci nici copilul perfect , iar ei vor creste din frustrari exact ca si noi .

Cat despre cei sapte ani de buna crestere, ei nu sunt trecuti la vechime in cartea de munca, insa sunt absoluti necesari pentru a creste frumos, cu radacini adanci , intr'un sol propice . Rezultatele nu se vor vedea acum, ci mult mai tarziu .

...si vor invata din ele.Vor invata ca daca vor 2 bomboane in loc de una ,tre' sa puna fundul la treaba,sa le merite.

Ravl a scris:

M'am gandit si eu de nenumarate ori, cat de utila ar fi o scoala pentru parinti , chiar si pentru mine .

A fi parinte se invata din mers, dar se invata din greseli, greseli care pot avea consecinte mai ales asupra copiilor .

Stiu insa ca nu exista nici parintele perfect , ci nici copilul perfect , iar ei vor creste din frustrari exact ca si noi .

Nu parintii sunt vinovati, ci sistemul. Sistemul a fost creat in asa fel incat sa perpetueze frustrarile de la parinte la copii, astfel cre

Ar fi interesant. Dar cati sunt cei care vor recunoaste ca au o problema?