Cei 7 ani de acasa.

Iubire neconditionata.

fulgdenea a scris:

asta s-a intamplat spontan, natural sau a trebuit sa ai grija de ei?

crezi ca acest lucru te-a influentat cumva mai tarziu?

Inca ce influenta are mai tarziu. Cel mare va deveni foarte responsabil si se va maturiza inainte de vreme iar cei mici niste iresponsabili, care se vor maturiza mult mai tarziu, daca o vor face vreodata. De aia unu devine avocat si altul infractor.

Ryea a scris:

Inca ce influenta are mai tarziu. Cel mare va deveni foarte responsabil si se va maturiza inainte de vreme iar cei mici niste iresponsabili, care se vor maturiza mult mai tarziu, daca o vor face vreodata. De aia unu devine avocat si altul infractor.

Cunosc un caz in care sora cea mai mare si-a crescut fratii mai mici (pt ca mama era alcoolica), si acum la varsta de 26 ani, aceasta sora are o clasa primara, nici o calificare, in timp ce fratii mai mari sunt in Italia (fetele de 17-21 ani si care arata bine, cu italieni salvatori in varsta de 50 ani, baietii la munca in constructii). Ăsta e un caz in care se poate discuta despre cum ajunge cineva un pion de sacrificiu al societatii, pt ca nu s-a gandit deloc la sine, numai la ceilalti. Rasplata? Viata de boschetar.

samsara a scris:

eu intelesesem diferit postarea asta

Amarena sa stii ca boala ce am luat-o de la mama a fost perfectiunea, iti zic sincer ca pentru ea nu am fost niciodata suficient de buna la invatatura, niciodata nu faceam suficient de bine curatenie, nu eram suficient de frumoasa, de desteapta, de slaba ... Si cum astea nu s-au intamplat pana in 7 ani, iaca un exemplu care mi-a marcat pe viata personalitatea. Deci nu numai in cei 7 ani de acasa se pun bazele.

...dar vad ca la tine au fost mai mult decat 7 ani de acasa..

probabil au fost vreo 14 ani de acasa...sau mai multi..

dar toti au fost de acasa..

Care-i ideea ta? Eu doar subliniam ca bazele noastre ca fiinta nu se pun numai in "cei 7 ani de acasa"

baza este

... depinde si in ce fel de ,,acasa,, au fost petrecuti acesti foarte importanti 7 ani !

Avira a scris:

Cunosc un caz in care sora cea mai mare si-a crescut fratii mai mici (pt ca mama era alcoolica), si acum la varsta de 26 ani, aceasta sora are o clasa primara, nici o calificare, in timp ce fratii mai mari sunt in Italia (fetele de 17-21 ani care arata bine, cu italieni salvatori in varsta de 50 ani, baietii la munca in constructii). Ăsta e un caz in care se poate discuta despre cum ajunge cineva un pion de sacrificiu al societatii, pt ca nu s-a gandit deloc la sine, numai la ceilalti. Rasplata? Viata de boschetar.

care arata bine - asta e rezultatul geneticii, nu al educatiei

fetele de 17-21 ani, cu italieni salvatori in varsta de 50 ani - asta intr-adevar e mare realizare, numa sa moara italienii repede si sa le lase averea

fratii astia asa bine crescuti, nu-i apreciaza sacrificiul s-o duca si pe ea in Italia? la 26 de ani inca isi mai poate gasi si ea un italian salvator de vreo 60

Cei 7 ani de acasa constituie educatia de baza si in acelasi timp vitala a fiecaruia dintre noi. Folositi cum trebuie folosesc unui om in viata poate mai mult decat o facultate si o diploma. Ne invata sa relationam, sa stim sa fim oameni, pentru ca, sa imi fie cu iertare, pe zi ce trece vedem numai rele.

Lucast a scris:

sa imi fie cu iertare,

si mie dar tare imi suna mesajul tau a sablon

sa fim oameni?

un copil pana la 7 ani invata printre altele ca parintii sunt acasa dar daca suna telefonul nu sunt, ca poate primi repede o pedeapsa dar la fel de repede pot parintii sa n-o puna in aplicare, deci invata sa speculeze, invata sa faca botic pt ca atunci obtin ce vor, invata ca daca tata il cearta, poate apela cu incredere la mama, ca poate sari peste felul 1 si 2 si ajunge direct la desert, ca se poate sustrage de la masa si sa manance unde are el chef etc

am dat exemple concrete, un copil invata de la parinti nu doar lucruri bune.