Cei 7 ani de acasa.

samsara a scris:

Si apropo de psihologie, multi psihanalisti is de acord ca, copilaria e cheia. Eu imi mentin in continuare parerea ca ceea ces untem e un amestec intre mediu, genetica, educatie, instruire ..

bine spus

altfel copiii nascuti in aceasi familie, cu aceeasi educatie in cei 7 ani, ar avea dezvoltare identica sau macar asemanatoare, ceea ce- zic eu- e raritate.

sunt exemple destule de frati crescuti de familie din care unul a ajuns infractor, altul avocat, unul a ajuns crestin altul ateu, unul cu facultati altul fara BAC etc

ceea ce iti ofera cu siguranta acei 7 ani e atasamentul fata de membri familiei

NewTask a scris:

in aceasta perioada se formeaza ( se impun ) regulile si comportamentul copilului.

O! cu siguranta invatam in familie in primii 7 ani ce inseamna "NU" !

mult mai putin DA

nu-i voie sa scoti limba, nu-i voie sa te urci in mar, nu-i frumos sa te stergi pe obraz daca esti pupat, nu-i voie sa-ti stergi mucii de manca etc

apoi cum ia cunoastinta copilul de lumea exterioara? gusta printele marul si stie si el ce gust are? sau trebuie sa pape singur? da copilul nu are voie sa experimenteze ce gust are peretele sau noroiul, cat de tare e aluatul de praji, daca se lipeste faina de hainute etc.

au grija parintii sa experimentezi numai cand nu esti in preajma lor

Diela a scris:

e uman sa te ingrijesti de cei handicapati/defavorizati, dar pt societate e benefic sa ai grija si de mintile stralucite

iar in Ro nu se aplica nici una din cele 2 ca sa nu existe diferenta de sprijin sa genereze dezbateri de acest gen...

nu se aplica nici una din cele doua, dar totusi sunt ONG-uri si fundatii care mai sprijina copii handicapati,

pe ceilalti insa nimeni

fulgdenea a scris:

nu-i voie sa scoti limba, nu-i voie sa te urci in mar, nu-i frumos sa te stergi pe obraz daca esti pupat, nu-i voie sa-ti stergi mucii de manca etc

apropo de asta, cand eram mica si ma pupau babele, tata nu numai ca ma stergea, dar ma facea si cu spirt pe fata cand ajungeam acasa

la maturitate, eu n-am pastrat obiceiul

fulgdenea a scris:

bine spus

altfel copiii nascuti in aceasi familie, cu aceeasi educatie in cei 7 ani, ar avea dezvoltare identica sau macar asemanatoare, ceea ce- zic eu- e raritate.

sunt exemple destule de frati crescuti de familie din care unul a ajuns infractor, altul avocat, unul a ajuns crestin altul ateu, unul cu facultati altul fara BAC etc

ceea ce iti ofera cu siguranta acei 7 ani e atasamentul fata de membri familiei

O! cu siguranta invatam in familie in primii 7 ani ce inseamna "NU" !

mult mai putin DA

nu-i voie sa scoti limba, nu-i voie sa te urci in mar, nu-i frumos sa te stergi pe obraz daca esti pupat, nu-i voie sa-ti stergi mucii de manca etc

apoi cum ia cunoastinta copilul de lumea exterioara? gusta printele marul si stie si el ce gust are? sau trebuie sa pape singur? da copilul nu are voie sa experimenteze ce gust are peretele sau noroiul, cat de tare e aluatul de praji, daca se lipeste faina de hainute etc.

au grija parintii sa experimentezi numai cand nu esti in preajma lor

iar in Ro nu se aplica nici una din cele 2 ca sa nu existe diferenta de sprijin sa genereze dezbateri de acest gen...

Nu stiu de ce spui tu ca este "raritate"..

Raritate este faptul ca dintr-o familie cu doi copii, unul ajunge om de afaceri sau OM si celalalt ajunge o lepra.

Cu siguranta . educatia celor doi copii nu a fost asemanatoare..

..si cu siguranta, procentul ca primul sa ajunga "OM" este mai mare decat sa ajunga al doilea copil "OM".

Primul nascut are parte de cea mai mare atentie si grija din partea parintilor..spre deosebire de al doilea care va fi privat involuntar de anumite ..hai sa le spunem--beneficii..

si asta din cauza faptului ca parintii ( nu toti ) cred ca odata ce au crescut un copil si l=au pus "pe roate" , este mai simplu sa cresti un alt copil..

..asa este, insa cel de-al doilea nu are aceiasi personalitate si aceiaisi receptivitate ca primul..

mai mult decat atat, majoritatea parintilor il dau exemplu pe primul in defavoarea celui de-al doilea, ceea ce este de cele mai multe ori gresit.

cel mai mic va creste mereu in umbra primului.

"ceea ce iti ofera cu siguranta acei 7 ani e atasamentul fata de membri familiei"

da si insuficient spus...

am scris mai sus despre relationarea cu ceilalti copii--gradinita, scoala, prieteni de aceiaisi varsta.

poti sa cresti un copil si sa-l invati ce-i iubirea si dragostea fata de mebrii familiei, dar tot degaba daca este timid si nu stie sa fie competitiv in relatia cu ceilalti care-l inconjoara..

normal ca in primii ani de viata copilul aude mai mult NU decat DA..

asta pentru faptul ca nu este inca in stare sa faca diferente intre bine si rau..

..nu are dezvoltate inca perceptiile, nu poate sa discearna .

copilul stie sa spuna doar --"vreau"--

copilul este speculant..

copilul exploateaza slabiciunile in interes personal fara sa-si dea seama de repercursiuni..

----

degeaba ii vei spune ca nu are voie sa manance bomboane ca o sa ramana fara dinti, cand la televizor sunt reclame facute de copii la bomboane..

aici intervine actoria parintelui..

parintele poate inlocui bomboana cu orice altceva care ii face mult mai bine.

de exemplu un mar sculptat cu un cutitas---

dar deja intram in alte detalii....

NewTask a scris:

Nu stiu de ce spui tu ca este "raritate"..

Raritate este faptul ca dintr-o familie cu doi copii, unul ajunge om de afaceri sau OM si celalalt ajunge o lepra.

Cu siguranta . educatia celor doi copii nu a fost asemanatoare..

..si cu siguranta, procentul ca primul sa ajunga "OM" este mai mare decat sa ajunga al doilea copil "OM".

Primul nascut are parte de cea mai mare atentie si grija din partea parintilor..spre deosebire de al doilea care va fi privat involuntar de anumite ..hai sa le spunem--beneficii..

si asta din cauza faptului ca parintii ( nu toti ) cred ca odata ce au crescut un copil si l=au pus "pe roate" , este mai simplu sa cresti un alt copil..

..asa este, insa cel de-al doilea nu are aceiasi personalitate si aceiaisi receptivitate ca primul..

mai mult decat atat, majoritatea parintilor il dau exemplu pe primul in defavoarea celui de-al doilea, ceea ce este de cele mai multe ori gresit.

cel mai mic va creste mereu in umbra primului.

La psihologia personalitatii ne-au invatat ca in momentul in care se naste al doliea copil, primul va fi cam gelos si va fi copilul problema, nu cel de-al doilea ca va fi mai putin receptiv. Eu am fost al doilea copil, dar mereu am fost mai cuminte, mai buna la invatatura si am fost data ca exemplu :flowers:

Eu am fost prima din 4 si am fost cea mai supusa, cea mai ascultatoare, cea mai buna la invatatura, cea mai pedepsita.. :flowers: Deci nu e regula.

Nu am fost geloasa. Am fost ca a doua mama pt fratii mei.

NewTask a scris:

dar deja intram in alte detalii....

artistice

nu stiu cine castiga la capitolul actorie intre copii si parinti ...

si daca nu papa bomboane, va manca dupa cei 7 ani!

mi-am adus aminte de urmatorul banc:

ajung doi batranei in Rai si li se spune de catre ingerul de serviciu: noh, acum tot ce trebuie sa faceti e sa faceti ce doriti; mosul catre baba: "Na, vezi? puteam sa ajungem acum 10 ani! Dar tu nuuuu, trebuie sa mancam sanatos!"

eu cred ca mezinul e mereu mai rasfatat si capata toata atentia, cel mare "trebuind" sa inteleaga

tocmai de aceea am zis ca e raritate, daca cei 7 ani din viata fratilor ar presupune o anumita dezvoltare ulterioara, de ce faptele contrazic asta? acum tu zici ca au parte de educatie diferita fratii, ma indoiesc ca e chiar atat de diferita sau partinitoare, oricum mediul si conditiile sunt la fel, insa isi spun cuvantul ceilalti factori determinanti in formarea unui om enumerati de samsara

de ex cu religia, acelasi mediu religios, de ce nu isi impune amprenta asupra fratilor identic?

nu subestimez importanta celor 7 ani dar nici nu sunt in masura covarsitoare importanti pentru ca daca ar fi, ar insemna ca un copil care n-a fost invatat sa fure, avand educatie in acest sens, nu va fura la maturitate si tot asa...

e greu sa distingi cu exactitate ce anume din primii 7 ani se mentine la maturitate, ce e garantat ca mostenire pentru restul vietii

fulgdenea a scris:

acum tu zici ca au parte de educatie diferita fratii, ma indoiesc ca e chiar atat de diferita sau partinitoare,

Amarena a scris:

Eu am fost prima din 4 si am fost cea mai supusa, cea mai ascultatoare, cea mai buna la invatatura, cea mai pedepsita.. :flowers: Deci nu e regula.

si eu la fel

si am ramas cu niste regrete si nemultumiri din copilarie si tinerete care nu le uit

Amarena a scris:

Am fost ca a doua mama pt fratii mei.

asta s-a intamplat spontan, natural sau a trebuit sa ai grija de ei?

crezi ca acest lucru te-a influentat cumva mai tarziu?

Diela a scris:

si am ramas cu niste regrete si nemultumiri din copilarie si tinerete care nu le uit

la asta ma si gandeam cand am scris intrebarea pt Amarena

nu vazusem mesajul tau

A trebuit sa am grija de ei, dar nu asta m-a deranjat, ci faptul ca eram tratata diferit. Nu mi-a displacut sa le port de grija, nu a fost o povara, pentru ca nu eram lasata nonstop cu ei. Si apoi, era un mod prin care ma simteam utila, plus ca am fost vanatoare de vorbe frumoase de la parinti si credeam ca remarcandu-ma prin grija pentru cei mici, puteam sa ma lipesc de vreo lauda, ceva. Fara succes. :)) Da, si-a pus mult amprenta pe atitudinea mea ca adult, fata de parinti. Fata de frati, nu. Sunt foarte constienta ca nu e vina lor ca s-au facut diferente. Cel mult, poate fi meritul lor, pentru ca au stiut mai bine sa lege punti de comunicare cu parintii. Protejati si de faptul ca eu mi le luam pe cocoasa si pt ei nu mai ramanea nimic. :flowers: