adal* a scris:Cateodata nu vrem sa acceptam realitatea dura si incercam sa ne convingem ca a fost un caz izolat, ca nu este vorba de altceva, ca nu sunt im[plicate persoane din politie, din justitie sau din politic. Incercam sa respingem evidentele care induc ideea ca traim intr-o tara de rahat, pentru ca disconfortul este aproape de nesuportat. Si atunci incercam metoda soft. Eu recunosc ca nu prea mai urmaresc cazul, poate chiar din cauza asta, poate si eu fac parte din categoria pe care tocmai am descris-o.
Da, m-as simti atat de groaznic la gandul unui caz complicat in care sunt implicate persoane cu functii publice, incat deocamdata am schimbat canalul.
Mda, ai cam punctat bine. Tre sa recunosc faptul ca si eu, pentru a nu cadea in depresie, încerc deseori sa trec peste „realitatea dura” a plaiului nostru mioritic.
Cazul „Caracal”, practic n-a făcut decât să releve imensa bubă urât mirositoare care din nefericire e prezenta în mai toate sectoarele sferei sociale românești. Corupție la vârf, pactizare dintre grupări mafiote și persoane cu funcții în administrația statului (politicieni, polițiști, procuriori, judecători etc.). Din ce am urmărit până acum, transpiră ideea că jegul ăla uman era prezent la chiolhanurile unor conducători locali, era omul bun la toate și le furniza „materia primă„ pentru petreceri. De aici și întârzierea reacțiilor autorităților, că altfel nu se explică. Trist e că astfel de lucruri se întâmplă în multe zone ale țării. Dacă încerci să te informezi despre amploarea cangrenei, pur și simplu te îngrozești. Sute și mii de cazuri de sechestrări, violuri și dispariții de fete luate de rețele, asta în timp ce unii polițiști și magistrați au vile și bani în bancă de te doare capul, chestie care evident că e cu mult peste resursele lor financiare omologate.
