Nu.
El e victima colaterala ai mai multor factori de influenta.
Care fac trafic de o vreme, dar el nu se prinde.
L-au fentat cu unspele ala de pe doispe.
Eh, asta e.
Romania s-a trezit.
De aia te-am intrebat ieri daca ai iesit in strada. Nu ai cum sa nu vezi si sa auzi!
Uite cum descrie Mona Dartu atmosfera de la protestul de azi:
ZIUA NR. 4. Câteva, la cald:
*** 150.000 în București; au fost depășite până și prognozele îngerilor;
***scenografia (trupa de toboșari; figurile celor cinci lideri PSD în zeghe, plimbate neobosit prin mulțime; proiecția cu scandări / imn național pe blocul din Piață) a fost literalmente spectaculoasă; a agregat mulțimea, a focalizat-o la nivel de mesaj, a ținut sus moralul (nu că ar fi fost cineva demoralizat, ca să fie clar);
***densitatea de pancarte cu mesaje deștepte e incredibilă; râzi și plângi, râzi și ai încredere, râzi și deodată te simți mândru că ești român; Piața e traversată, în toate direcțiile, de un fior de patriotism de bună calitate - nu din ăla pășunist, ci din ăla de secol XXI;
***ce se întâmplă în Piață e studiu de caz de inteligență a mulțimilor; nu cred că exagerez;
***s-au format deja rutine de protest; pentru că alaltăieri, la 120.000 de oameni, rețelele de telefonie au clacat pur și simplu, oamenii n-au putut comunica și n-au reușit să se întâlnească; așa că au învățat să-și fixeze repere clare de întâlnire: intrarea în clădirea Orange, girafa din fața muzeului Antipa, trecerea de pietoni de la intrarea pe Kiseleff - și cine știe câte altele;
***există ore-cheie: oamenii ies de la serviciu și se duc întâi acasă, mănâncă ceva, își mai trag un pulover și-și dau întâlniri la 19,30; 20,00; 20,30. Prezența în Piață explodează rapid - și sare de la 20.000 la 70-80.000 în interval de două ore. La 22,00 e momentul maxim, numeric - și atunci se cântă imnul.
***scandatul, altădată o chestie pe care doar experimentații și galeriștii o inițiau, pornește acum spontan în grupușoare mici; scandări de tip "Demisia!" n-am auzit niciodată în ultimele trei zile; am văzut în schimb fete faine, rafinate, învățând să strige "Huooooo" și să râdă în hohote după aceea; s-au clacisizat "DNA / Să vină să vă ia" și "PSD / Ciuma Roșie"; nu mai vorbesc de "Ho-ții / Ho-ții / Ho-ții / Ho-ții / Ho-ții".
***în seara asta s-a scandat pentru prima dată, articulat, "Colectiv!" - mulțumită în principal proiecției luminoase pe blocul din Piață; s-a scandat și - după imn, ca la fotbal - "RO-MÂ-NI-A!";
***oamenii sunt remarcabil de bine informați; urmăresc știrile, dezbat chichițe avocățești; Dragnea și Iordache sunt personajele principale - n-am auzit pe absolut nimeni, zilele astea, luându-l în serios pe Sorin Grindeanu (care e, totuși, premierul României);
***sentimentul care plutește peste piață e că PSD e terminat; că ori își izolează infractorii, îi exclude și se reformează, ori va fi îngropat în istorie; discuții recurente despre Dragnea-dictator, Dragnea-cel-care-a-adus-victoria-în-alegeri - și despre cum poți avea absolut totul, ca om, pe 3 ianuarie; și cum poți intra în implozie pe 3 februarie;
***discuții amuzate pe tema "Antena 3 a schimbat macazul, Antena 3 e cu noi, oaaaaahahaha!"; ipoteza Pieței e că, de vreme ce textul final de lege pe tema grațierii nu-i mai aduce niciun gheșeft proprietarului Antenelor, Dan Voiculescu (cei de peste 60 de ani au fost excluși de la grațiere, în noua versiune) - atunci ce motiv ar mai putea avea "băieții de la Antena 3" să se obosească să arunce cu scârnăvii peste noi, protestatarii din Piață?
***o formidabilă îndârjire de a ieși zi de zi; focus pe valori, pe dreptate, pe justiție; pe bine vs. rău; pulsiuni frecvente de emoție, de exaltare, de magie; ba chiar și lacrimi am văzut;
***o formidabilă încredere, o neașteptată mândrie; peste tot discuții despre mesajul curat, bun și corect pe care România îl transmite Europei și lumii; conștiința clară, deja articulată, că presa străină e cu ochii pe noi - și că noi suntem, de data asta, la înălțime.
Mi-e totalmente imposibil să-mi imaginez ce va fi mâine și poimâine în Piață. Numai în București, cred, vor fi sute de mii; mai organizați, mai veseli și mai hotărâți decât am îndrăznit să sper eu vreodată. (Și nu putea s-ar zice că am fost vreo pesimistă; dar pur și simplu nu mă ține imaginația să-mi închipui cum va arăta acest weekend).
Dacă am vreo dorință pentru mâine și poimâine, aia e să strigăm și "E-U-RO-PA!". Aș vrea să fim noi cei care spun Europei, continentul către care ne-am uitat decenii la rând cu speranță și încredere, continentul care ne-a primit în anii '70-'80 dizidenții și ne-a injectat viață pe unde scurte - nouă, îngenunchiaților din '88-'89 - că Europa unită e, totuși, o idee bună. "A big deal", cum ar veni. Aș vrea ca noi, cei de la marginea construcției europene, să fim cei care reamintesc centrului ce mult sens ne-a dat în ultimii 20 de ani.
Ăsta-i noul nostru brand de țară, după părerea mea. S-o terminăm cu munții, râurile și mămăliga cu brânză: suntem, iată, niște "underdogs" care se ridică în picioare la -7 grade, cu sutele de mii, pentru un principiu fundamental al civilizației vestice. Niște "underdogs" scuturați de un moment de grație, de demnitate, de "ori-ori".
Ce zicea sloganul PSD? "Îndrăznește să crezi în România"? Hell, yeah.
[Plus că avem șansa istorică să ne exportăm surplusul de energie bună spre sud. Bulgarii se organizează deja, după model românesc, întru anticorupție].
Sunt in asentimentul ei 100%.
Ea in Buc.
Eu in Cj.
Coincidente?
Alta intrebare?