stiu, eu am plecat de-acolo de scârba, printre altele.
am plecat scârbit.
nici nu stiu daca as fi rezistat întreg la minte, ramânând. probabil ca nu.
când, la alegeri, directorul scolii si popa din sat se pozitionau in fata cabinelor de vot si indicau taranimii cum sa voteze,
nu te puteai astepta decât la dezastre.
chiar si in Germania, la consulatul din München, veneau autocarele cu muncitori santieristi sa voteze în grup organizat cu Nastase.
azi se observa cel mai bine somnul ratiunii din ultimi 20 ani.
se observa tâmpenia politica si impotenta societatii, chiar daca se mai produc miscari de strada din când în când.
minerii au avut rolul lor, ciomagul a învins atunci, acum e prea târziu, directia a fost data definitiv.
alegatorii, aia care sunt, se multumesc cu putin.