semineu, dor, lupta, crancen, vipera
Cand Focul ce arde bland in semineu, aruncand din cand in cand scantei crezute uitate,
E trezit din somnul lui de dorul ce-l face crancen in lupta Fiintei pentru libertate,
Cand vipera paranoiei te musca de suflet, incercand sa-si lase acolo veninul,
Iti mai ramane doar o sansa… sa nu uiti de Iubirea ce te face sa atingi Divinul
Si care e singura in stare-a vindeca tot ce se cheama rani trecute, prezente, viitoare,
Toate asa numitele “dureri” … falsuri, da! Insa capabile sa te opreasca, sa te “omoare”
Pe drumul tau spre devenire, spre “the real thing” si spre … adevarata implinire!
Aduna-ti tu, suflete, resursele uitate, murdarite de atatea atingeri lipsite de iubire,
Si lasa-ti Constiinta sa te poarte pe acest Pamant, prin Sincronicitate,
Pe caile adevaratei Existente, acelea care sunt, de fapt, de mult “aflate”!
Conectand magnetismul cu informatia, rezultand energie, vei atinge mai usor Divinul
Si in acest mod, iti vei mentine esenta pentru vesnicie cand vei ajunge in continuu-ul
In care spatiul si timpul se pierd in totalitate in momentul Acum al creatiei
Din care, cateodata, si binele si raul relativ rezulta ca efect al deflagratiei…
Acel Big Bang al Constiintei in stare pura, vie, profunda si nealterata
De experiente confuze si neadaptate … devenind doar Esenta Necreata.
Fluturi, Efect, Foc, Constiinta, Blandete