nevoie , dimensiune , placere , durere , sine
in muntii nostri, iti mai aduci aminte?..
nasteam noi dimensiuni, prin noi
nevoie si placere, alunecari sublime
de sine si de tine, dureri, extaz si ploi
m-ai inselat cu marea, acum iti e mai bine?
aud cum stancile se zguduie si zbiara
sa-ti reintorci privirea, spre ei, in noapte plina
cu dor ravasitor de tample-n ochi,asteapta
si daca nici o luna nu-ti mai arata cale
iar alga te cuprinde de pieptu-ti retro plina
si daca-n valul marii ai devenit chemare
tu sa-ti inchizi amarul, in vis de noi sa vina..
cum te iubesc, nici muntele, nici marea
nu poate sa cuprinda focul ce ne-a legat
nu are vant si apa de mine sa te stinga
in tine-am radacina, oriunde mi-ai plecat.
apus, pecete, scrisoare, foc