Singuratatea

aceleasi vesnice sfaturi..fa-l sa iasa..fa-l sa-si faca prieteni...faceti ceva impreuna..

eu cred ca initiatoarea topicului deja le-a facut pe astea

partenerul e si prieten desigur dar asta nu exclude necesitatea de a avea prieteni

fulgdenea a scris:

adica sa ai aceleasi hobbyuri si pasiuni ca si partenerul?

eu nu mi-as dori asa ceva

trebuie sa am segmentul meu si el al lui

elementele comune se intrepatrund la preferinte si activitati, e suficient

nu vreau sa traiesc cu copia mea indigo, ci cu jumatatea mea

Alţii

dar e putin probabil sa aiba exact si doar pasiunile tale mai ales daca e de sex opus

si nu e vorba ca extremele se atrag sau cei ce se aseamana se aduna, astea-s vorbe de dragul vorbelor

daca tu faci ce fac si eu, iti place ce-mi place mie, gandesti cum gandesc eu, reactionezi cum reactionez eu, eu cum evoluez!? si tu la fel

fulgdenea a scris:

daca tu faci ce fac si eu, iti place ce-mi place mie, gandesti cum gandesc eu, reactionezi cum reactionez eu, eu cum evoluez!? si tu la fel

Evoluţia e urmarea unei competiţii. E neplăcut să existe o competiţie

lupini a scris:

Dacă soţul sau soţia se simte singur, deşi e căsătorit, ăsta e un mare necaz. C

lorelai1907 a scris:

Avem o relatie foarte frumoasa.Comunicam mult,ne respectam...(nu mai zic de iubire,ca se subintelege).Insa uneori,cred ca oricui se intampla sa vina Uratul.

Cred ca oricine,oricat de implinit ar fi,are uneori stari din astea.Ca si atunci cand ne simtim ciudat,tristi,intr-o zi ploioasa...

Si in afara de asta,e o persoana buna,foarte corecta si desi ar trebui sa isi faca usor prieteni,se adapteaza mai greu...din cauza ca de cele mai multe ori persoanele din jurul lui sunt mai "versati",ca sa zic asa:isi insala nevestele,nu le respecta,beau etc.Si,desi se intelege bine cu ei la un "pahar" de vorba,nu pare sa fie nimic mai serios.

Asta e important: că voi comunicaţi, că vă respectaţi, că vă iubiţi. De aici vine buna

lupini a scris:

Evoluţia e urmarea unei competiţii. E neplăcut să existe o competiţie

lorelai1907 a scris:

Gandesc un pic altfel.Avem o relatie foarte frumoasa.Comunicam mult,ne respectam...(nu mai zic de iubire,ca se subintelege).Insa uneori,cred ca oricui se intampla sa vina Uratul.Am citit mai demult o nuvela,care se numea chiar asa.Sunt perioade,in viata noastra,cand simtim o nostalgie,care nu are nume.Cred ca oricine,oricat de implinit ar fi,are uneori stari din astea.Ca si atunci cand ne simtim ciudat,tristi,intr-o zi ploioasa...Si in afara de asta,e o persoana buna,foarte corecta si desi ar trebui sa isi faca usor prieteni,se adapteaza mai greu...din cauza ca de cele mai multe ori persoanele din jurul lui sunt mai "versati",ca sa zic asa:isi insala nevestele,nu le respecta,beau etc.Si,desi se intelege bine cu ei la un "pahar" de vorba,nu pare sa fie nimic mai serios.

Faptul ca se simte singur desi aveti o relatie/casnicie este un semn de alarma. Nu neaparat negativ pentru relatia voastra. Poate ca este intr-o cautare si inca nu o constientizeaza. Cineva avansa ideea unui psiholog. Sau psihanalist. Cred ca i-ar prinde foarte bine

fulgdenea a scris:

trebuie sa lupti, sa te zbati, sa urci muntele cu celalalt impreuna, ca deageaba te uiti de la poale ce frumos e varful|

Cu celălalt