Rheanne a scris:S-a intamplat fara sa vreau,a venit ca pe val sa zic asa,in urma cu aproximativ 10 luni,iar de atunci traiesc o poveste frumoasa de dragoste greu de imaginat,din prisma familiei lui ,copii ,gospodarie etc.Nu este insurat dar are o familie numeroasaca sa zic asa,iar el este cel care intretine 99.99 % totul,are doua firme destul de prospere cu mai multe puncte de lucru in tara,in care isi implica copiii cei mari.Condamnam foarte mult relatiile gen adulter,poate de aceea mi s-a si intamplat chiar mie sa ma implic intr-o relatie cu un barbat cu obligatii.Mi-e teama ca nu fac bine,ca voi plati scump,ca ma va judeca lumea,dar traiesc o poveste de dragoste atat de pasionala,cum nu am mai trait in viata mea,si din partea lui simt acelasi lucru,dar mi-a teama de cand va trebui sa ia o decizie in ceea ce ne priveste,el cerandu-ma de nevasta si aratandu-si in ultimul timp interesul pentru a forma o familie.Voi reusi sa trec eu peste "gura lumii",peste faptul ca familia lui ma va condamna,parca totusi mi-e teama....
o greseala mai mare de atat nu puteai face.din foarte multe motive.o sa iti spun doar cateva.in primul rand,un om care are copii este un om implinit din anumite puncte de vedere.toata dragostea lui apartine copiilor si femeii cu care i-a facut.nu cred ca e cazul lui din moment ce spui ca ince nu are familie desi are copii.deci e un om dezordonat afectiv,care nu stie de capul lui si care nu isi cunoaste prioritatile in viata ...si care se sapa singur.sa iti mai spun?asa cum isi face rau cu mana lui,atat lui cat si copiilor,va veni vreme in care te va "desfiinta" si pe tine.nu te flata cu faptul ca e inteligent in afaceri sau mai stiu eu ce.asta nu ii ajuta la nimic.il va manca disperarea si depresia,asta daca va mai apuca.ai sa vezi cum dragostea voastra pasionala se va transforma intr-un cosmar si orice vei face,nu vei putea salva nimic.mai bine sfatuieste-l sa se intoarca la familia lui si tu cauta-ti pe cineva care sa isi apartina in totalitate,pentru ca acest om niciodata nu va fi al tau.
Rheanne a scris:eu am 35 de ani,iar el 42.Are 2 copii dintr-o casatorie pe care i-a avut foarte repede,ei sunt deja mari,e divortat de mama copiilor,iar acum sta de sase ani cu o femeie cu care are un copil de 2 ani jumatate,iar ea are doi copii din alta casatorie.Mergand pe ideea ca "ceea ce tie nu-ti place ,altuia nu-i face",si eu la randul meu am fost parasita pt o alta dupa o casatorie de 10 ani in urma cu vreo doi ani.Un amalgam.Ratiunea imi spune ca nu e bine,dar sufletul il vrea,desi de multe ori sunt pe cale de a rupe relatia din cauza rationamentului.Asi putea sa il las ,sa renunt,daca el mi-ar cere acest lucru,dar l-asi iubi in continuare.
Intradevar e intelept ceea ce spui,am si eu un baietel si eu la randul meu am suferit enorm din cauza faptului ca am fost parasita pt o prietena de a mea,cum sa accept faptul ca ceea ce am trait ,clipele de dragoste la intensitatea lor maxima,s-ar sfarsi?Am renuntat de multe ori ,eu,el niciodata,apoi nu rezistam si ne intalneam din nou.Sa fie doar focul pasiunii?Sa mai astept sau sa pun capat de dragul familiei lui?Situatia noastra materiala,e buna si a mea ,si a lui,nu s-ar pune problema in caz de despartire sa ii lase pe drumuri,sau fara vreo sursa de venit.Si totusi pacatuim.Iar pacatele sun dulci.
draga mea,nu vezi ce aiurea suna tot ce povestesti despre el?daca nu,iti spun eu.as fugi mancand pamantul de un astfel de barbat.vezi-ti mai bine de copilul tau,pentru ca are nevoie de tine si lasa prostiile,pentru ca nu ai sa fi decat una din multe,pentru el.iar pentru copilul tau esti unica!cand vei fi batrana,vai de tine si de batranetile tale cand iti va arunca copilul toatae aceste lucruri in fata!repara-ti greseala cat mai ai ince timp,si nu te lua dupa toti nestiutorii!