Anarhia

Cavalere. Foarte frumoasa idee, intr-adevar.

Dar singura varianta care aduce posibilitatea acestei idei, de a fi pusa in practica, este exact libertatea omului de a fi voluntar - sau nu. Altfel, mai mult sau mai putin, de la capitala generala sau capitala local-autonoma, tot acolo s-ar ajunge. Tot autonomia s-ar pastra.

Sa incerce aceasta anarhie doar cei care vor sa locuiasca in ea.

Se poate.

Statul actual nu obliga pe nimeni sa nu locuiasca in munti, departe de societate si de taxele impuse de ea.

Or, la cum pui tu problema..oarecum ar trebui o educare intretinuta spre acest sens..si cum greu cu educatia din aceasta zi, ar trebui folosita o forta 'politica' pentru ca mai intai sa fie oprimate sistemele politice de acum si instaurate cele de care vorbesti tu..asadar..ar fi exact cum este acum.. pentru ca, tot sistem politic ar fi si acela.

Cand vorbesti de voluntariat, nu mai poti vorbi de politica..nici macar de anarhie.

De aceea gasesc utopica insasi ideea de anarhie...si doar pentru ca cei care nu ar fi de acord cu aceasta noua 'politica' ..fiind fortati sa o accepte, ar intina insasi ideea de baza a anarhiei.

Parerea mea e ca singurul lucru care se poate face ..cu adevarat, practic..si fara sa incalce omul ca individ si drept de alegere..ar fi PROMOVAREA valorilor de acest gen.

Iar daca o anarhie ar incepe sa ia nastere de la sine, castigand teren in , mai mult sau mai putin, toate 'ograzile' din societate..abia atunci am putea spune ca da, nu s-a incalcat moralitatea acestei idei.

Apopii a scris:

Cavalere, m-ai pus pe ganduri... pana a nu deschide tu acest topic, eu habar n-aveam ce inseamna anarhia.

Mai multi oameni sa actioneze la unison, pare utopic, cel putin acum.

ma bucur ca te-am pus pe ganduri.

O actiune comuna pare utopica de la nivelul de gandire la care suntem acum. Dar daca schimbam nivelul de gandire, daca depunem efortul de a trece la un nivel de gandire superior, aceasta utopie va deveni din ce in ce mai posibila... pana cand va deveni inevitabila.

Oamenii vor spontan sa traiasca intr-o lume mai buna, nu trebuie decat sa-i convingi ca acesta lume este posibila.

Uite inca ceva la care sa te gandesti:

Lumea spune ca vrea Iubire si multi dau dreptate inteleptului ce a zis: "Singura iubire pe care ajungi sa o ai este iubirea pe care o darui". Ok, deci trebuie sa daruim mai mult. Aici e baiul... de ce constientizarea adevarului nu se transforma in actiune? Asta e o intrebare buna, de ce nu? Apoi... mai spune un intelept: "iubire inseamna sa plantezi copaci la umbra carora nu vei ajunge sa te asezi." E mult adevar in asa ceva. Si am vazut si eu recent efectul unei astfel de iubiri. Am fost la tara si am mancat mere din pomii plantati de tata. El e mort acum, dar iubirea lui e inca vie.

stupid_me a scris:

Cand vorbesti de voluntariat, nu mai poti vorbi de politica..nici macar de anarhie.

De aceea gasesc utopica insasi ideea de anarhie...si doar pentru ca cei care nu ar fi de acord cu aceasta noua 'politica' ..fiind fortati sa o accepte, ar intina insasi ideea de baza a anarhiei.

Asa ceva nu poate fi fortat, nu poti impune cu forta unei persoane sa iubeasca si de asta este nevoie, de iubire, de multa iubire.

Exista mai multe incercari de impunere a egalitatii... toate esuate. Comunismul asta a incercat oarecum sa faca. Din pacate, pentru a functiona intr-o astfel de societate.... trebuie un om nou, un om care sa gandeasca altfel. Un om manat de valorile consumerismului ar considera aberanta o astfel de societate. S-ar zbate si ar submina eforturile celor din jur daca ar fi fortat sa traiasca intr-o astfel de societate...

Cavalere, iti impartasesc ideile, dar de aseara este ceva ce ma pune, tare de tot, pe ganduri... seamana foarte mult cu ideile religiei mele, cu exceptia faptului ca iubirea este inlocuita de respect. Practic, nu pot iubi pe oricine dar il pot respecta!

Hmm..nu vreau sa sar la concluzii..dar nu am invatat noi deja in istorie, ce impact puternic poate sa aduca tributul adus unui 'the chosen one'?

e drept ca trebuie ca cineva sa deschida ochii din cand in cand, sa revolutioneze idei pentru reinoirea 'sangelui albastrau' ..dar sa nu exageram.

Niciodata iubirea nu va fi de ajuns ca oamenii sa ajunga ei isisi, firesc, la un anumit nivel spiritual

Cand prin multa iubire ajungi sa sufoci, 'copilu' nu va stii niciodata cu siguranta daca iubeste DIN EL sau din inertia celor care il 'indruma'. Si mereu se va rebeliza, iar de va ajunge la calea aceasta a iubirii, vor ajunge cu adevarat doar dupa drumuri incalcite..cum e cel din tipicul 'Harap-Alb' pitoresc.

Asta e firea omului..e o taina.

Oricum cei care ajung la acel nivel, rascumpara sufletele multora la fel ca preotul pe cel a lui Jean Valjean cel pierdut pe drum..dar nu sufoca. Intinde mana si apoi se retrage.

Fiecare trebuie sa isi invete lectia..si daca nu doar dpdv politic ce propui tu e o utopie..atunci sa ne oprim gandul la analizarea firii umane..si da, gasesc utopica o teorie de acest gen, asadar, in esenta.

Apopii a scris:

Cavalere, iti impartasesc ideile, dar de aseara este ceva ce ma pune, tare de tot, pe ganduri... seamana foarte mult cu ideile religiei mele, cu exceptia faptului ca iubirea este inlocuita de respect. Practic, nu pot iubi pe oricine dar il pot respecta!

hmm

si cum ai defini tu acest respect..dezvolta te rog putin ideea.

stupid_me a scris:

hmm

si cum ai defini tu acest respect..dezvolta te rog putin ideea.

respect - RESP

Apopii a scris:

respect - RESP

Apopii a scris:

Practic, nu pot iubi pe oricine dar il pot respecta!

Poate nu poti iubi pe oricine DAR n-ai nici o sansa sa afli daca intradevar nu poti decat atunci cand incerci.

Farmecul invataturii lui Cristos, cea de a excela in iubire, de a deveni din ce in ce mai buni in asa ceva, consta in faptul ca nu are idealuri pe care sa le poti atinge. Te pune pe calea unei evolutii continue.

Priveste lucrurile astfel, "incerc sa iubesc pe toata lumea si in aceasta incercare NU COBOR niciodata mai jos de Respect" Respectul poate fi o rampa de lansare pentru incercarile de a iubi persoana in cauza.

stupid_me a scris:

Cand prin multa iubire ajungi sa sufoci, 'copilu' nu va stii niciodata cu siguranta daca iubeste DIN EL sau din inertia celor care il 'indruma'. Si mereu se va rebeliza, iar de va ajunge la calea aceasta a iubirii, vor ajunge cu adevarat doar dupa drumuri incalcite..cum e cel din tipicul 'Harap-Alb' pitoresc.

Asta e firea omului..e o taina.

Exista riscul acesta DAR asta depinde de cum vezi "iubirea". De exemplu daca iti iubesti copilul si din iubire incerci sa-l aduci cat mai curand la nivelul de egal al tau, atunci invariabil vei insufla in el valorile pe care le ai intr-o maniera in care el sa le poata puna in practica foarte timpuriu. Practica aceasta il va face sa vada Adevarul si o data intamplat lucrul acesta nu cred ca va mai fi "rebeliune".

Daca in schimb il fortezi sa accepte nemestecate anumite concluzii la care ai ajuns tu, indiferent cat de bune sunt concluziile, riscul este foarte mare sa i se aplece si sa vrea rascoala. Daca-ti baga cineva fortat pe gat ceva, indiferent cat de bun este.... tot nu-i o placere.

Daca il lasi sa faca ce vrea si-l pupi in fund la fiecare moft nu se chiama ca il iubesti ci ca-i sabotezi autoeficacitatea. Ii faci cel mai mare rau pe care il poate face un parinte. Nu-i iubire, poate pare a fi iubire dar eu cred ca este mai degraba inconstienta.

stupid_me a scris:

Este corect ceea ce spui tu, nu mi-am dat seama ca vrei sa dezvolt ideea in acest sens.

In plus, as adauga, ca pot respecta pe oricine pana in momentul in care imi dovedeste ca nu merita respectul! Respectul neconditionat este o aiureala. Ideile din anarhie sunt frumoase, dar aplicarea lor in practica presupune existenta unor oameni care sa aiba calitati morale deosebite, nu este cazul multora din ziua de azi.

Apopii a scris:

Ideile din anarhie sunt frumoase, dar aplicarea lor in practica presupune existenta unor oameni care sa aiba calitati morale deosebite, nu este cazul multora din ziua de azi.

Si de ce sa nu fii tu acel om cu calitati morale deosebite? De ce sa nu fii tu acel ce ofera respect neconditionat pentru ca asa ALEGI sa fii nu pentru ca persoana in cauza "merita".

S-a pomenit aici de Jean Valjean, daca episcopul Bienvienu il trata ca pe un criminal ar mai fi ajuns unde a ajuns?

Iubirea vindeca.

Cavalerul_Jedi a scris:

Iubirea vindeca.

Gresit.

Iubirea POATE vindeca.

Nu intotdeauna , iubirea aceea pura reprezinta solutia.

Uneori e nevoie sa il lasi pe cel de langa tine sa dea singur cu capul.

Spuneai de educatie. Perfect de acord cu tine. Iubirea responsabila, matura..converge si spre o educatie eficienta. Dar uneori ne depaseste. Uneori e nevoie de mai mult.

Plecand de la aceste exceptii, sa incercam sa privim in fond..la fel cum ne invata si iubirea..mai departe.

In numele iubirii, mai da din cand in cand, cand se cere o palma.

Nu bateie, nu violenta intretinuta. Ci o palma.

Or, daca palma nu reuseste sa trezeasca pe cel de langa tine..ce faci? Renunti sau te lasi bagat in mormant pana reusesti o schimbare in acea persoana? nU suntem cumva egoisti? Ceilalti copii, sursa noastar de energie nu trebuie sa ajunga si lor?

Da..am spus de episcopul Bienvenu..insasi numele lui e semnificativ..cel care intampina cu bucurie..ma rog.

Nu la inchis pe FUGAR ..nu l-a lasat sa stea acolo ca pe fiul lui. Nu i-a EDUCAT constiinta.

Doar a intins mana.

Si sa nu uitam. Nu toti sunt la fel. De aceea tipul de a educa difera de la unul la altul.

Si iar, nu toti au darul de a educa atat de eficient.

Fiecare are rolul lui in viata.

E o taina..atunci cand incepi sa indragesti viata mai tare cand vezi ca altul se lupta sa supravietuiasca..e o taina cum intinzi nu mana, ci bratul..cand vezi moartea in fata ochilor.....si 'moartea' aceasta este reprezentata prin multe: dezgustul fata de propria persoana, chinul, teroarea, durerea..si f rar - fericirea.