Oameni buni, am citit niste aberatii pe topicul asta de am ramas masca!!! Adica credinta in D-zeu se masoara in cati bani lasam la biserica??? Si eu care credeam ca biserica are usile deschise pentru orice biet suflet sarman. Biata de mine, cred ca sunt cam naiva. Aaaa, apropos "bietii" preoti au din ce trai nu va fie frica, au salariu, platit din banii contribuabililor asa ca nu ar trebui sa faca astepte bani la nunti, botezuri, inmormantari. Si totusi cer, cu nerusinare!!!
Hai sa va zic o mica poveste "amuzanta". Tatal meu a murit acum aproximativ 6 ani. In seara cand a fost adus in coma acasa( medicul ne-a spous ca nu apuca dimineata ) mama s-a dus dupa preot. Era destul de tarziu si stam destul de aproape de biserica. In afara de faptul ca domnul parinte s-a suparat ca a fost scos din pat la o ora asa tarzie, a mai avut tupeul sa intrebe daca avem masina sa-l ducem si sa-l aducem, ca na in Biblie cred ca scrie ca nu te poti deplasa fara masina la capataiul muribundului.
BUUUUUUUUUUN. Asta a fost una. A doua faza draguta a fost ca dupa ce si-a facut "meseria" mama l-a si platit. Asta asa, ca sa ii mai aline supararea ca l-a trezit la o oar tarzie!!! Aaaaa si tin sa mentionez ca parintii mei frevenatu biserica des, nu era nevoie de cotizatie ca sa il recunoasca preotul pe tata drept credincios si sa accepte sa-l inmormanteze la biserica.
Ei si cand sa zici ca aici se termina totul, stati!!! Nu s-a terminat. Cica nu mai erau locuri la comitirul din apropiere, unde trebuia sa se oficieze inmormantarea. Culmea cum s-a gasit un locsor imediat ce maica-mea saraca, distrusa de evenimente a dat o suma frumusica la cine credeti? Corect!!! La preot. Si acum faza cea mai tare, ghiciti ce ii spune bunul parinte mamei, inainte de inmormantare( vreau sa precizez ca mama avea doar 35 de ani cand a ramas vaduva, deci era tdestul de tanara). "Doamna, daca vreti il ingropam mai adanc, lasam loc si pentru d-voastra". Normal ca asta se cotiza in plus!!! Mama saraca a ramas socata, nu a mai putut zice nimic. De fapt ce mai era de zis?
Asa ca eu m-am cam lamurit cu sfintii parinti si indatoririle pe care le au ei prin insasi functia lor. Mi-au lasat un gust amar. Nu neg, sunt unii preoti( putini ) care chiar simt vocatie pentru ceea ce fac. Majoritatea se hirotonisesc nu din vocatie, ci pentru ca e profitabil. Si e vina noastra pentru ca ii incurajam.
Sper ca nu v-am plictisit si sper ca nu sunt pe langa subiect. 