Rock

Omule bun, tocmai, am fi rockeri de duminică fix dacă am pierde vremea pe-aici,

Om_Bun a scris:

Bon Jovi (da' de cand a dat-o pe alternativ ma cam enerveaza)

Si mie mi-a placut mult si inca mai imi place Bon Jovi. Primul album pe care l-am avut a fost "7800 Degrees Fahrenheit" in '94 de-abia Oricum..nu stiu daca e chiar alternativ ce canta ei acum...dar se mai vede cate o influenta buna de pe timpuri...s-au cam dus, din pacate...nu mai e formatia care era ceva reprezentativ...acum sunt doar niste umbre a ceea ce erau prin anii '80 si la indeputul anilor '90. Dupa "These Days" s-au cam stricat.... pacat..dar raman in istorie cu albumele vechi. gata ca ma apuca nostalgia...

maaama... cata lume pe topicul meu preferat. vad ca ati discutat la greu cat am fost plecat

poate sa imi zica si mie cineva definitia unui "pokemon" in argou??

Lake of tears - forever autumn

termenul de pokemoni se referă la puştime

aahaamm... am priceput

Am citit mai devreme cateva pagini de la inceputul topicului asta ca sa inteleg si eu despre ce se vorbea pe-aici initial . Ceea ce mi-a sarit clar in ochi si care este totodata si o mare problema a comunitatii rock in general este permanenta lupta intre sustinatorii rockului clasic (ma gandesc acum la babalaci simpatici ca taica-miu care pronunta Deep Purple "dip parpăl" si nu cum trebuie, adica "dip părpăl") si cei ai noului val, care incepe undeva pe la inceputurile anilor 80, probabil cu nasterea lui Metallica, si care a ajuns vrei nu vrei sa devina sinonim cu genuri precum alternative. Pot sa spun ca m-am amuzat citind unele posturi in care unii sustineau cu sange rece ca rockul este un gen muzical violent si fara noima, parca m-am intristat totusi vazandu-i pe altii care, probabil extaziati la gandul ca formatia lor preferata e da nomber one, incercau sa demitizeze alte nume sonore, care, iarasi vrei, nu vrei, au facut istorie.

Era vorba pe undeva de Metallica, acuzata de promovarea unui stil agreisv si comercial care nu poate insa emotiona. Pe undeva ii dau dreptate. Metallica nu are deloc un rock cult, ci mai degraba o muzica bazata pe riffuri rapide de chitara, care totusi... iti satisface imediat si fara prea mari pretentii nevoia aia de adrenalina, sentimentul primar, foamea aia de dat cu capul de pereti pana iti sare borshul de care ai nevoie de pilda cand te intorci de la o petrecere d-aia usuratica, unde s-a ascultat Morandi, iar tu, ofticat ca n-ai putut sa pui mana pe fata aia draguta dupa care te topeai pentru ca l-a preferat pe idiotul ala manelist, simti nevoia sa faci ceva pe lumea asta tampita, inculta si superficiala, 'rar a dreacu! Iata cum nici nu poate sa-ti pese catusi de putin de "old school-ul" lor, cu tot ce inseamna ea. Led Zeppelin? bleah! Eagles? iti vine sa mori! Purple? Cum spun ei! In astfel de zile nu-mi pasa de nimeni si nimic si simt cu tot sufletu meu ca Metallica stie cel mai bine ce si cum si iti vine sa snopesti un batranel care isi plimba javra prin tramvai sau un profesor care iti spune ironic pe deasupra ochelarilor sa iti razi ciocul... Na!

A doua zi, ma trezesc frumos dimineata, cu o stare de scarba de tarfe maneliste, ceva mai calm si ma uit in oglinda: ma revad pe mine, tipul ala in care am cea mai mare incredere, pe care il consider cel mai destept si mai sensibil baiat din lume si nu-mi poate fii decat mila de toata puzderia de pustoaice care nu ma merita... Si atunci il inteleg pe Plant cand spunea "Silent woman, my face is changed /Some know in ways to come. /Feel my fire needs a brand new flame /And the wheels rolls on....and on" sau "All I ask for, all I pray,/Steady rollin' woman gonna come my way/I need a girl gonna hold my hand/Won't tell me no lies, make me a happy man...". Si in momente d-astea imi amintesc de Led Zeppelin si rad in sinea mea, fiindca imi dau seama cum sunt superior prin pasiune si emotie omului de rand care nu te poate intelege si se sperie de tine cand te vede imbracat intr-un tricou cu un pletos blond ridicand mainile la cer si un altul brunet care invarte pe degete cu maiestrie o chitara cu doua grifuri.

Si cele doua ipostaze se succed rand pe rand, intr-un ciclu care dureaza pana la nesfarsit. Numai facand parte din ambele tabere poti trece peste bariere si vei reface legatura dintre generatii. Cat de sincer am putut sa fiu, cred ca iar m-am imbatat.

esti simpatic