gabone,
In nici un caz nu seman cu mama mea...care imi spunea tot timpul sa nu am incredere in oameni,pentru ca la un moment dat ma vor dezamagi...eu consider omul "nevinovat,pana la proba contrarie"...Asta nu inseamna ca ma destainui oricui,ci ,dimpotriva,chiar"scanez "omul,si apoi hotarasc daca merita increderea mea,si chiar atentia..pentru ca,daca "miros"ceva dubios la persoana respectiva,prefer sa pastrez distanta...caci nu stiu sa ma prefac...
As putea spune mai dregraba ca seman cu tatal meu...sincer,direct,perfectionist si chiar impulsiv,atunci cand stie ca are dreptate...
................,
Nu mi-am spus varsta pentru ca am considerat ca nu are relevanta...tot cam asa gandeam si acum 10 ani,spre exemplu...am sperat ca o data cu trecerea timpului voi deveni mai "indiferenta"la tot ce se intampla in jurul meu...dar se pare ca inca mai am de lucrat cu propria-mi persoana...Oricum,simt ca am progresat,intr-o oarecare masura...
moonstone,
Poate ca pe undeva ai dreptate,imi doresc sa fiu inconjurata de prieteni..poate din nevoia de a ma simti apreciata,indragita...sentimente pe care draga mea mama nu mi le-a aratat niciodata,ci dimpotriva...Nu voi uita niciodata momentul in care,adolescenta fiind,mi-a spus ca o iubeste pe sora mea mai mult decat pe mine,ca ea tace ...asa cum nu voi uita nicidata ca mi-a spus ca" mai mult de 2 ani ,nu va sta nici un barbat" cu mine,si ca nu ma sufera nimeni...Nici acum nu scapa nici o ocazie sa imi spuna ca sunt rea ...este adevarat,poate am gura mare...dar in sufletul meu numai eu stiu ce e...si voi,acum.In tot acest timp,am incercat sa imi dovedesc mie ,dar si mamei mele ,contrariu...de aceea ,de ex,nu m-am "crizat"niciodata in fata unei prietene...pentru ca n-am vrut sa ma respinga...
Trebuie totusi sa iti spun ca nu consider pe oricine prieten...si simt cand este "reciproc"...atunci cand,de ex,iti dezvaluie un secret si te roaga sa il tii petru tine,sau daca te suna fecvent sa iti spuna ce are pe suflet etc,etc...acel om te considera prieten,nu?Ei, si cand toate acestea inceteaza brusc...imi pun semne de intrebare...
Nelinista,
Mi-a placut concluzia ta...si cred ca ai mare dreptate...
diela si Xylia,
M-au incurajat mult mesajele voastre...poate ca ar trebui sa ma multumesc cu prietenii care ii am si care au reusit sa ma cunoasca indeajuns incat sa imi ramana alaturi...