Început de miracovdicov, Dum 6 sep 2009 · 99 răspunsuri · 17.758 vizualizări
pipo...vorbesti de lumea spirituala de parca ti-ai fi petrecut toate vacantele acolo.
Nu exista eternitate...orice dimensiune superioara dimensiunii noastre (3) are timpul ca dimensiune.
Atita timp cit exista timp, nu exista eternitate.
Editat Mar 22 dec 2009 20:26
Medrison a scris:pipo...vorbesti de lumea spirituala de parca ti-ai fi petrecut toate vacantele acolo.
De fapt toti ne-am petrecut toate vacantele in lumea spirituala. Am inteles asta zgariind putin ambalajul si privind afara.
Medrison a scris:Nu exista eternitate...orice dimensiune superioara dimensiunii noastre (3) are timpul ca dimensiune.Atita timp cit exista timp, nu exista eternitate.
De fapt timpul nu este o dimensiune, ci este o conventie, un mod de a masura un lant de evenimente. Faptul ca ii atribuim calitatea de dimensiune este o greseala. Daca timpul nu este o dimensiune, nu neaparat este inclus intr-o dimensiune superioara.
In realitatea noastra, un obiect este definit in 3D. Faptul ca ii calculam pozitia in trecut sau viitor, nu schimba spatiul alocat obiectului, spre deosebire de dimeniunile anterioare. De la linie la patrat se schimba spatiul, de la patrat la cub, se schimba spatiul, de la cub la cub in trecut sau cub in viitor nu se schimba spatiul. Deci timpul nu este o dimensiune.
Exista posibilitatea ca timpul (succesiunea evenimentelor) sa fie manifestarea unei dimensiuni superioare in spatiul nostru. Dar observand manifestarea unei dimensiuni superioare dintr-o dimensiune inferioara, nu putem spune ca manifestarea este tot ceea ce reprezinta dimensiunea respectiva. De exemplu, privind manifestarea unui creion care strapunge o foaie de hartie din planul 2D al foii de hartie, nu inseamna ca planul 3D este suprafata creionului aliniata cu suprafata 2D. La fel si noi cu timpul. Nu putem considera ca dimensiunea 4D este timpul (sau succesiunea de evenimente), deoarece din perspectiva 3D noi nu putem vedea decat o mica parte din ea.
De aici rezulta ca toate calculele care considera timpul ca fiind o dimensiune integrala, sunt gresite. Prin dimensiune integrala inteleg intreaga dimensiune, nu doar manifestarea ei in spatiul 3D. Pe de alta parte, toate calculele care includ timpul doar ca succesiune de evenimente din perspectiva 3D sunt corecte.
In concluzie, timpul (sau succesiunea de evenimente) este doar efectul perceptibil a ceva mai mare - deci poate sa nu fie batut in cuie asa cum il percepem noi.
Timpul ar putea fi doar conturul unei dimensiuni superioare. Doar manifestatul in dimensiunea noastra a unei dimensiuni superioare, si nu intreaga dimensiune
Prin urmare, privit din 4D, timpul (manifestarea spatiului 4D in 3D si 2D si 1D) este un tot uniform in toate directiile.
Adica este etern.
PS Totodata, timpul fiind singura manifestare superioara dimensiunii 3D, sugereaza puternic ca este manifestarea unei dimensiuni superioare, dar atentie, repet, nu dimensiunea in sine. Exact asta face diferenta care ne forteaza sa nu consideram timpul ceea ce percem noi despre el. Timpul, asa cum il percepem, este doar o perceptie subiectiva, relativa si nu obiectiva si absoluta.
Editat Mie 23 dec 2009 00:11
pipoo...m-ai dat gata, Imi place ceea ce spui si nu te contrazic. Va trebui sa rumeg ceea ce ai spus. Da-mi ceva TIMP 8)
Am doar o observatie; folosesti mult "s-ar putea", "ar putea fi", "exista posibilitatea". Deci tot ceea ce spui e doar o ipoteza. Si daca reduci orice la absurd poti zice ca orice e posibil. Chiar un infinit intr-o alta dimensiune fara timp, cine stie. Dar in a noastra, unde totul - inclusiv omul - e parte din ciclul materiei, nu vad loc de eternitate.
Btw, ai spus ca timpul nu schimba spatiul. Ce forma a materiei nu este afectata in spatiu (dimensiuni)
de timp? Totul este in schimbare? Deci schimba timpul spatiul? Da. Atunci de ce nu e o dimensiune?
Thank you
Medrison a scris:Am doar o observatie; folosesti mult "s-ar putea", "ar putea fi", "exista posibilitatea". Deci tot ceea ce spui e doar o ipoteza. Si daca reduci orice la absurd poti zice ca orice e posibil.
Ai dreptate, sunt multe ipoteze. Dar nu sunt "orice posibilitati", ci "posibilitati plauzibile" spre "probabile" si "foarte probabile". Oricum, cu exceptia certitudinilor sunt toate probabilitati si posibilitati. Cu cat probabilitatea este mai mare, se apropie de certitudine.
Medrison a scris:Chiar un infinit intr-o alta dimensiune fara timp, cine stie. Dar in a noastra, unde totul - inclusiv omul - e parte din ciclul materiei, nu vad loc de eternitate.
Nu am sustinut eternitatea fizica, ci spirituala - deasupra materiei (exemplu 4D de mai sus).
Totusi nu vad de ce o interventie din 4D nu ar putea sustine eternitatea a ceva in 3D.
Medrison a scris:Btw, ai spus ca timpul nu schimba spatiul. Ce forma a materiei nu este afectata in spatiu (dimensiuni)de timp? Totul este in schimbare? Deci schimba timpul spatiul? Da. Atunci de ce nu e o dimensiune?
Timpul nu schimba spatiul. Organizarea spatiului se transforma in timp, dar spatiul este acelasi. Spre deosebire de cub care schimba spatiul patratului. Cum si patratul schimba spatiul liniei.
Medrison a scris:Btw, ai spus ca timpul nu schimba spatiul. Ce forma a materiei nu este afectata in spatiu (dimensiuni)de timp? Totul este in schimbare? Deci schimba timpul spatiul? Da. Atunci de ce nu e o dimensiune?
Thank you
Undeva gresesc, probabil am considerat perspectiva 4D din pozitia 3D in comparatie cu 2D si 1D. Deci concluzia e subiectiva, relativa.
Sa o lasam pe alta data, mai trebuie "rumegat" subiectul. 8)
Daca inteleg bine, revin si ii elimin pe "poate" si "probabil". Deocamdata considera GRESIT ce am spus, e doar un rationament subiectiv.
Noapte buna.
Editat Mie 23 dec 2009 02:49
Pippo a scris:Nu am sustinut eternitatea fizica, ci spirituala - deasupra materiei (exemplu 4D de mai sus).
Intzeleg ce spui, dar atunci ar trebui sa avem certitudinea spiritului. Spiritul esta o ipoteza, iar vesnicia lui ar fi ipoteza ipotezei(sau asa ceva).
De fapt, la ce te referi cind spui spirit?
spirit - SP
Medrison a scris:Nu e asta software-ul care ne conduce? Software-ul nu are dimensiune, si exista atit timp cit exista media purtatoare.
Spiritul este vibratia (oscilatia) purtatoare iar sufletul este soft-ul. Sufletul nu poate exista in mod independent fata de spirit. Eternitatea fizica este doar o utopie, deoarece materia structurata este supusa degradarii (descompunerii) pana la elementele de baza ce o alcatuiesc.
Apopii a scris:Spiritul este vibratia (oscilatia) purtatoare iar sufletul este soft-ul. Sufletul nu poate exista in mod independent fata de spirit. Eternitatea fizica este doar o utopie, deoarece materia structurata este supusa degradarii (descompunerii) pana la elementele de baza ce o alcatuiesc.
As zice ca spiritul si sufletul sint cam acelasi lucru, dupa etimologie suflet vine de la suflare - a sufla (a respira), in timp ce spirit vine de la latinescul spiritus, care are tot sens de respiratie, si care a mai dat cuvintul a respira, precum a aspira-aspiratie, sau chiar fazele respiratiei- inspir(itus)/ex-spir(itus). Spiritus sanctis din latina a fost tradus in romana prin Duhul sfint, folosindu-se termenul slav duh datorita influentei slavonei si bisericilor ortodoxe slave in ortodoxie. Exista in romana arhaica a duhani, imprumutat din slavona ("a duhani o tigara" cu sensul de a fuma), mai e folosit si azi dar cu sens modificat de a mirosi - "a duhni" a alcool, a tutun - dar de fapt se refera la mirosul aerului expirat de cineva. Asta era sensul propriu al acestor termeni, sensul figurat se refera la ceea ce da viata materiei (pe baza observatiei logice ca tot ce e viu respira), acea componenta nevazuta pe care orice fiinta vie trebuia sa o aiba.
Asa ne-am trezit in limba romana cu trei denumiri pentru acelasi lucru, duh, suflet, spirit, datorita originii diferite.
Editat Mie 23 dec 2009 09:40
florianb a scris:Asa ne-am trezit in limba romana cu trei denumiri pentru acelasi lucru, duh, suflet, spirit, datorita originii diferite.
Eu nu atribui acestor cuvinte semnificatiile date prin definitii, deoarece sunt prea saracacioase si nu acopera ceea ce este in realitate. Neexistand alte cuvinte sunt nevoit sa le folosesc pe acestea, dar atribuindu-le alte sensuri: prin duh eu inteleg o entitate spirituala care se manifesta in planul material (o fantoma este tot un duh), spiritul este o unda (vibratie) modulata cu informatie, iar sufletul este o parte din "soft-ul" stocat pe purtatoare.
Apopii a scris:Eu nu atribui acestor cuvinte semnificatiile date prin definitii, deoarece sunt prea saracacioase si nu acopera ceea ce este in realitate.
Tu poti sa le atribui orice sens vrei, dar sa nu te miri cind nimeni n-o sa te inteleaga.
Daca sensul termenilor unui limbaj nu e stabilit prin definitii, fiecare poate sa inteleaga ce vrea el iar comunicarea nu mai e posibila.
Medrison a scris:Atita timp cit exista timp, nu exista eternitate.
Ba ar putea exista eternitate daca prezentul ar fi continuu (etern).