Început de miracovdicov, Vin 4 sep 2009 · 58 răspunsuri · 13.054 vizualizări
nu inseamna ca nu au credinta, ci ca sint oameni pur si simplu
nu stiu cat plang despartirea, cat lovitura simtita- moartea unui apropiat e resimtita ca un soc, e o parte smulsa din suflet
pe principiul asta, ar insemna de exemplu, sa trecem nepasatori si pe langa un copil stalcit in bataie de un adult, fiindca am fi justificati de credinta ca are altcineva grija de el, nu?
Unul care crede cu adevarat in capacitatea lui Dumnezeu de a reda viata, in fata mortii nu plange, ci o priveste in fata transmitandu-i linistit si sigur mesajul:"E pur si muove!"...esti trecatoare.
................................................................
Eu cred ca nu e cazul sa mai judecam plinsul in fata mortii.Sint atitea situatii de crime,si accidente incit te cutremuri.Plinsul i si are vremea lui, si risul de asemenea.
daca e om, ma indoiesc
Isus a plans?parca la moartea lui Lazar, da, dar s'ar putea sa gresesc...
fiindca plansul la care ma gandesc eu nu are legatura atat cu atitudinea fata de moarte, cat cu cea fata de aproape...
Editat Sâm 6 mar 2010 21:57
Pai da, esti tu constient ca moartea e iluzorie dar tot ti-e dor de cel care nu mai este...ca simti/ai emotii, nu esti de stanca.
P.S. Termenul "tu" din fraza de mai sus e scris la modul general, nu m-am referit la cineva anume de aici.
sarazin79 a scris:Isus a plans?parca la moartea lui Lazar, da, dar s'ar putea sa gresesc...
Isus a plans, intr-adevar. De doua ori. O data la groapa lui Lazar, si apoi pentru cetatea Ierusalim.
In ambele cazuri, plangerea lui era justificata prin faptul ca in primul caz vedea nu pe Lazar care era inviat, ci pe oamenii care desi asistau la o minune atat de mare, in zilele urmatoare cautau sa-L ucida si pe el, si pe Lazar.Pentru acesti necredinciosi a plans El. Iar in cazul Ierusalimului, pentru ca El vedea deja scena distrugerii Ierusalimului de catre romanii lui Titus.
Cu alte cuvinte, plangea pentru niste oameni ce nu mai puteau fi intorsi la Dumnezeu ca sa aiba viata vesnica.
In cazul credinciosilor, cred ca plansul pentru niste credinciosi care au murit, n-are nici un rost. Oricum, nimic nu se mai poate schimba la groapa.
cam aia incercam si eu sa spun
tu imi spui de moarte, eu iti povestesc de iubire
Isus a plans din iubire
altii pot plange din acelasi motiv
si altii pot da cu pietre dupa ei, adevarat...
explica'mi te rog ceva, fiindca tot s'a deschis subiectul, si nu sint lamurit nici pana acum
mantuirea e oferita pur si simplu , e un dar; nu un pret in schimbul credintei,
de unde stie un credincios la un capat de mormant ca cel ingropat e mantuit sau nu?
si retoric, daca ai avea un prunc si ar muri de mic, ai dansa de bucurie la mormant?
Editat Sâm 6 mar 2010 22:17
nu am inteles legatura 
Vorba romanului spune ca ;Nu tot ce zboara se maninca;Deci nu tot ce vorbeste omul ,trebuie luat in seama cu adevarat.
In concluzie, la intrebarea:"De ce plang credinciosii la inmormantare ?!" raspunsul este: "Evreii sunt de vina!!!"
P.S. Aceasta de mai sus este o gluma.