Dorul

Dupa aproape 7 luni de relatie cu prietena mea acum se intampla pentru prima sa stam departe unul de altul. Ce-i drept nu e o perioada lunga de timp(a plecat luni si se intoarce miercuri) dar dorul de ea este la fel de mare ca si cand ar sta plecata o vesnicie.

Acum vreau sa trec la subiectul pt care am deschis acest topic. Face oare dorul parte din iubire? Este el benefic relatiei?

Eu cred ca DA! Eu vad sentimentul de dor unul total diferit fata de cel de iubire dar totodata indispensabil lui. Ca sa fiu cat pot de scurt as spune ca dorul este un rau necesar! Voi ce credeti?

sunt de acord cu aproape tot, dar dorul si iubirea se interconditioneaza...nu ne este dor decat de lucrurile pe care le iubim, asa ca nu sunt sentimente atat de diferite... :)

- dorul nu ar trebui sa faca parte din iubire (daca iubirea adevarata este acea iubire in care nu este inclusa partea sexuala, libidinala). Dorul e un travaliu, e o forma de egoism care apare atunci cand pierdem definitiv sau temporar (cateva zile aici) obiectul investit afectiv/libidinal (persoana pe care spunem ca o iubim ) . O data ce obiectul a revenit in preajma noastra, dorul dispare facandu-ne noua un bine. In concluzie dorul nu are legatura cu persoana iubita, dorul are legatura cu noi - a avea sau a nu avea relatia cu obiectul investit. Cu cat dependenta fata de obiectul investit este mai mare, cu atat creste si intensitatea dorului.

p.s Le recomand celor atinsi in propriul narcisism si Ego ca inainte sa vina cu contra argumente ca tot ceea ce am spus acuma sunt niste tampenii si aberatii (ceea ce este o reactie normala de aparare a Eu - lui, pana la urma pt unii) sa stea si sa reflecteze/mediteze/introspectioneze un pic.

fericirea a scris:

- dorul nu ar trebui sa faca parte din iubire (daca iubirea adevarata este acea iubire in care nu este inclusa partea sexuala, libidinala). Dorul e un travaliu, e o forma de egoism care apare atunci cand pierdem definitiv sau temporar (cateva zile aici) obiectul investit afectiv/libidinal (persoana pe care spunem ca o iubim ) . O data ce obiectul a revenit in preajma noastra, dorul dispare facandu-ne noua un bine. In concluzie dorul nu are legatura cu persoana iubita, dorul are legatura cu noi - a avea sau a nu avea relatia cu obiectul investit.

Banuiesc ca majoritatea au resimtit "dor", se poate afirma despre asta ca este benefic sau nu ?

fericirea a scris:

p.s Le recomand celor atinsi in propriul narcisism si Ego ca inainte sa vina cu contra argumente ca tot ceea ce am spus acuma sunt niste tampenii si aberatii (ceea ce este o reactie normala de aparare a Eu - lui, pana la urma pt unii) sa stea si sa reflecteze/mediteze/introspectioneze un pic.

Chiar daca ai dreptate din punct de vedere rational, permite-mi sa spun ca asta a fost cea mai urata identificare (pentru ca nu este chiar definitie) a sentimentului "dor".

Eu as fi defini dorul cu totul si cu totul altfel.

Iar acum, ca sa raspund initiatorului topicului, o sa spun ca dorul fara iubire este posibil, dar iubirea fara dor nu este posibila.

fericirea a scris:

Perfect de acord. Nu suport să t

fericirea a scris:

Perfect. Deci, in doua cuvinte.. dorul este o forma de egoism. Pam-pam. Ca incepem noi sa-i punem floricele si sa il imbracam in ceva frumos... e alta mancare de peste.

Ghere a scris:

Banuiesc ca majoritatea au resimtit "dor", se poate afirma despre asta ca este benefic sau nu ?

- depinde de interpretarea subiectiva a persoanei in cauza, daca leaga dorul cu ceva pozitiv in relatia respectiva atunci este benefic pentru Eu. Dar daca dorul intervine in buna desfasurare a proceselor psihice atunci este ne - benefic pentru persoana.

gargbird a scris:

permite-mi sa spun ca asta a fost cea mai urata identificare (pentru ca nu este chiar definitie) a sentimentului "dor".

Uite una mai poetica: oamenii sunt un soi de animale angelice.

fericirea a scris:

- depinde de interpretarea subiectiva a persoanei in cauza, daca leaga dorul cu ceva pozitiv in relatia respectiva atunci este benefic pentru Eu. Dar daca dorul intervine in buna desfasurare a proceselor psihice atunci este ne - benefic pentru persoana.

Da, de interpretare tine, poate sa fie si mitos cum spune teasa, daca iti place sa topai vara in el, asta e.

fericirea a scris:

o fi el si forma de egoism, dar nu se poate afla si sub alta forma? :)

gargbird a scris:

dorul fara iubire este posibil, dar iubirea fara dor nu este posibila.

de fapt...ai dreptate...uneori cred ca ne este dor si de lucrurile "negative"/grele din viata noastra...de exemplu dupa ce am avut o perioada aglomerata, plina de examene, etc, si vine brusc vacanta am clipe in care simt sincer ca "mi-e dor sa fiu ocupata"

Amarena a scris:

in doua cuvinte.. dorul este o forma de egoism. Pam-pam.

pam-pam fiind cele doua cuvinte?