Ce vezi cand ai ochii inchisi

teasa a scris:

teasa a scris:

Ştii parabola omului care s-a

mica_curioasa a scris:

In mijlocul unei case in flacari un om se ruga la Dumnezeu sa-l scape cu viata din incendiu. La un moment dat, vine un pompier care da sa-l scoata pe om din mijlocul iadului in flacari. Omul insa, ramane pe loc, neclintit in rugaciunea sa, cu mare credinta ca Dumnezeu il va salva. Totusi, omul moare in flacari. Aflat acum in lumea celor drepti, fata in fata cu Dumnezeu, suparat, omul il intreaba

-Doamne, eu m-am rugat cu credinta! De ce nu m-ai salvat din flacari si m-ai lasat sa mor?

si dumnezeu ii raspunde:

-EU ti l-am trimis pe pompier!

No, bun, dar iarăşi n-are legătură. Glumesc,

cam tot despre perceptia fiecaruia era si banculetul meu. vezi, adevarul e ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista. depinde de tine daca stii sa vezi ajutorul real. omul din bancul meu, s-a rugat atat de intens si a crezut atat de mult ca Dumnezeu va face o minune, incat nu a mai fost capabil sa vada ajutorul real pe care El l-a trimis.

cam asta e ceea ce vreau sa spun cu meditatiile, rugaciunea prost inteleasa si viziunile cu ochii inchisi sau deschisi. tare mi-e teama ca atenti la acestea nu vedem sansa la viata adevarata care trece pe langa noi.

si legat de rugaciunea prost inteleasa am si exemplul unei prietene care atat s-a rugat pentru implinirea unei dorinti, incat nu a mai intreprins nimic, niciun sacrificiu, niciun compromis, nici lupta pentru implinirea ei. a socotit ca un dat de la sine, doar pentru faptul ca s-a "rugat" intens. oare asta sa fie rolul rugaciunii?

sunt insa constienta ca pana nu invata fiecare propria lectie, a-i da altul simpla teorie de-a gata e ceva de genul "Surdis audibus canere".

teasa a scris:

Iarăşi acelaşi picior

mica_curioasa a scris:

cam tot despre perceptia fiecaruia era si banculetul meu. vezi, adevarul e ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista. depinde de tine daca stii sa vezi ajutorul real. omul din bancul meu, s-a rugat atat de intens si a crezut atat de mult ca Dumnezeu va face o minune, incat nu a mai fost capabil sa vada ajutorul real pe care El l-a trimis.

cam asta e ceea ce vreau sa spun cu meditatiile, rugaciunea prost inteleasa si viziunile cu ochii inchisi sau deschisi. tare mi-e teama ca atenti la acestea nu vedem sansa la viata adevarata care trece pe langa noi.

si legat de rugaciunea prost inteleasa am si exemplul unei prietene care atat s-a rugat pentru implinirea unei dorinti, incat nu a mai intreprins nimic, niciun sacrificiu, niciun compromis, nici lupta pentru implinirea ei. a socotit ca un dat de la sine, doar pentru faptul ca s-a "rugat" intens. oare asta sa fie rolul rugaciunii?

sunt insa constienta ca pana nu invata fiecare propria lectie, a-i da altul simpla teorie de-a gata e ceva de genul "Surdis audibus canere".

Nu-mi permit să vorbesc despre "rolul rugăciunii" şi nici s-o judec pe prietena ta. Cine sunt eu? I-am dat eu viaţă? I-am suflat duh

teasa a scris:

Ce ştii tu despre lumea ei interioară? Ce ştiu eu? Doar ce se vede la suprafaţă? E ca şi cum ai vedea o copertă boţită, ur

mica_curioasa a scris:

de acord!

eu zic ca nu competitionam, ci doar incercam sa ne explicam punctul de vedere. nu e musai sa picam de acord, cum nu e musai sa ajungem la replici jignitoare cum se intampla adesea pe forum. eu iti respect viziunea. e a ta, bazata pe experientele si trairle tale. eu am altele si oricat as incerca sa intru in pantofii tai, chiar daca te inteleg de acolo, cand ma intorc in papucii mei iarasi devin o cat

arezoo a scris:

Totusi topicul era despre ceea ce vezi cu ochii inchisi ... nu despre lupte de genu cine are dreptate si cine nu, cine cunoaste adevarul si cine e ignorant ... asa ca sa revenim

"Viziunile" pe care le poti avea cu ochii inchisi, mai ales cele de care vorbea Teasa, gen patternuri geometrice clare ce se desfasoara in fata campului vizual, sunt legate de abilitatea creierului ( cortex) de a interpreta receptia fotonica din ochi si glanda pineala ( are retina ). Receptia sau perceptia difera de la om la om , in functie de inzestrarea genetica si antrenament. In mod normal, oamenii obisnuiti sunt strict perceptibili doar in spectrul rogvaim, de la aprox 400 nm la 700 nm, dar anumiti oameni sunt capabili permanent sau temporar de a percepe frecvente ultraviolete + si infrarosii - . Motivul pentru care geometria se manifesta in campul vizual nu tine de imaginatie ci de percepera structurii intrinseci a spatiului si timpului. De exemplu , exista in univers corpuri ceresti care sunt imperceptibile pentru om in mod normal , dar ele exista si sunt la fel de puternice in emanatie precum soarele sistemului nostru solar, chiar si mai puternice, un exemplu clar ar fi soarele Saiph din constelatia Orion ce are o emanatie preponderenta in spectrul ultraviolet... deci invizibila. Si asta e imaginatie?

Aceste perceptii sunt parte dintr-un proces de dezvoltare si potentare a capacitatii creierului - temetica ce eu nu as banaliza-o si nici nu as desconsidera-o, in favoarea "realitatii rogvaim" :) . Mai mult, existenta intr-un plan social, cu probleme sociale nu exclude nici cum dezvoltarea capacitatii umane , sau invers.

Singura care a pus pe tava cunoastere este arezoo. Restul ... sunte-ti de umplutura morala. Nu va intereseaza decat sa va dati cu capul de pereti ... ignorand total sensul cunoasterii si descifrarii misterelor vietii. Vorbiti ca sa va aflati in treaba ... ca sa vada lumea ca scoateti si voi ceva pe gura (taste) ... ca poate va baga careva in seama si mai iesiti un pic din lumea virtuala bagata cu japca in mintea voastra.

Bagati in seama cunoasterea ... ca altfel o sa muriti si ce o sa ramana din voi o sa fie praf ... mult praf. Un suflet nu poate exista daca este lipsit de constientizare.

:) Dumnezeule,sunt vreo trei topice penibile de moarte e forumul asta! Asta,e unul dintre ele...

As spune eu ce vad dar nu vreau ban asa...pentru orice fleac.

eu personal nici nu am mai citit reply-urile lu mica_curioasa si a tessei.....sunt total aiurea....recomand pm-u :))