Foarte gelos

Gelozia este o dovada a dragostei atunci cand este bine dozata , iar cand capata forme pronuntate se claustreaza in stadiul de obsesie.

only_one a scris:

Gelozia este o dovada a dragostei atunci cand este bine dozata , iar cand capata forme pronuntate se claustreaza in stadiul de obsesie.

uite cum cred eu ca e cu gelozia asta

fiecare barbat sau femeie este gelos pentru ca asa e normal, in doze mici...bineinteles. Gelozia este de fapt o manifestare a individului de a-si patra si ocroti proprietatea...ca sa zic asa.

In doze mari , necenzurata si fara rationament se transforma in boala.

Acuma, pe mine una gelozia sotului meu nu ma supara atata timp cat e sub controlul si nu e devianta.

Si asa gindeste orice femeie, pentru ca din cind in cind ii place ca partenerul ei de viata sa fie gelos...asa de control, macar.

Ai punctat foarte bine acest lucru.

Cred ca gelozia peste masura este sentimentul de inferioritate vis a vis de neputinta de a face ceva in acest sens.

Lupini, pierzi din vedere mai multe aspecte printre care:

- gelozia odata simttita, se manifesta nu doar in casnicie, ci se poate manifesta la fel de bine si intr-o relatie de iubire intre doi indivizi, care nu ajung totusi sa se casatoreasca, si se poate manifesta indif de varsta protagonistilor;

- gelozia se poate manifesta cu sau fara motiv (cu motiv, hai, mai treaca-mearga, sa ziceam ca totusi exista un motiv si na, esti gelos, dar de foarte multe ori se intampla ca cel ce este gelos din fire sa-si mai si imagineze scene in care gelozia lui sa se dezlantuie - si, imagineaza-ti tu cum ar fi ca prietena ta sa-ti faca teatru dintr-un motiv pur fictiv.

-manifestand gelozie, ii dovedesti cleui de langa tine ca nu ii respecti libertatea si nici nu i-o poti oferi.

Si, ce-i mai grav pt cei ce nu inteleg aspectul...manifestand gelozie NU DOVEDESTI IUBIRE, ci doar atasament si instinct de a poseda/inrobi/inlantui. Ori.. poate exista iubire in lanturi? Se poate vorbi de iubire cand tu ii limitezi orizontul celui de langa tine? Se poate numi iubire aia care sufoca?

Pt mine - pe undeva - sentimentul de iubire se impleteste cu sentimentul de libertate.

Imi ingradesti libertatea, nu ma iubesti. Sau ma iubesti, dar intr-un mod egoist . Ori iubirea nu e egoista. Deci tot la neiubire ajungem.

nimfa a scris:

Si asa gindeste orice femeie, pentru ca din cind in cind ii place ca partenerul ei de viata sa fie gelos...asa de control, macar.

Nu chiar orice femeie.

Eu n-am nevoie de control, sa-mi faca cineva scene de gelozie. Nu vad rostul.

Ale-x- a scris:

Nu stiu daca am nevoie de un sfat sau doar sa fiu consolat...

Ai nevoie sa te intelegi mai bine.

Tu dictezi cum te simti in interior prin atitudinea pe care o ai fata de realitate.

Momentan lasi un eveniment din trecut (care nu mai poate fi schimbat) sa-ti dicteze starea de spirit, sa te afecteze negativ.

Asta nu prea este intelept pentru ca te va macina continuu.

Personal cred ca frustrarea ta provine din incercarea de a dicta oarecum viata celor din jur. Cred ca este vorba despre o focalizare pe "cum trebuie sa fie" cei din jur. O astfel de atitudine judicativa nu-ti va aduce decat suferinta.

Concentreaza-te pe poti fii tu mai bun. Cum poti oferi mai mult in relatia pe are o ai.

Daca faci asta, capeti puterea. Pe tine te poti controla, te poti transforma.

Uite pentru tine niste cuvinte de intelepciune:

lupini a scris:

Cine nu iubeşte, nu e gelos. Dacă omul iubit, care află că partenerul lui acordă altuia mai multă atenţie, şi, totuşi nu e gelos din cauza asta...e limpede c

fulgdenea a scris:

dar daca atentia e acordata de acel altcineva? atunci isi gaseste gelozia justificare?

E chiar o plăcere ca cineva să acorde atenţie foarte mare omului iubit, dar, ea sau el, să nu răspundă la fel.

fulgdenea a scris:

daca cine nu iubeste, nu e gelos inseamna ca cine e gelos- iubeste??? ca te asigur ca nu e asa.

Fiecare om are parte de propria experienţă de viaţă, dar, e cert un lucru : cine nu iubeşte, nu are cum să fie gelos.

fulgdenea a scris:

n-am inteles faza cu trecutul. are importanta viitorul, nu trecutul, viitorul te poate face gelos sau nu.

Da, are importanţă viitorul.

lupini a scris:

E chiar o plăcere ca cineva să acorde atenţie foarte mare omului iubit, dar, ea sau el, să nu răspundă la fel.

Eu cred ca in proportie de 99.99999 cati de 9 % vrei tu, realitatea dovedeste ca unul din parteneri intotdeauna ofera mai mult decat celalalt si invers (ca unul ofera mai putin decat celalalalt) Deci...ingrijorarea ta in privinta egalitatii cerere/oferta e...useless. Nu o vei atinge.

Si...una e sa acorzi o foarte mare atentie unui om, si alta e sa fii gelos. Tot nu reusesti sa distingi diferenta intre gelozie si iubire. Si ea (diferenta) exista.

lupini a scris:

e cert un lucru : cine nu iubeşte, nu are cum să fie gelos.

Adesea cei care sunt gelosi NU STIU sa iubeasca.

Si, probabil destul de rar - poate fi vorba de persoane care chiar sa stie cum sa iubeasca si sa nu fie geloase. Tocmai pentru ca odata ce stiu sa iubeasca stiu si ca gelozia nu are ce cauta langa iubire, ca una exlude pe cealalta.

lupini a scris:

Da, are importanţă viitorul.

lupini a scris:

Gelozia e prezentă acolo unde e şi iubirea. Indiferent ce fel de iubire. Cine iubeşte şi nu e gelos, nu-i pasă de ce face cel iubit.

Lupini, esti credincios.. iubirea Domnului implica gelozie?

Depinde.

In Vechiul Testament da.

Dar noi acum ne conducem dupa ceea ce a adus Mantuitorul cu Sine.

PS: e drept, nu ma cheama Lupini.

Acu gasim intrebuintarea geloziei ? :think:

Omu` are nevoie de psiholog.... urgent.