Normal ca n-au nici o legatura banii cu iertarea pacatelor, pentru ca e totusi intre noi si Dumnezeu, e strict in sufletul nostru, si dupa parerea mea e un lucru relativ simplu dpdv procedural, ca sa zic asa. Oamenii uita de asta si se agata de orice, din trecut sau din prezent, pentru a incrimina ideea de credinta, ca si cand credinta din sufletul omului ar fi conditionata de ceva anume. Faptul ca timp de secole Biserica Catolica a fost un aspirator de bani (despre istoria celei Ortodoxe nu stiu multe) nu are nici o legatura cu ce a crezut sau a simtit fiecare om in parte. Ca unii preoti au alte interese decat cel spiritual nu ma indoiesc, pentru ca sunt oameni, si in orice profesie se infiltreaza indivizi care nu au ce cauta acolo, pentru ca Biserica e tot in societate, formata din oameni, organizata de oameni, si in orice institutie exista fel de fel de persoane si interese.
Ceea ce nu ii da motive individului din afara ei sa Il respinga pe Dumnezeu bazandu-se pe greselile, eventual minciunile sau lacomia semenilor sai.
N-o sa-mi intre in cap niciodata de ce lumea Il confunda pe Dumnezeu cu preotul din satul x, care a fost vazut mancand pateuri cu branza in postul Craciunului, deci chipurile "ipocritul, mincinosul etc". Preotii n-au cum sa fie perfecti; sunt fiinte umane. Ceea ce nu inseamna ca invatatura pe care o transmit e gresita. Oricum fiecare stie in constiinta lui daca a gresit sau nu. Cat despre acatiste si asemenea lucruri, imi vine in minte un raspuns dat de un preot la ora de religie, cand un coleg al meu a intrebat "Dar cum sa nu le critici pe babele care vin la slujba si stau la taclale; eventual si barfesc?" la care el a raspuns " Atata stiu ele ca trebuie sa faca in biserica".
credinta? ieretarea pacatelor? Calea lui Dumnezeu de a mantui? curatia inimii? dopul de ceara din urechea ta?
ca saracu preot nu se roaga decat pt o luna aasadar o suma limitata:))sa vin cat mai des la el...)