Ryea a scris:Mi se pare total aiurea si ridicol ce ti-a spus el, ca te vrea pt ca esti fata cuminte si ca sa fii mama copiilor lui,(iti prevad un destin foarte trist daca te vei casatori cu el).
Totusi, eu merg pe ideea ca trebuie sa iti traiesti viata in asa fel incat sa nu regreti nimic mai tarziu. Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare si ma bucur ca am avut curajul sa ma implic intr-o relatie cu acea persoana, tot pe principiul de mai sus. A fost o mare dezamagire, cum se intampla de obicei in asemenea cazuri, dar cel putin acum nu mai traiesc cu gandul: "oare cum ar fi fost daca atunci as fi avut curaj?" Intra in relatie si vezi unde duce ea, indiferent de rezultat.
Asta am facut eu si nu regret.
Sa-nteleg ca si acum esti cu persoana potrivita! Situatia ta chiar a fost asemanatoare? Ca stii la ce ma gandesc acum? Daca imi va reprosa toata viata ca eu am mai avut o relatie...nici bine nu ii pica. Acum intelegi de ce imi placea ideea monogamiei? Pentru a nu-mi reprosa nimic mai tarziu, pentru a-l iubi numai pe el, dar nu a fost sa fie 
Naeema a scris:Cocky draga,dupa tot romanul de Dostoevsky pe care ni l-ai povestit aici eu as zice urmatoarele:1.Lasa-l tu pe "iubitul" in pace...aduna ceva curaj de prin coltisoarele inimii tale si spunei maica in fata ca nu mai vrei sa fii cu el,pentru ca ceea ce faci tu in relatia asta este bataie de joc.Nu stiu cum poti sa fii ingrijorata si ne intrebi daca nenea ala de 30 de ani vrea sa-si bata joc de tine actualmente,pe cand tu insuti faci acest lucru cu baiatul cu care esti.
Bafta...ce sa zic.Ne-om vedea din nou p'aici in vreun an doi....
Vreau sa cred ca nu imi bat joc de el. Ma port frumos...problema e ca nu ne intelegem de multa vreme, nu de acum 2 seri de cand am primit eu telefonul. Greseala mea este ca l-am facut sa isi piarda mintile din cauza mea, numai ca imi demonstreaza asta numai cand este incoltit de o eventuala despartire.
Vorbeam si cu mama aseara: nu ma vad casatorita cu el. E adevarat, nu vreau sa ma grabesc sa ma marit acum, dar ma gandesc si eu, ca voi implini 23 de ani. Si vb lui tata: gandeste-te bine ce faci, ca anii trec si e foarte greu sa iei o relatie de la zero cu altcineva. Inainte de casatorie trebuie sa mai stai 1 an, 2...sa te cunosti cu persoana. Pe de alta parte, imi spune sa-mi traiesc viata, sa ma distrez, nu sa plang mereu si sa stau in casa.
Ma tot gandesc: cum as scoate capul in lume dupa ce am batut atat apa in piua ca eu nu ma potriveam cu Mr, ca e un fraier, ca nu m-as uita la el, ma minteam singura...pentru ca toata lumea stia povestea noastra.
Am amintiri multe cu el, totodata am invatat multe de la el (Mr.). Era mai mare ca mine, eu eram pustoaica, neexperimentata, pe umarul lui plangeam cand ma certam cu parintii, la el ma duceam cand imi mergea ceva prost. Cu el am vorbit dupa primul examen oral la bac si el a fost prima persoana careia i-am spus ca am luat 10. Cu el am impartasit cele mai multe bucurii. Desi pleca cu fosta la mare, nu exista zi sa nu isi aminteasca de mine si sa nu ma sune. Plus vice-versa: cand eu plecam cu ai mei la mare, la fel...ma suna. Vorbeam cu orele la telefon. Am mers cu el sa isi cumpere telefon mobil, prin magazine, sa isi ia pantofi...am mancat, am vorbit tot felul de lucruri. Imi spunea mereu ca ne vom casatori peste cativa ani, ca vrea sa ma pastreze de "fata buna si cuminte, numai pentru el".
Nu stiu...am facut toate astea timp de 2 ani...de ce m-ar fi sunat aproape zilnic, m-ar fi plimbat, ar fi cheltuit banii cu mine prin restaurante, daca nu primea nimic in schimb? Doar sa isi bata joc? Macar o urma de sentimente frumoase acolo nu exista?

(iti prevad un destin foarte trist daca te vei casatori cu el).