Lipsa de comunicare ucide lent relatiile, fara ca macar sa-ti dai seama. Fie din comoditate (merge si-asa), fie o confunzi cu linistea pe care ti-o doresti, fie ca nu ai fost invatat de nimeni ce inseamna acea comunicare. Si nu, nu e usoara deloc, a vorbi nu inseamna a comunica. Exista cupluri care au discutii indelungi fara sa reuseasca sa comunice. Comunicare inseamna si a asculta, nu doar a vorbi, inseamna si a percepe emotiile celuilalt, a transmite si a receptiona afectiv. Cam grea treaba, nu? Eu recunosc ca da.
Ceea ce mi se pare oarecum trist este ca omului acestuia i s-au dat raspunsuri gen "inseamna ca tu simti/nu simti asta". Cum sint in stare unii oameni sa faca asemenea ghiceli de o perspicacitate incredibila pe un forum ma lasa pe mine muta de uimire.
Cosminut, pot sa-ti spun doar ca relatia asta, daca vrei sa o continui, trebuie sa o iei de la capat. Sa o reinventezi. Sa-ti asumi alt rol, sa fii alt barbat pentru ea. Ceea ce ar putea-o determina sa fie si ea alta femeie. Daca renunti la rolul comod, al iubitului care se poarta ca un amic, intr-o dulce monotonie care nu iese niciodata cu nimic din matca, s-ar putea sa mai ai sanse. Sau s-ar putea sa nu exista intre voi decit posibilitatea unei prietenii. Am stat si eu 2 ani cu un baiat la care inca tin, amical, si care dupa ce ne-am despartit mi-a devenit prietenul cel mai bun. Problema a fost ca nu putea fi mai mult intre noi, exista nepotriviri ce tin de firile noastre care faceau ca erotismul sa nu functioneze intre noi. Din aceasta cauza, si eu, si el am avut cite o escapada in timpul relatiei noastre. Si nu ne-am suparat nici unul cind am aflat de celalalt, am inteles. Iar apoi am ajuns ceea ce putem fi, adica prieteni buni.