România
Roportal.ro

Pana unde merge orgoliul masculin?

Început de Malkia, Mar 9 iun 2009 · 45 răspunsuri · 14.037 vizualizări · închis

alinapop71 mesaje#11

Sau incredibil ca unii nu ajung asa repede intre cearsafuri? spiteful.gif

ma refer doar la aceasta intrebare....este credibil....pentru ca fiecare ajunge in pat cu o persoana atunci cand simte.....unii/unele din prima seara,altii/altele dupa o luna,doua,trei etc....

tratra14.758 mesaje#12
Malkia a scris:
Precizare: tipul NU s-a culcat cu a doua tipa pentru ca nici el nu a avut tupeul sa vrea asta stiind ca avea situatia neterminata cu prima, nici ea nu ar fi acceptat asa ceva daca nu era sigura ca e ceva serios. Si la un anumit nivel de educatie primeaza ratiunea, nu instinctul sexual. Deci nu, nu "a vrut sa vada cum este, gagicareala si pa-pa"... Suna interesant? Sau incredibil ca unii nu ajung asa repede intre cearsafuri? :yes:

Hmmm, am spus eu ceva de sex, cearceafuri, miştocăreală la orizontală

Editat Mie 10 iun 2009 23:50

Floarea Neatinsa621 mesaje#13

povestioara pe care ne-a spus-o Malkia, din punctul meu de vedere nu are legatura cu orgoliul.

Ca sa raspund la intrebarea topicului, orgoliul masculin merge atat de departe cat tine interesul respectivului si taria de caracter.

Cat despre povestea domnului care penduleaza intre cele doua ... oamenii sunt lasi, unii sunt si comozi...multi sunt speriati de un alt inceput pentru ca nu au siguranta...Si tocmai aceasta siguranta este data de relatia veche. Nu numai siguranta, sunt sentimente, obligatii, o viata bine conturata, viata care devine plictisitoare la un moment dat si te duce in punctul de a fi atras de altcineva... dar de la atractie la relatie, pot interveni multe.

Si mie mi s-a intamplat sa pendulez intre doua persoane, acum mult timp...de 3 ori am plecat si m-am intors si pana la urma am ales relatia noua si am avut noroc ca orgoliul lui nu a mers pana in panzele albe si m-a acceptat cand am venit la el a patra oara...de atunci au trecut multi ani si inca sunt fericita cu decizia pe care am luat-o.

Malkia1.908 mesaje#14
tratra a scris:
Hmmm, am spus eu ceva de sex, cearceafuri, miştocăreală la orizontală

Editat Sâm 13 iun 2009 18:44

tratra14.758 mesaje#15
Malkia a scris:
Acest topic NU este despre mine.

Nu mă interesează despre cine e,

Editat Sâm 13 iun 2009 18:45

mutipica9.055 mesaje#16

Orgoliu masculin?

NU exista asa ceva.

refuzul si respingerea dau nastere, la dobitoci, la ura si razbunare, la destepti la acceptare si respect, de la inteligenti in sus la retragere aparenta, asteptare si imbunatatire a metodelor.

in povestea spusa de tine, Malkia, atat de realista, e clar ca orgoliu masculin e zero cand vine vorba de p......

in cele mai multe cazuri, ratiunea isi spune cuvantul ori prea rar ori prea tarziu.

Malkia1.908 mesaje#17

Mda, cred ca o sa modific titlul topicului... orgoliu nu cred ca e, intr-adevar, vorbim de un om nehotarat si oscilant... Hmmm, dar oare e lasitate sau comoditate? :(

Am inceput sa "studiez" o anumita categorie de oameni, de care pana acum nu stiam prea multe... comozii. Adica cei care isi traseaza o anumita rutina a vietii din care nu concep sa iasa cu niciun chip - un job stabil, o relatie stabila care chiar daca nu mai merge e "impinsa" sa mearga pentru ca nu au curajul sa incerce altceva, vacante planificate in aceleasi locuri sau in acelasi anturaj, weekenduri petrecute intr-un anumit fel, sex in aceeasi pozitie, mancaruri de acelasi fel...

Cred ca acesti oameni au nevoia obsesiva de ordine, interioara si exterioara, pentru a-si alimenta iluzia ca viata merge bine, liniar, si ca astfel vor ocoli marile evenimente, rupturi, riscuri, dureri ale vietii, care de altfel sunt inevitabile si ii trezesc la un moment dat, dar cand o fac, e de obicei prea tarziu pentru regrete...

E riscant sa incerci un job nou intr-un domeniu nou, sa investesti intr-o relatie noua, sa pleci in locuri necunoscute, sa o iei de la cap de mai multe ori... Trebuie sa ai o anumita capacitate de adaptare la situatii noi, pe care multi o avem, mai mult sau mai putin fortata de imprejurari, dar putini o punem cu adevarat in practica, din proprie initiativa. Riscul, instabilitatea si gradul de imprevizibilitate inseamna si o acceptare a posibilitatii de a gresi/suferi la un moment dat. Iar unii nu pot trai cu greseala, nu o accepta ca o parte integranta a vietii. Ii distruge. Asa ca, pastreaza viteza constanta si drumul drept. Pana cand drumul face o curba si nimeresc intr-un stalp...

De asta cred ca, sunt doua variante:

- ori va merge in continuare in relatia veche, incercand sa isi pastreze iluzia unei normalitati (care probabil ca e sinonima cu fericirea, in cazul unui astfel de om). Nu va regreta mai tarziu, pentru ca asa ii place.

- ori idem 1, cu singura chestie schimbata ca mai tarziu va regreta, dupa cativa ani/zeci de ani in cel mai bun caz, dar va fi prea tarziu

Exclud varianta in care se va intoarce la a doua si va renunta la legatura veche, intrucat asa ceva necesita un dram mare de curaj de a-si lua viata in maini si a incerca, varianta exclusa in cazul omului comod si/sau nesigur pe el (nehotarat).

Asta, ca analiza "sub microscop" a acestui gen de om.

K0ntr0VerSy13.097 mesaje#19
mutipica a scris:
Orgoliu masculin?

NU exista asa ceva.

Ba exista.

Putin de tot, la suprafata, de ochii lumii, etc.

Daca femeia joaca tare, barbatul ii este sclav.

Intr-o secunda. Si negresit.

Editat Sâm 13 iun 2009 22:25

mutipica9.055 mesaje#20
K0ntr0VerSy a scris:
Daca femeia joaca tare, barbatul ii este sclav.

Intr-o secunda. Si negresit.

si pentru totdeauna.

deci stii.

numa ca urmarile nu-s deloc negative, de ambele parti, dimpotriva.

bine, asta in functie de fiecare caz in parte.

← Înapoi la Arhiva