Aceste blesteme sunt facute in Numele Domnului pentru alungarea Diavolului. Nu au nimic rau in ele si nu pot face fizic rau nimanui atat timp cat nu le citeate o persoana normala. Dintre toate slujbele astea sunt cele mai puternice.
Vor fi persoane care vor fi mirate ca in biserica exista blesteme. Unii dintre voi, ca tine Amarena si multi altii vor putea spune ca religia crestina inseamna iubire si ca e inacceptabil sa blestemi un semen sau chiar pe diavolul.
Trebuie sa va marturisesc de la inceput, ca religia pe care o marturisim cu totii este iubire, dar iubire in Hristos, nu in rau. Viata unui crestin si a Bisericii in general este o lupta permanenta cu fortele raului, cu diavolul in toate manifestarile lui. In anumite cazuri cand diavolul "isi face de cap" sau oamenii sunt stapaniti si lupta impotriva bisericii si a tot ceea ce inseamna credinta, slujitorii lui Hristos recurg la ultima arma: blestemul in numele celui Atotputernic.
Acest blestem insotit de rugaciune il regasim in moliftele Sf. Vasile care sunt de fapt trei rugaciuni foarte puternice ca spiritualitate si greu de citit fizic. Te cutremuri numai daca le auzi ca sa nu mai spun cum te simti cand le citesti.
Ce trebuie sa stiti foarte clar:
1)Exista un canon (o lege bisericeasca) care interzice citirea acestor molifte de catre credinciosi. De ce? Pentru ca credinciosul obisnuit e lipsit de aparare, nu are scutul preotiei, acela lasat de Hristos care zice "In numele Meu veti scoate demoni". Preotul se impartaseste saptamanal sau la manastire zilnic. Are si platosa Sf. Impartasanii.
2) Credinciosii care participa la aceste slujbe sa fie pregatiti.Sa tina post in miercurea si vinerea. Sa se spovedeasca si de au voie de la duhovnic sa se impartaseasca. E bine ca inainte de citirea de catre preot a moliftelor, sa se faca acasa sfestanie, iar cei carora li se citesc aceste molifte sa citeasca din Psaltire si sa tina post negru in ziua in care se citesc rugaciunile. Daca e vorba de bolnavi sa tina doar post simplu sau cum hotaraste duhovnicul.
3) Preotii la randul lor trebuie sa tina post, sa se impartaseasca si sa fie curati. De aceea vedeti voi ca cei care fac aceste slujbe sunt mai mult la manastire. Acolo cum va spuneam sa impartasesc si spovedesc zilnic. Sunt pregatiti tot timpul. Preotul din parohiile obisnuite ezita de multe ori in a savarsi aceste slujbe deoarece de multe ori evenimentele zilnice nu-i permit sa fie pregatit tot timpul. De aici nu trebuie sa trageti concluzia ca preotii din orase sau sate nu au aceeasi putere ca cei din manastire. Dar ei se feresc pentru ca de multe ori lupta cu diavolul inseamna si probleme in familia lor. Diavolul nu se razbuna pe preot ci pe cei apropiati lui. Calugarul nu are familie. E singur.
