Dida_James

DidaJames a scris:

stii prea bine ca io nu refuz vreodata sa discut subiectele delicate.

Fulg, imi pare rau ca te dezamagesc, dar au avut nevoiede mine, am zburat la ei si dupa ce s-a rezolvat am incetat sa exist, exact ca-n trecut.

asta nu-mi da mie dreptul sa te fac sa te gandesti la lucruri dureroase

n-ai cum sa ma dezamagesti

tocmai ca ce-ai scris acum certifica faptul ca atunci cand au avut nevoie, ai fost acolo, chiar daca pe urma te-ai reintors la locul tau

Elexira a scris:

asta nu-mi da mie dreptul sa te fac sa te gandesti la lucruri dureroase

n-ai cum sa ma dezamagesti

tocmai ca ce-ai scris acum certifica faptul ca atunci cand au avut nevoie, ai fost acolo, chiar daca pe urma te-ai reintors la locul tau

Fulg, daca voiam sa evit subiectele dureroase nu deschideam topicu asta, in felu asta.

am obosit sa tot repet.....FEEL FREE

un lucru foarte dureros in momentu asta e ca n-am ciocolata. am terminat-o asnoate.

pana vine ciocolata, papam Metallica

facem refill la ciocolată

să ştii că şi eu am citit pe topicul amintit de Fulg

şi am citit mai demult şi pe alt topic unde povesteai despre tatăl tău

de asta te admir şi mai mult că poţi să spui că eşti

da, Di.....am papat-o si senchiu veri maci si.......inca mai e loc.

e mult de povestit.

cu tata si cu "tratamentele" lui e o treaba si mai speciala. multi ani am fost bolnava de ura, resentimente, reprosuri, razbunare etc. cand am vazut ca ma autodistrug, am zis ca TREBUIE sa incerc si altceva: acceptarea.

acceptarea, NU iertarea, mi-a adus linistea si p-orma am reusit sa ma debarasez de ura si inauntru si in relatia cu el.

asa procedez de multi ani: alung cu forta sentimentele negative, frustrarile, resentimentele.

asta nu se cheama denial, e autodisciplina. si am vazut rezultate absolut uimitoare.

mai nou, ma straduiesc sa-mi controlez iesirile impulsive. e greu tare, da se merita.

Buna dimineata :D

Dida este greu sa-ti controlezi aceste iesiri daca ai un anume temperament dar iti spun din proprie experienta ca am reusit.

DidaJames a scris:

asa procedez de multi ani: alung cu forta sentimentele negative, frustrarile, resentimentele.

asta nu se cheama denial, e autodisciplina. si am vazut rezultate absolut uimitoare.

mai nou, ma straduiesc sa-mi controlez iesirile impulsive. e greu tare, da se merita.

Cite avem de invatat de la tine, Dida.

Stii ce e cel mai greu in asemenea situatii? Cind modul de a te controla nu echivaleaza cu autodisciplina, ci se bazeaza pe a aduna, ca intr-o presa, toate acele lucruri, a le comprima ca si cum ele nu ar mai avea afect asupra ta daca le presezi asa, pina in momentul in care, acumulate prea multe, iti dau presa peste cap. Atunci sar toate cele presate in toate directiile, presa cedeaza, pina in momentul in care, eliberata, reintra in functiune.

Si mai e foarte greu sa-ti schimbi mecanismele formate inca din copilarie.

(revin cu cioco :D)

Cioooocooooooo.

DidaJames a scris:

as vrea sa merg sa vad marele canion.

Grand Canyon, Arizona???

Si din care parte ai degand sa ataci ... de la Phoenix, Las Vegas, sau Los Angeles???

Asta e o excursie cam ... de 3 luni cel putin altfel nu se merita sa cheltui ca mai sint atractii in Arizona, Nevada ... coasta de west de vizitat si nu se poate intr-o zi nici cu grupuri organizate. Planifica-l ca lumea calatoria!!!

Diela a scris:

- am văzut Marele canion, dar aveam doar 7 ani ... şi nenea ghidul avea cămaşă albă şi pantaloni verzi

Acum tu vii sa faci pe ghidul la fetele prin canyon!!! ca singur nu e bine de mers in drumetie mai ales pe acolo in salbaticie.

Acu intr-o zi-mi spunea sotul ca o colega de al lui si-a scos Permis de Pilotat helicopter si face tururi peste Marele Canyon

si m-a invitat si pe mine. Ar fi interesant de vazut si de sus cat e de imensa ... Marea Prapastie!!!

fustita.rosie a scris:

Stii ce e cel mai greu in asemenea situatii? Cind modul de a te controla nu echivaleaza cu autodisciplina, ci se bazeaza pe a aduna, ca intr-o presa, toate acele lucruri, a le comprima ca si cum ele nu ar mai avea afect asupra ta daca le presezi asa, pina in momentul in care, acumulate prea multe, iti dau presa peste cap. :D Atunci sar toate cele presate in toate directiile, presa cedeaza, pina in momentul in care, eliberata, reintra in functiune.

Si mai e foarte greu sa-ti schimbi mecanismele formate inca din copilarie. ;)

exact asta NU fac io. nu adun pana rabufnesc, nu acumulez ranchiuna si nervi. dimpotriva, cand ma aflu intr-o situatie negativa, producatoare de furie, nervi, ura, am invatat sa nu alimentez asa ceva, ci sa dizolv printr-o atitudine relaxata, zambitoare, pacifista. asta presupune un efort de vointa, un autocontrol aproape dureros, finca presupune si renuntarea la orgoliu. dar intotdeauna am cules roade excelente.

o fo bun ursuletu de cioco. senchiu veri maci.

Olga dear, cand imi programez vacanta in canion, te anunt din timp, ca sa fii ghidu meu, da?

DidaJames a scris:

nu adun pana rabufnesc, nu acumulez ranchiuna si nervi.

De obicei se acumuleaza tensiuni cauzatoare de frustrare si nervi. Dar baza asta-i, tensiunile. :D

E atit de bine ca reusesti sa faci asta.

Sa-ti fie de bine. Am si eu la frigider o cioco Heidy cu nuci si miere, am s-o devorez miine.

io de obicei nu las pe maine ce pot face azi. in special cand e vorba de ciocolata..... :D