gabone77 a scris:dar care este problema ta efectiv?
Pe scurt.
Am studiat psihologia de la 16 ani, si nu cea de liceu (carti psihologice, si doar pentru cunoastere obiectiva. logic, nu am facut o selectie) si am realizat ca prezint simptome D.I.D. Totul incepe cu o durere in zona fruntii, dupa 2-3 saptamani de depresie, sa spunem. Simt aproape un gol apoi in frunte, lobii frontali nu mai functioneaza normal. Temperatura corpului uneori o ia razna. Incep sa gandesc diferit, nu imi mai controlez apoi gandurile (de la tatal meu este extraterestru, la citesc gandurile celuilalt etc) Consum alimente diferite. Imi este foarte, foarte dificil sa traiesc in prezent. Am probleme in amintirea si unor actiuni ce au avut loc in urma cu cateva ore, si desigur ziua trecuta (in mod cronologic). Mintea este dezorganizata. Imi este foarte teama sa merg pe strada, printre oameni, pe langa animale etc. Sunt foarte agresiv. Nu mai pot socializa. Nu imi mai amintesc nimic din ce am studiat. Asta, atunci cand nu sunt eu. Vocabularul meu se dizolva. Nu mai imi amintesc nimic din ce am citit. Emotiile o iau razna, am ganduri de suicid si de omucid. Imaginatia mea devine una macabra: pot sa imi imaginez, poate chiar simtind placere, sau nici o emotie, (EG.) - (grafic!): o persoana taiata iar apoi cu matele scoase si spanzurata (simbolic) cu proprile mate. a... da...
Atunci cand sunt eu sunt o persoana calma, o persoana ce doreste sa se dezvolte si sa ajute pe ceilalti. Imi dezvolt vocabularul, cunoasterea prin studierea filosofiei, psihologiei, literaturii, artei si emotiile cu ajutorul compozitiilor clasice (Beethoven, era printre preferatii mei. Il agream si pe Satie. In urma cu cateva luni muzica baroca era preferata mea pentru ca avea o precizie matematica. etc.
Aveam o metoda ce se aseamana cu cea a lui Albert Ellis. (inainte de a il studia ma foloseam de o metoda pe care am descoperit-o prin autocunoastere). oricum. nu mai conteaza.