Varsta de 2-3 ani

La mine nu are des astfel de momente dar am impresia ca o sa inceapa sa fie din ce in ce mai dese. Cred ca uneori o face si cand este obosit daca nu doarme la pranz din ceva motiv atunci este dezastru

marinaru a scris:

La mine nu are des astfel de momente dar am impresia ca o sa inceapa sa fie din ce in ce mai dese. Cred ca uneori o face si cand este obosit daca nu doarme la pranz din ceva motiv atunci este dezastru

Momentele se vor rari in curand,pentru ca dupa 3 ani,gata cu copilaria...pustii devin mai seriosi,stiu deja pe cine si cum sa fenteze.Daca la tine n-au mers fentele pana acum,nu vor merge nici in continuare.

Si,da...copiii obositi sunt adevarate bombe ...Somnul de dupa amiaza e sfant,insa ,daca nu pot adormi e clar ca nu-s munciti suficient.Trebuie sa alerge,sa stea in aer liber dimineata....sa-si consume energia,intr-un cuvant.

GinGin a scris:

Momentele se vor rari in curand,pentru ca dupa 3 ani,gata cu copilaria...pustii devin mai seriosi,stiu deja pe cine si cum sa fenteze.Daca la tine n-au mers fentele pana acum,nu vor merge nici in continuare.

Si,da...copiii obositi sunt adevarate bombe ...Somnul de dupa amiaza e sfant,insa ,daca nu pot adormi e clar ca nu-s munciti suficient.Trebuie sa alerge,sa stea in aer liber dimineata....sa-si consume energia,intr-un cuvant.

Glumesti cu fentatul ?

Fimiu ma fenteaza de la 2 ani jumate...eu sunt la computer ma cheama sa ma joc cu el in sufragerie se invarte putin pe acolo in timp ce eu ma joc cu cuburile si dupa aia pleaca in camera la computer si cand il intreb ce face si ii cer sa vina unde m-a adus imi spune "tati scriu"...

Sunt mandra de cate stie la 2 ani si 6 luni , dar am si eu o problema . Eu incerc sa il tin in frau , cand tatal lui il rasfata de numai . Suntem doi care actioneaza diferit . Cand eu vreau sa il pedepsesc , sa il conving de ceva, vine el si spune " lasa-l " , " hai la tati " . Cand il pedepseste el , e foarte aspru , si nu imi convine mie . Cumva nu ne putem cronometra sa actionam identic .

Am tot evitat sa ajung sa imi vad copilul cum se zbate in magazin de pamant , am incercat sa il educ cat mai bine , dar din pacate e atata de rasfatat , si acum nu neaparat de tata , caci si bunicii il super rasfata , de bebeu ( E primul nepot in familie ) , incat nu scap de umilinta aceasta . Dar nu intotdeauna , uneori intelege si sta cuminte in banca lui .

E foarte energic , nu se epuizeaza never , dar never . De cateva saptamani pana la miezul noptii nu adoarme , desi deja e obosit , se vede pe el . Continua sa se miste sa se foiasca , sa se joace . Dulciuri nu prea ii dau , cola si gazoase deloc . Mananca mult iaurt si multa paine . Bea lapte mult . Ii plac ouale foarte mult , dar doar prajite , si daca ar fi dupa el , ar manca toata ziua . Am noroc ca nu e pretentios in rest la mancare . Pentru agitatie eu recomand siropul natural de catina . E foarte sanatos si e un calmant natural . E foarte bun si pentru adulti .

marinaru a scris:

Glumesti cu fentatul ?

Fimiu ma fenteaza de la 2 ani jumate...eu sunt la computer ma cheama sa ma joc cu el in sufragerie se invarte putin pe acolo in timp ce eu ma joc cu cuburile si dupa aia pleaca in camera la computer si cand il intreb ce face si ii cer sa vina unde m-a adus imi spune "tati scriu"...

Si al meu tot scrie pe messenger si spune " mami , stai sa dau enter " - doar ca uneori imi scoate tastele afara de la loc . Adica a facut asta de cateva ori , pana a inteles ca nu are voie . Acum el e preocupat sa manance mult ca atunci va creste mare si tati o sa il lase sa conduca masina mare . Colectioneaza masini mici de fier. Nu este zi cand merg la complex sa nu isi puna in cos . " Eu acum am masini mici , mami , cand o sa fiu mare , tati ma lasa sa conduc masina mare " !

Ma mai distreaza cand spune " Mami , eu nu sunt baietel , eu sunt Dani "

Este o mare greseala ca nu sunteti de acord in fata lui...asa o sa fie din ce in ce mai rau si o sa stie ca are unde sa se duca in caz de ceva...si noi incercam din rasputeri sa fim mereu de acord in fata lui...tastele de la laptop mi le-a scos si mie...nu ma plang de asta sau de faptul ca insira prin casa toate jucariile desi nu prea ii plac...ii plac cartile care se pot desena sau cartile cu animale si chestii de astea...macar de i-ar placea cartea cand merge la scoala si nu acum Stiu ca varsta de 2-3 ani este o varsta agitata, o varsta unde ei incep sa isi manifeste individualitatea, emotiile.

Desi noi am trecut deja de varsta asta dificila, pot sa iti spun ce a functionat la noi.

Niciodata nu ii interzici ceva fara sa ii explici de ce. Al meu copil nu asculta niciodata de cineva care ii zice nu fa asta pentru ca asa vreau eu. Eu tot timpul ii spun ca nu e bine sa faca aia pentru ca se intampla aia si aia.

Eu imi cer iertare daca gresesc fata de el, am observat ca faptul ca recunosc ca am gresit il linisteste imediat.

L-am invatat sa imi spuna de ce e suparat. De multe ori copiii nu stiu cum sa exprime ceea ce simt.

Nu il las niciodata sa planga sau sa stea suparat fara sa discut cu el. discutam, rezolvam si apoi toata lumea e fericita.

Insa al meu e un pic mai mare acum, nu stiu cat intelege copilul tau la varsta pe care o are.

Voiam sa mai spun ca mi se pare tare debusolant pentru un copil sa stea o saptamana la parinti si una la bunici. Copiii au nevoie de stabilitate.

Eu sunt inca in mijlocul evenimentelor, al meu are 3 ani jumate dar este inca la varsta "rebeliunii" Singurele lucruri care am observat ca functioneaza sunt: sa-i explic cu multa rabdare de ce i se interzice ceva, sa incerc sa nu tip la el si sa nu ma enervez cand incalca interdictiile, iar cand incepe sa urle il trimit la el in camera si ii spun ca atunci cand se linistreste poate sa coboare. Alt lucru important e consecventa si faptul ca daca unul dintre noi, parintii, interzice ceva sau pedepseste celalalt tace si aproba daca e ceva de laudat il laudam amandoi, daca e de pedeapsa ne punem de acord. Daca plange si se milogeste cand e pedepsit, nu-l luam sa-l pupam, oricat de mult am vrea si nici nu cedam

Singura speranta e ca stiu ca perioada asta va fi depasita... Fii-mea are 5 ani si e maaaaare diferenta 8)

Ryea a scris:

Desi noi am trecut deja de varsta asta dificila, pot sa iti spun ce a functionat la noi.

Niciodata nu ii interzici ceva fara sa ii explici de ce. Al meu copil nu asculta niciodata de cineva care ii zice nu fa asta pentru ca asa vreau eu. Eu tot timpul ii spun ca nu e bine sa faca aia pentru ca se intampla aia si aia.

Eu imi cer iertare daca gresesc fata de el, am observat ca faptul ca recunosc ca am gresit il linisteste imediat.

L-am invatat sa imi spuna de ce e suparat. De multe ori copiii nu stiu cum sa exprime ceea ce simt.

Nu il las niciodata sa planga sau sa stea suparat fara sa discut cu el. discutam, rezolvam si apoi toata lumea e fericita.

Insa al meu e un pic mai mare acum, nu stiu cat intelege copilul tau la varsta pe care o are.

Voiam sa mai spun ca mi se pare tare debusolant pentru un copil sa stea o saptamana la parinti si una la bunici. Copiii au nevoie de stabilitate.

Apreciez sfaturile...da o fi debusolant dar asta e...Asta se intampla cam de pe la 1 an si 6 luni in cazul nostru...unde sta un timp cu noi, un timp cu bunicii si nu schimba doar casa ci si orasul. 8)

Anca.S a scris:

Eu sunt inca in mijlocul evenimentelor, al meu are 3 ani jumate dar este inca la varsta "rebeliunii" Singurele lucruri care am observat ca functioneaza sunt: sa-i explic cu multa rabdare de ce i se interzice ceva, sa incerc sa nu tip la el si sa nu ma enervez cand incalca interdictiile, iar cand incepe sa urle il trimit la el in camera si ii spun ca atunci cand se linistreste poate sa coboare. Alt lucru important e consecventa si faptul ca daca unul dintre noi, parintii, interzice ceva sau pedepseste celalalt tace si aproba ;) daca e ceva de laudat il laudam amandoi, daca e de pedeapsa ne punem de acord. Daca plange si se milogeste cand e pedepsit, nu-l luam sa-l pupam, oricat de mult am vrea si nici nu cedam

Singura speranta e ca stiu ca perioada asta va fi depasita... Fii-mea are 5 ani si e maaaaare diferenta :P

Procedati chiar ideal...si noi incercam la fel sa facem...sa fim de acord in fata lui dar nu reusim mereu. :) Stim ca trebuie sa fim de acord dar...

marinaru a scris:

Procedati chiar ideal...si noi incercam la fel sa facem...sa fim de acord in fata lui dar nu reusim mereu. 8) Stim ca trebuie sa fim de acord dar...

Ei incercam... nu ne reuseste mereu ma mai scoate din papuci si mai tip, mai uit ca-i pedepsit si in 2 minute il iau in brate... singurul lucru pe care il respectam cu sfiintenie e sa nu ne contrazicem in fata lor...

Tami e si mai persiva, se duce intai la tati si-l intreaba in soapta daca are voie ceva iar daca el zice ca nu, vine la mine si ma intreaba acelasi lucru ;) chestie care il scoate pe Hans din sarite... bine ca ne-am obisnuit si stim cam ce permitem amandoi si cand, asa ca nu prea ne contrazicem nici aici...

Eu zic sa nu fii dur, bataia nu e rupta din Rai ... Ai rabdare cu el si arata-i pe tonuri calde ce e bine si ce nu, si de ce .