Ce loc ocupa minciuna in vietile noastre?

In viata mea minciuna are tot atata spatiu cat si adevarul, amandoua sunt relative functie de nivelul de informatie pe care-l detii!!!

Nu stiu, dar, se pare ca adevarul deranjeaza atat de mult incat, ce-ar fi sa incep sa-i deranjez pe unii mai putin...

minciuna e vacanta adevarului, cateodata si adevarul mai are nevoie de vacanta

ariana2006 a scris:

Urasc minciuna si stiu sigur ca exista foarte multi care acum ma aproba. Cu toate astea mintim si acceptam sa fim mintiti. De ce facem asta? Ne aparam oare interesele? Sau relatiile? Sau pur si simpu ne complacem in acele situatii?

Sincer... am ajuns sa urasc minciuna din tot sufletul... am fost mintita de atatea ori in legatura cu lucruri foarte importante pentru mine... incat acum am ajuns sa nu suport nici macar o "minciuna alba"... inainte mai minteam cateodata... insa lucruri chiar lipsite de importanta... cand mai intram in cate o belea si trebuia sa ies basma curata... insa acum... m-am saturat de atatea minciuni... nu mai vreau sa mint... de la o vreme spun lucrurile verde-n fata... si nici nu mai accept sa fiu mintita... de fapt, daca stau sa ma gandesc bine... uneori mai mint, de fapt mai mult inventez... insa nu cine stie ce... cand vad ca vreun prieten e suparat... gasesc eu ce sa "inventez" ca sa-l fac sa rada... insa nimic mai mult...

Minciuni..minciuni...minciuni...mi s- a intamplat de atatea ori sa fiu mintita fara sa am cea mai mica banuiala ca cee a ce mi s-a spus e minciuna! Si apoi, cand am aflat, a fost un soc. Vreau sa va intreb cum as putea face sa ma prind mai repede cand cineva imi spune un nedevar.Recunosc ca nu prea am incredere in felul cum judec eu si ma gandesc mereu sa nu cumva sa acuz pe cineva pe nedrept si sa zic ca m-a mintit cand el poate fi inocent. Cu toate aceste au fost destule momente cand banuielile mi s-au confirmat si cand nu mai era loc de mici un dubiu pentru ca au recunoscut totul chiar cei care imi "vandusera gogosi".

De ce esti mintita de obicei?

elandi a scris:

De ce esti mintita de obicei?

In special in dragoste... Aflu ca pana si cel care parea ca tine intr-adevar la mine tot nu era sincer si poate chiar avea o prietena inainte sa se combine cu mine. Zice ca se duce la un prieten si dupa aia, dupa cateva zile aflu ca a fost la o fata acasa...Altadata am gasit in telefonul lui mesaje de la o fata si mi-a zis ca e doar o prietena foarte buna si ca atunci cand voi sti si eu sa am astfel de prieteni , abia atunci sa mai vorbesc....Dupa aceea am aflat ca de fapt e cu ea de 4 ani... Altul, cat am fost eu plecata din oras, si- a inchis telefonul 2 zile si mi-a zis ca a avut un fel de depresie si a simtit nevoia sa se inchida un pic in el, sa fie singur....Imi spunea ca nu vrea sa ne despartim ca el ar ramane singur si ca nu e prea sociabil si sta mai mult in casa. L-am crezut mai ales ca mi-a confirmat cineva care il cunoaste de ani buni ca nu pra iese...Totusi am aflat ca a fost la o tipa cu care avea aventuri cat a lucrat la mare vara (o tipa care avea prieten de doi ani!!!)Etc, etc. Traiesc zi de zi cu incertitudini...Ciudat este ca dupa ce ma prostesc in fata vin si-si cer iertare si ma intreaba daca nu le mai dau o sansa....

asa-i...in ziua de azi e foarte greu sa ne dam seama cand suntem mintiti. De-abia ne putem da seama cand minte o persoana pe care o cunoastem de ceva ani buni..d-apoi pe straini.

Pe mine ma recunosc toti cand mint pentru ca ma dau singura de gol ba prin zambet, ba ca-mi pun mana prin par si vorbesc cu jumatate de gura si, mai ales, prin privire, ton. Deci, daca cunosti persoana suficient de bine ti-ai putea da seama prin body language. ;) Oricum, e greu sa-ti dai seama pentru ca multi au talent la asa ceva :feminist:

ce depresie? prostii...si chiar l-ai crezut? pune si tu mereu raul in fata pentru ca altfel se obisnuieste si te va lua peste picior.Trebuie sa ai si curaj!

C@rine a scris:

In special in dragoste...

Tu nu sti ce e dragostea... ;) Aia care stiu, nu pot fi mintiti. Mediteaza la asta.

Poate ai tu lipici la mincinosi.