Fericirea

oama invizibilicoasa a scris:

Fata Morgana. Cu cat te apropii mai tare, cu atat constati ca se indeparteaza.

Eu nici macar nu am simtit vreodata ca ma apropii de ea (exceptand anumite trairi ale copilariei).

libertatea a scris:

Desigur poti face ceva care sa/ti aduca tristete pana la urma, dar poti face maruntisuri (daca nu reusim mai mult), care sa ne aduca mici bucurii.

Fericirea cred ca e un cuvant mare si mai cred ca majoritatea dintre noi nu gusta fericirea ci o confunda cu micile bucurii, daca insa nici aceste nu vin de la sine si nici tu nu faci ceva ca sa ai parte de ele, e tare naspa.

Problema e ca ajungi uneori sa nu ai starea de a cultiva bucurii, nu mai zic de fericire, asta cu a nu avea starea sau cum dobandim starea nu imi e clara nici in ziua de azi, nu vorbesc de starea de bucurie sau fericire, ci, cum dobandesti starea de a avea echilibrul ce itipermite sa cultivi starea de bucurie si fericire.Stiu ca marii fericiti nu inteleg ce spun deoarece ei fac bai de fericire, dar cei ca mine stiu despre ce vorbesc.

Da, exact. Face parte din imaginatia fiecaruia, e individuala, tocmai pentru ca nu consta in acele mici bucurii, ci in modul in care apreciezi bucuriile alea. Problema cea mai mare e ca, cu cat o intelegi mai bine si incerci sa o cauti, cu atat e mai greu de dobandit. Pentru mine ramane o iluzie pentru ca stiu ca niciodata nu voi avea libertatea de a fi impacat cu mine, de a nu-mi dori sa fiu mai mult decat ceea ce sunt. Nici nu as putea da un exemplu clar. Poate oamenii insetati de credinta, care traiesc doar pentru ceva sfant, ar putea ajunge la nivelul asta.

Gheorghita123 a scris:

Da, exact. Face parte din imaginatia fiecaruia, e individuala, tocmai pentru ca nu consta in acele mici bucurii, ci in modul in care apreciezi bucuriile alea. Problema cea mai mare e ca, cu cat o intelegi mai bine si incerci sa o cauti, cu atat e mai greu de dobandit. Pentru mine ramane o iluzie pentru ca stiu ca niciodata nu voi avea libertatea de a fi impacat cu mine, de a nu-mi dori sa fiu mai mult decat ceea ce sunt. Nici nu as putea da un exemplu clar. Poate oamenii insetati de credinta, care traiesc doar pentru ceva sfant, ar putea ajunge la nivelul asta.

Bine dar explica/mi si mie, cu ce esti mai prejos sau altfel decat un om insetat de credinta care traieste doar pt. ceva sfant, oare nu se poate ace o paralela intre insetarea lui si dorinta ta de a fi mai mult decat ce esti, zic si eu?

libertatea a scris:

Bine dar explica/mi si mie, cu ce esti mai prejos sau altfel decat un om insetat de credinta care traieste doar pt. ceva sfant, oare nu se poate ace o paralela intre insetarea lui si dorinta ta de a fi mai mult decat ce esti, zic si eu?

Nu se poate face. Credinta excesiva, la intensitate maxima, este, presupun, cel mai puternic manipulator pentru inconstientul unui om(zic si eu, nu ma pricep asa bine la psihologie). As spune pozitiv in cazul asta pentru ca vorbim de fericire, de implinire. Probabil este cea mai profunda dragoste, iar dragostea profunda rezulta fericirea, implinirea. Acum nu stiu ce intelegem prin "insetarea" aia, dar cu siguranta nu se compara cu dorintele mele pacatoase :D

Gheorghita123 a scris:

Nu se poate face. Credinta excesiva, la intensitate maxima, este, presupun, cel mai puternic manipulator pentru inconstientul unui om(zic si eu, nu ma pricep asa bine la psihologie). As spune pozitiv in cazul asta pentru ca vorbim de fericire, de implinire. Probabil este cea mai profunda dragoste, iar dragostea profunda rezulta fericirea, implinirea. Acum nu stiu ce intelegem prin "insetarea" aia, dar cu siguranta nu se compara cu dorintele mele pacatoase :D

Stiu si eu, poate ca ar trebui sa procedam si noi la fel ca ei, adica sa cultivam asa de mult credinta in ceea ce facem pana dobandim incredintarea reusitei :(

libertatea a scris:

Stiu si eu, poate ca ar trebui sa procedam si noi la fel ca ei, adica sa cultivam asa de mult credinta in ceea ce facem pana dobandim incredintarea reusitei :(

Da, probabil ca ar trebui si cu siguranta ca se poate, dar eu sunt incapabil sa fiu atat de profund :D. Eu sunt un sensibil :rot: (ma prefac )dar ma pacalesc mai greu bucuriile si nu reusesc sa le apreciez la valoarea corespunzatoare.

libertatea a scris:

Bine dar explica/mi si mie, cu ce esti mai prejos sau altfel decat un om insetat de credinta care traieste doar pt. ceva sfant, oare nu se poate ace o paralela intre insetarea lui si dorinta ta de a fi mai mult decat ce esti, zic si eu?

Nu stiu daca insetarea pt. cele sfinte aduce fericire, dar cred ca-i lipsita de egoism in comparatie cu satisfacerea propriilor dorinte, fie ele si cele legate de cunoasterea sinelui si de evolutia noastra. De ce spun asta? Pentru ca eu vad insetarea pt. ceea ce-i sfant ca o chemare spre a fi mai bun, mai drept, mai cinstit, fara ca toate astea sa le folosesti in primul rand pentru tine insuti (insati), in timp ce dorinta de a fi mai mult decat ce esti implica egoism, chiar daca nu unul de factura rea, satisfacerea acestei dorinte urmarind, de fapt, sa ne simtim mai bine, mai impliniti cu noi insine, in primul rand si abia apoi sa ne mai gandim la ceilalti. Poate ca vad eu aiurea.

Referitor la fericire, as putea sa spun ca uneori nu-ti dai seama ca ai trait-o decat atunci cand a plecat. Si, de cele mai multe ori, dupa ce trece, te miri cat de chior (chioara) ai fost ca n-ai observat-o, dar nu mai poti face nimic sa o recapeti, asa cum, oricat ti-ai dori, nu-i mai poti spune unui om care-a plecat definitiv din viata ta ce simti pt. el, daca nu ai facut-o la timpul potrivit.

Gheorghita123 a scris:

stiu ca niciodata nu voi avea libertatea de a fi impacat cu mine, de a nu-mi dori sa fiu mai mult decat ceea ce sunt.

E o problema de perspectiva. Poti fi impacat cu tine insuti si in acelasi timp sa-ti doresti sa fii mai mult decat ce esti.

Pentru a intelege asta, poate este nevoie sa treci la nivelul 3 de existenta umana. In nivelul acesta, viata morala (de unde ti-ai putea extrage pacea) este viata in care te deplasezi continuu spre un ideal de perfectiune.

Cu alte cuvinte, pacea vine nu din atingerea unui reper ci din atingerea unei viteze.

Ce am descoperit, din experienta mea de pana acum, este ca telurile cele mai eficiente sunt cele din categoria lui "a fi" nu lui "a avea".

Poti incerca sa fii o persoana activa si plina de energie (sa practici o forma de miscare/sport/exercitiu in fiecare zi).

Poti incerca sa amonizezi conflictele interioare (e.g. eu ma renuntat la carne pentru simplu fapt ca violenta implicata in sacrificarea unui animal era inconsecventa cu idealul de nonviolenta pe are il am).

Poti de asemenea sa suplimentezi fericirea accidentala cu fericire sintetica. Pentru multi, fericirea sintetica suna aiurea dar este la fel de buna ca cea accidentala. Simplificarea voluntara a vietii pare a fi cel mai puternic generator de fericire sintetica.

oama invizibilicoasa a scris:

Nu stiu daca insetarea pt. cele sfinte aduce fericire, dar cred ca-i lipsita de egoism in comparatie cu satisfacerea propriilor dorinte, fie ele si cele legate de cunoasterea sinelui si de evolutia noastra. De ce spun asta? Pentru ca eu vad insetarea pt. ceea ce-i sfant ca o chemare spre a fi mai bun, mai drept, mai cinstit, fara ca toate astea sa le folosesti in primul rand pentru tine insuti (insati), in timp ce dorinta de a fi mai mult decat ce esti implica egoism, chiar daca nu unul de factura rea, satisfacerea acestei dorinte urmarind, de fapt, sa ne simtim mai bine, mai impliniti cu noi insine, in primul rand si abia apoi sa ne mai gandim la ceilalti. Poate ca vad eu aiurea.

Toti suntem egoisti (sau ipocriti ce nu recunosc ca sunt egoisti). Forma spirituala a egoismului poate fi considerata o forma mai elevata de egoism dar tot egoism este. Daca cineva face fapte bune sau post si diverse alte mortificari pentru ca spera la imparatia cerului... unde este lipsa lui de egoism? Fuge dupa premiul maxim (cel putin in perspectiva pe care o are asupra vietii)!

Eu cred ca este mult mai bine sa recunoastem acest egoism. Asta sunt eu. Astea sunt nevoile mele. Imi doresc sa le implinesc. Focalizarea pe propriile nevoi duce la o intelegere mai buna a nevoilor. Cand nevoile devin vizibile dincolo de ceata dorintelor nenumarate pe care le avem, atunci lucrurile devin superbe. Mai devreme sau mai tarziu o persoana axata pe propriile nevoi descopera ca una dintre cele mai importante nevoi pe care le avem este nevoia de a face viata minunata. Iar nevoia aceasta o implinim cel mai bine punandu-ne intr-o forma de serviciu dedicat celor din jur. Axati pe nevoia aceasta, cand vine cineva si-ti cere ajutorul, practic iti ofera un cadou pretios, iti ofera sansa de a-ti implini una dintre cele mai importante nevoi.

CavalerulJedi a scris:

E o problema de perspectiva. Poti fi impacat cu tine insuti si in acelasi timp sa-ti doresti sa fii mai mult decat ce esti.

Pentru a intelege asta, poate este nevoie sa treci la nivelul 3 de existenta umana. In nivelul acesta, viata morala (de unde ti-ai putea extrage pacea) este viata in care te deplasezi continuu spre un ideal de perfectiune.

Cu alte cuvinte, pacea vine nu din atingerea unui reper ci din atingerea unei viteze.

Ce am descoperit, din experienta mea de pana acum, este ca telurile cele mai eficiente sunt cele din categoria lui "a fi" nu lui "a avea".

Poti incerca sa fii o persoana activa si plina de energie (sa practici o forma de miscare/sport/exercitiu in fiecare zi).

Poti incerca sa amonizezi conflictele interioare (e.g. eu ma renuntat la carne pentru simplu fapt ca violenta implicata in sacrificarea unui animal era inconsecventa cu idealul de nonviolenta pe are il am).

Poti de asemenea sa suplimentezi fericirea accidentala cu fericire sintetica. Pentru multi, fericirea sintetica suna aiurea dar este la fel de buna ca cea accidentala. Simplificarea voluntara a vietii pare a fi cel mai puternic generator de fericire sintetica.

Foarte corect si foarte adevarat, dar cam idealist pentru capacitatea mea. Poti sa te alimentezi cu energie pozitiva, poti sa te bucuri de fericire sintetica, dar risti sa treaca ceva ani si sa iti dai seama ca te-ai mintit. Dar, chiar daca se poate intampla asta, e mai bine asa decat de loc :).

Gheorghita123 a scris:

Poti sa te alimentezi cu energie pozitiva, poti sa te bucuri de fericire sintetica, dar risti sa treaca ceva ani si sa iti dai seama ca te-ai mintit.

Fericirea sintetica nu tine de autoamagire ci mai degraba de ceva diametral opus. Tine de infranare, de claritate in perceptie. Tine de a ALEGE mai des conform unor principii selectate de tine ca fiind importante.

Cu alte cuvinte, cred ca tine de a trai intentionat.