România
Roportal.ro

Fericirea

Început de Observ, Mar 8 nov 2005 · 910 răspunsuri · 111.326 vizualizări

cioanas4.320 mesaje#771
Malkia a scris:
Ok, de acord cu tine. Dar sincer cand ii citesc pe cei ca cioanas, care propovaduiesc religia, credinta in Dumnezeu, pe aria de Filosofie (filosofii erau executati de Inchizitie si acuzati de vrajitorie in Evul Mediu... :think: ), mi se pare ca traieste pe alta lume... Frumos ce spune el acolo, nu zic nu, dar e departe de a fi atat de simplu... :cry:

Este simplu daca crezi ca Dumnezeu exista! Si nu sa crezi orbeste, ca nici Dumnezeu nu-ti cere acest lucru, ci sa cercetezi si daca te-ai convins ca El exista sa crezi si sa-L urmezi pe El.

Sunt cateva moduri prin care Dumnezeu S-a descoperit si El cu siguranta ca doreste Fericirea noastra. Suntem nefericiti din cauza pacatului si El are rezolvare la aceasta problema: Credinta in isus Cristos prin care pacatul nu mai are putere de robire asupra noastra. Ce ne aduce o groaza de nefericire in viata noastra este suferinta, moartea, insa de ce sa nu acceptam ca Dumnezeu are o solutie si la aceste probleme ale omului. Incercati, cercetati si vedeti ce minunat este acest Dumnezeu. Cititi Scriptura si vedeti ca acolo este o intelepciune net superioara omului si credibila prin faptul ca este reala si este in afara timpului si spatiului (adica sunt lucruri spuse intr-o anumita perioada si implinite dupa sute sau mii de ani). In acelasi timp creatia ne arata ca in spatele tuturor lucrurilor care le vedem este o Mana creatoare, o inteligenta superioara, nu vine totul din haos, ci totul vine de la un Creator.

deasemenea Fiul lui Dumnezeu a infrant moartea, a dat viata, a vindecat boli, a sculat morti ectc. Este o dovada sprijinita istoric si oare cum am putea sa ne dezvinovatim de necredinta noastra.

Vrei sa fi fericit omule? De ce nu incerci sansa vietii tale, sa-L cauti pe Dumnezeu si sa te lasi pe bratele Lui?

Eu am fost un idiot de necredincios nefericit, care pana la 26 de ani nu L-am cunoscut pe Dumnezeu. Am avut bani, o pozitie buna, am gustat din multe patimi si toate acestea m-au facut sa filozofez viata si sa proclam: "Sensul vietii e un nonsens"! Pana L-am gasit pe Dumnezeu, totul a prins contur si sens.

Nu va enervati pe mine! Stiu sentimentul acesta si eu ma enervam pe crestini inainte si-i faceam redusi si prosti. Credeam ca daca am bani, am un job bun si fac ce vreau sunt buricul pamantului. GAURA DIN SUFLETUL MEU IMI SPUNEA CU ADEVARAT CINE SUNT! UN OM NEFERICIT.

Aveti o sansa sa cunoasteti pe Isus, pe Dumnezeu, Adevarul absolut, Fericirea si sa stiti ca este un satan care va vrea nefericiti, se revolta in voi la auzul acestei chemari si vrea sa va tina cat mai departe de Dumnezeu. Voi alegeti!

Cavalerul_Jedi a scris:
Lumea e plina de suferinta. Radacina suferintei este dorinta. Dezradacinarea suferintei este nedorinta.

Exact! Aceasta dorinta ne face egocentrici si noi nu am fost creati sa fim asa. Dumnezeu ne-a creat sa ne daruim, problema este ca diavolul a schimbat configuratia noastra.

Cuvantul pacat inseamna "a gresi tinta", a avea un scop gresit in viata, a avea o tinta gresita. Noi am fost creati pentru Imparatia lui Dumnezeu, sa fim centarti in Dumnezeu si in voia Lui. Pacatul ne-a schimbat directia, tinta si alergam spre o tinta gresita.

Fiind corupti, avem in noi o fire care doreste doar lucrurile care ne fac egoisti si egocentrici.

Doar un exemplu: Biblia spune ca lacomia de bani este radacina tuturor relelor. Cati oameni astazi sunt nefericiti ca sunt lacomi de bani? Pai daca am face o statistica ne-am convinge ca cei mai multi. Care sunt consecintele acestei dorinte? Enumar doar cateva: crima, prostitutia, hotia, invidia, gelozia, pofta rea, traficul, drogurile, divorturile, neglijenta copilului ectc.

Atunci cand un om se complace in aceste lucruri datorita pacatului acesta (lacomia de bani) este nefericit. Binenteles ca ar putea renunta la aceasta dorinta si sa aibe o tinta corecta (dupa valorile lui Dumnezeu) in sensul acesta. Totusi dorinta este prea mare si omul mai bine sufera!

De fapt doresc sa spun ca omul este incapabil singur sa renunte la pacat, la patima, la dorinta, la ceea ce-i aduce suferinta,SINGUR! Pentru a avea eliberare are nevoie de Dumnezeu!

Oferta este valabila, omul poate decide sa creada in Evanghelie, sa se pocaiasca si sa fie liber de pacat (patimi,dorinte), alegerea este de partea omului. Dumnezeu este de asemenea de partea noastra si spune: "Daca doreste cineva sa vina dupa mine...."

Intrebarea este: Doreste cineva? Doresti tu omule nefericit?

laurent-III-rd a scris:
Care slava viitoare ? Ca singura realitate pe care o poti cunoaste este groapa Gheneei, unde arde focul vesnic !

Asta este necredinta draga Laurent. Eu prefer sa-L cred pe Dumnezeu si sa ma incred in El pe deplin.

Credinta este o incredere neclintita in lucrurile promise de Dumnezeu, o puternica incredintare in ceea ce nu se vede cu ochiul liber, decat cu ochiul sufletului.

Pot doar sa ma rog ca Dumnezeu care este viu sa se atinga si de ochii dumneatale spirituali, sa poti vedea maretia lui Dumnezeu.

laurent-III-rd49.287 mesaje#772
cioanas a scris:
Asta este necredinta draga Laurent. Eu prefer sa-L cred pe Dumnezeu si sa ma incred in El pe deplin.

Credinta este o incredere neclintita in lucrurile promise de Dumnezeu, o puternica incredintare in ceea ce nu se vede cu ochiul liber, decat cu ochiul sufletului.

Pot doar sa ma rog ca Dumnezeu care este viu sa se atinga si de ochii dumneatale spirituali, sa poti vedea maretia lui Dumnezeu.

Credinta este una , iar slava viitoare altceva. Sa nu incurcam notiunile.

Eu iti spun o realitate, tu imi spui o fantasma.

Fericirea o simti in momentele frumoase, nu alergi dupa ea ca dupa himere. De aceia sufera oamenii.

laurent-III-rd49.287 mesaje#773
just_selena a scris:
BUna ziua !Sunteti de acord cu sustinerea ideeii ca fericirea noastra e mai mare cu cat ne bucuram de mai multa placere, oricare ar fi calitatea acesteai? Motivati-va raspunsul

Da,este adevarat.

Numai ca oamenbii in graba lor cotidiana, uita sa se bucure de micile placeri ce aduc fericire.

Si astfel, din tabieturi menite sa aduca placerea ce induce starea de fericire, devin simple gesturi mecanice, cotidiene, ce sunt acaparate de griji si de angoase.

Malkia1.908 mesaje#774
just_selena a scris:
BUna ziua !Sunteti de acord cu sustinerea ideeii ca fericirea noastra e mai mare cu cat ne bucuram de mai multa placere, oricare ar fi calitatea acesteai? Motivati-va raspunsul

Eu consider ca nu. Fericirea e un concept mult mai abstract, nu tine exclusiv de senzatii. Sa mergi la o sedinta de masaj sau sa simti placere in timp ce faci dragoste, nu mi se pare suficient ca sa te poti declara "fericit". Asta e o stare de moment, care dispare odata cu intreruperea stimulilor externi.

Pe cand fericirea tine de creier, de un sentiment pe care il ai intr-un anumit moment, o stare ce persista si pe care incerci sa o tii vie si dupa ce momentul trece, prin amintiri, prin repetarea unor lucruri facute atunci (mai mergi cu o prietena la cafeneaua la care ai fost cu iubitul in seara aceea extraordinara si iti aduci aminte toate detaliile). Fericirea tine mai mult, pentru ca e o stare (o dupa-amiaza, o zi, o saptamana) si lasa urme mai adanci in sufletul unui om...

anonimpamantean a scris:
"Si atunci, eu am in primire un creier sau creierul ma are pe mine? Daca "eu" decid sa merg, merg. Creierul ma asculta. Deci eu am suprematia. Dar cine sunt "eu"? N-ar trebui sa fiu creierul meu? Si mai ales unde este sediul eului meu?"

D. C. Dulcan

Nu mai luati diverse citate din carti ca exemplu, nu tot ce au scris altii e neaparat si bun si logic in proportie de 100%. Daca d-l Dulcan ar fi vazut vreodata un bolnav de Alzheimer in stadiu terminal nu ar fi mai scris aberatia subliniata. :lazy:

Constiinta este o parte a creierului, nu exista independent de acesta si, vrem-nu-vrem, depindem in totalitate de creier si fara el aratam ca niste legume. E incredibil cum poate ajunge un om bolnav de Alzheimer, iar in stadiul terminal sunt afectati si centrii locomotori (sau cum s-o numi partea din creier care coordoneaza miscarea) si bolnavul nu mai e in stare sa se tina pe picioare/sa mearga, chiar daca e constient de asta...

Asta nu e din carti, e din experienta proprie a unui om care a ingrijit pe cineva drag, suferind de boala asta necrutatoare, si a urmarit cu durere cum, in cativa ani, un om normal si intreg la minte s-a transformat treptat intr-o maimuta si apoi intr-o leguma...

Cavalerul_Jedi9.256 mesaje#775
Malkia a scris:
Nu e greu de inteles...

Doar ca eu nu pot deveni asa... Pentru asta trebuie sa ai o anumita structura sufleteasca.

Asta e calea cea mai scurta... dar, cum spuneam... e greu de inteles.... nu ma refer la concepte... ci la intelegerea sufletului... cand sufletul intelege, descopera adevaraul.... iar adevarul, atunci cand este descoperit, te schimba... profund...

Uite, de exemplu, nedorinta de mai devreme... poate fi inteleasa gresit ca o stare de apatie. Nu e asa! Un mod de a o explica este prin intermediul preferintelor si conditionarilor. Cand esti plin de nedorinta, iti pastrezi intacte preferintele dar ele nu-ti mai dicteaza starea interna. Faptul ca preferai altfel nu influenteaza modul in care te simti in urma unui eveniment.

De ex. Pleci in excursie si cand ajungi la hotel descoperi ca acesta nu e chiar iti doreai... poate camera e minuscula sau poate ca totul pare vechi... Faptul ca ai fi preferat sa fie altfel, nu inseamna ca nu te poti bucura in continuare de sejur.

In contrast, atunci cand iti doresti sa fi fost altfel. Contrastul te macina, te enerveaza, te deprima.

Malkia1.908 mesaje#776
Cavalerul_Jedi a scris:
De ex. Pleci in excursie si cand ajungi la hotel descoperi ca acesta nu e chiar iti doreai... poate camera e minuscula sau poate ca totul pare vechi... Faptul ca ai fi preferat sa fie altfel, nu inseamna ca nu te poti bucura in continuare de sejur.

In contrast, atunci cand iti doresti sa fi fost altfel. Contrastul te macina, te enerveaza, te deprima.

Tu te referi de fapt la lipsa de asteptari de la viata / de la o situatie anume. "Nu avea asteptari mari ca sa nu fii dezamagit". OK... Dar cum ramane cu standardele fiecaruia? :spiteful:

gheorghe352.920 mesaje#777
Malkia a scris:
Tu te referi de fapt la lipsa de asteptari de la viata / de la o situatie anume. "Nu avea asteptari mari ca sa nu fii dezamagit". OK... Dar cum ramane cu standardele fiecaruia? :spiteful:

Caz autentic, la un amic in liceu, profesorul le-a explicat ca fiecare om isi face un ideal despre ce calitati trebuie sa intruneasca partenerul de viata, si pe masura ce timpul trece si nu gaseste idealul tot elimina din calitati, sa aduca idealul mai aproape de realitate.

Dupa explicatie unul din elevi l-a intrebat si "cu ce-a mai ramas idealul", profesorul fiind casatorit.

In concluzie standardele se ajusteaza la posibilitati.

Calugarii pustnici sunt tot asa de fericiti ca si marii magnati.

laurent-III-rd49.287 mesaje#778
gheorghe35 a scris:
In concluzie standardele se ajusteaza la posibilitati.

Calugarii pustnici sunt tot asa de fericiti ca si marii magnati.

Nu cred ca este cea mai buna analogie.

Calugarii pustnici sunt fericiti prin simplitatea traiului si linistea sufleteasca.

Pe cand magnatii, nu as spune ca sunt chiar atat de fericiti. :spiteful:

Cavalerul_Jedi9.256 mesaje#779
Malkia a scris:
Tu te referi de fapt la lipsa de asteptari de la viata / de la o situatie anume. "Nu avea asteptari mari ca sa nu fii dezamagit". OK... Dar cum ramane cu standardele fiecaruia? :spiteful:

Nu, nu la asta ma refer... nu la lipsa de asteptari ci la atasarea de asteptarile astea. Ma refer la conditionare starii interne de evolutia evenimentelor... Nedorinta e pentru mine controlul starii interne. Doresc una sau alta, dar cand nu se implinesc... nu las lipsa lor sa ma afecteze, trec mai departe... nu-mi irosesc timpul gandindu-ma cum ar fi fost daca ar fi fost altfel... rumegand neimplinirea.

Malkia1.908 mesaje#780
laurent-III-rd a scris:
Nu cred ca este cea mai buna analogie.

Calugarii pustnici sunt fericiti prin simplitatea traiului si linistea sufleteasca.

Dar se stie ca multi dintre calugarii pustnici sunt/devin homo sau pedofili... :spiteful:

Deh...nu toti reusesc sa ajunga la linistea sufleteasca... uneori partea umana isi cere drepturile mai tare decat spiritul. Fizicul, materialul e partea cea mai concreta, nu spiritul. Daca ti-e foame, sete, simti dorinta, mai greu sa-ti faci trupul sa te asculte... Calugarii sunt totusi barbati. La cei tineri cred ca e si mai greu. Daca se trezesc cu o erectie, ce fac? Rugaciunea de dimineata? :lol2:

Cavalerul_Jedi a scris:
Nu, nu la asta ma refer... nu la lipsa de asteptari ci la atasarea de asteptarile astea. Ma refer la conditionare starii interne de evolutia evenimentelor... Nedorinta e pentru mine controlul starii interne. Doresc una sau alta, dar cand nu se implinesc... nu las lipsa lor sa ma afecteze, trec mai departe... nu-mi irosesc timpul gandindu-ma cum ar fi fost daca ar fi fost altfel... rumegand neimplinirea.

Da, asta e intr-adevar putere sufleteasca, flexibilitatea... Uneori imi iese, uneori nu... Daca e foarte important pentru mine, nu reusesc sa trec peste... Nobody's perfect. 8)

← Înapoi la Filozofie