Fericirea este contagioasaSentimentul de fericire se propagă
Editat Vin 5 dec 2008 21:31
Fericirea
Început de Observ, Mar 8 nov 2005 · 910 răspunsuri · 111.326 vizualizări
observ a scris:Am auzit foarte multa lume spunand k e fericita... Ca iubeste.. si k e fericit(a)....dar dupa 1 luna, 1 an sau 10 nimic nu mai exista.. doar o amintire.... care de cele mai multe era neplacuta... Si atunci eu ma intreb suntem cu adevarat fericiti.. sau doar ne mintim.. si ne mintim atat de bine.. pe noi si pe ceilalti... incat ajungem sa chiar credem... Vreau sa aud si parerea voastra, poate gresesc
Dupa parerea mea, nu conteaza atat de mult sa fii fericit, ci impacat cu tine insuti. Sa reusesti sa fii ca o balanta ale carei talere se echilibreaza singure. Bineinteles, vor fi multe momente in care unul dintre talerele balantei se va duce mult in jos si vei crede ca nimic nu va mai putea fi vreodata la fel. Conteaza doar sa ajungi inapoi la acel echilibru, chiar daca vei folosi o greutate ajutatoare pentru asta. Si talerele balantei vor ajunge echilibrate, dar nu cu aceleasi greutati. Dar vor fi echilibrate. Si vei merge inainte. 
Dinauntru.
"Hapiness is not the destination;it's the journey"
Mi-as dori ca fericirea sa fie omniprezenta,dar...intotdeauna exista un ''dar''.
actor pe scena vietii a scris:Mi-as dori ca fericirea sa fie omniprezenta,dar...intotdeauna exista un ''dar''.
Daca ar fi omniprezenta te-ai plictisi. Tocmai faptul ca nu este,o face apreciata atunci cand ne viziteaza. Cum apreciem ce inseamna bucuria daca nu stim ce-i suferinta? Cum apreciem sanatatea daca nu exista boala sau cum am pretui viata daca am fi nemuritori? Asa si cu fericirea.
My 2 cents...
Editat Vin 12 dec 2008 22:24
fericirea nu este o stare permanenta ...
sunt doar clipe de fericire...in anumite ipostaze,cind sufletul primeste anumite raspunsuri la intrebarile sale...si simti puternic Vibratia ei
eu cred ca esti fericit in clipa cind te impaci cu tine insuti...fie si ptr citeva momente
Spre fericire tindem doar ...nu o si obtinem
Este atit de puternica ca si sentiment incit nu o putem suporta foarte mult...si dealtfel nici nu tine...pentru ca din diverse motive incercam sa fugim de ea...ca mai apoi sa o cautam cu disperare
cind esti foarte fericit ..te sperii ca nu o sa tina...si faci tot posibilul sa fie asa.
E sensul vietii si suntem intr/o continuu cautare.
Nu am intilnit pe nimeni sa spuna ca ...ar fi fericit...cel mult putem spune ca suntem multumiti...
Fericirea are aura dei nger...ar trebui sa o gasim in cer...
april11 a scris:fericirea nu este o stare permanenta ...sunt doar clipe de fericire...in anumite ipostaze,cind sufletul primeste anumite raspunsuri la intrebarile sale...si simti puternic Vibratia ei
eu cred ca esti fericit in clipa cind te impaci cu tine insuti...fie si ptr citeva momente
Spre fericire tindem doar ...nu o si obtinem
Este atit de puternica ca si sentiment incit nu o putem suporta foarte mult...si dealtfel nici nu tine...pentru ca din diverse motive incercam sa fugim de ea...ca mai apoi sa o cautam cu disperare
cind esti foarte fericit ..te sperii ca nu o sa tina...si faci tot posibilul sa fie asa.
E sensul vietii si suntem intr/o continuu cautare.
Nu am intilnit pe nimeni sa spuna ca ...ar fi fericit...cel mult putem spune ca suntem multumiti
Fericirea are aura dei nger...ar trebui sa o gasim in cer...
Incep asa: sunt de acord cu ce am ingrosat. De-aici totul o ia ... razna.
Stai ca n-am inteles bine: esti fericita doar atunci cand esti impacat cu tine insuti? Ca daca e asa, si adaugand ce-ai zis mai jos ("cel mult putem spune ca suntem multumiti"), pot sa trag usor concluzia ca nu stai bine la capitolul "impacarea cu sine".
Consider ca definitie a fericirii ce ti-am scris cu italic (asta am inteles ca e fericirea pt. tine; si e ok zis). Ori, din moment ce ai definit-o, insemna ca ai si simtit-o, nu? Ba mai mult, ii stii si intensitatea ("atit de puternica"). Atunci cum poti sa zici ca nu esti fericita, ci multumita?
Fericirea e ceva relativ, inteleg, dar trebuie sa te hotarasti: ai fost/esti sau nu fericita?
Iar despre faza cu: speriatul, fugitul&co... Ai naibii ce suntem, alungam sentimentul de fericire, dar in acelasi timp e si sensul vietii si o cautam continuu. Cum vine asta?
Hotaraste-te. Ca din ce-ai scris aici, nici nu pot trage o concluzie. Pari foarte confuz/a.
Editat Sâm 13 dec 2008 00:21
In genere...nu sunt prea fericita. Au fost perioade in care ma simteam diferit...prea putine si cu urmari neplacute.
Fericirea e prea rara (in cazul in care exista) si prea scumpa...
Ce povestiti voi pe aici de raze de soare, floricele, copacei si orgasme nu inseamna fericire. Sunt doar placeri si bucurii de moment.
Aistringas a scris:In genere...nu sunt prea fericita. Au fost perioade in care ma simteam diferit...prea putine si cu urmari neplacute.Fericirea e prea rara (in cazul in care exista) si prea scumpa...
Ce povestiti voi pe aici de raze de soare, floricele, copacei si orgasme nu inseamna fericire. Sunt doar placeri si bucurii de moment.
Eh..tocmai aia e . Fericirea sta in lucruri marunte. ;) Conteaza cat de des le poti avea.