alma_von_ior a scris:"Fericirea" este doar o stare de "bine", este reversul "tristetii". Fericirea inseamna sa stii sa te bucuri de tot ce te inconjoara.Nu v-ati bucurat niciodata cand ati mancat o inghetata?
Uite un om care ştie ce e fericirea.
Fericirea
Început de Observ, Mar 8 nov 2005 · 910 răspunsuri · 111.326 vizualizări
alma_von_ior a scris:"Fericirea" este doar o stare de "bine", este reversul "tristetii". Fericirea inseamna sa stii sa te bucuri de tot ce te inconjoara.Nu v-ati bucurat niciodata cand ati mancat o inghetata?
Inghetata inseamna pentru voi fericire ?! 
Sarmane suflete ! Eu credeam ca fericirea inseamna ceva mai profund si se ridica la standarde providentiale. Confundati placerea cu bucuria. Eu eram fericit cand spre ex. il ascultam pe Szpilman sau pe Rachmaninov, cand admiram picturile lui Luchian sau cand ascultam melodia serafica a unei cutii muzicale.
Dar dupa cate vad multi dintre voi nu ati reusit nici astazi sa va desprindeti de desertaciunile pamantesti. Iar unii dintre voi mai aveti si pretentia de spiritualitate, dar asta demostreaza tocmai contrariul, adica micimea de care dati dovada si caracterul limitat al acestui animal semidoct numit om. Sa nu aveti impresia ca am pretentii de superioritate. Eu imi recunosc limita. Numai ca, nu suport ca cineva sa ma prosteasca cu ideea de bucurie sufleteasca de la domnul, cand se vede lamurit ca nu e nimic mai mult decat praful din cimitir.
Inghetata nu inseamna fericire, ea iti activeaza o parte din din simturi, simturi care genereaza placere. Nu am confundat in nici un caz placerea cu bucuria. Placerea intensa poate permite trairea unei bucurii intense. Cele doua, placerea si bucuria sunt cai ce duc spre fericire.
Intreaga noastra viata psihica se sprijina pe senzatii si abordam lucrurile prin ceea ce ne dau simturile. De lucruri ne leaga anumite axcitatii ale simturilor. Asadar, ceea ce e cel mai bine pentru noi e cel mai bine pentru simturile noastre. Placerea este cel mai bun lucru pentru simturile noastre. Bine este ceea ce ne procura placere. Singura fericire este placerea, data de satisfacerea directa a dorintei. Cu cat e mai intinsa placerea cu atat e mai adanca si fericirea. Intensitatea placerii este mai mare in desfatarea directa a momentului care are valoarea cea mai mare. Trecutul nu mai exista, viitorul nu exista, inca. De aceea clipa pe care o traim, trebuie sa o traim cu o intensitate cat mai mare cu putinta, cat mai placut.
Fiecare dintre noi trebuie sa stie sa aleaga acea desfatare care ii procura cea mai mare placere, dar care ii aduce si cea mai putina suferinta. Trebuie sa stim sa tinem haturile eului nostru, sa stim sa ne dominam pentru a nu ne risipi intamplator si fatal. Scopul vietii nu trebuie sa fie placerea. Placerea nu este un lucru rau in sine, dar nici telul suprem al vietii. Pentru toate acestea avem nevoie de cunoastere si intelepciune. Nu placerea trebuie sa ne conduca, ci noi sa conducem placerea spre intregirea ei pura. Viata in sfera placerii poate fi demna si filosofica iar dominarea placerii in sine e mai pretioasa decat negarea placerii.
Este mai greu si mai de pret sa traiesti in mijlocul tentatiilor, sa le accepti , dar sa le si conduci dupa vointa ta, decat sa fugi din calea lor in sihastrii naturale si psihice, crezand ca in acest fel vei atinge fericirea absoluta.
Recunosc, si lucrurile marunte ma fac fericita. Lucrurile marune tind sa atinga perfectiunea. Ovulul si spermtozoidul creaza un miracol, Viata. Dar, daca nu stii sa apreciezi ceeea ce esti si sa te bucuri de tot ce te inconjoara, daca nu primesti si nu dai raspunsuri, daca nu cauti, daca nu oferi dragoste, mangaiere, daca nu suferi, cum crezi ca vei gasi fericirea ? Activitatile fiecarei stari de suflet nu trebuie impiedicate, pentru ca fericirea sa se gaseasca in activitatea tuturor sau a uneia dintre ele.
Asa ca, nu eu sunt un " suflet sarman". Eu sunt fericita si daca ascult creatiile muzicale de o incontestabila valoare ale lui Sergei Rachmaninov, daca citesc romanele lui Marin Preda, dar si daca mananc cu placere o banala inghetata.
alma_von_ior a scris:Inghetata nu inseamna fericire, ea iti activeaza o parte din din simturi, simturi care genereaza placere. Nu am confundat in nici un caz placerea cu bucuria. Placerea intensa poate permite trairea unei bucurii intense. Cele doua, placerea si bucuria sunt cai ce duc spre fericire.Intreaga noastra viata psihica se sprijina pe senzatii si abordam lucrurile prin ceea ce ne dau simturile. De lucruri ne leaga anumite axcitatii ale simturilor. Asadar, ceea ce e cel mai bine pentru noi e cel mai bine pentru simturile noastre. Placerea este cel mai bun lucru pentru simturile noastre. Bine este ceea ce ne procura placere. Singura fericire este placerea, data de satisfacerea directa a dorintei. Cu cat e mai intinsa placerea cu atat e mai adanca si fericirea. Intensitatea placerii este mai mare in desfatarea directa a momentului care are valoarea cea mai mare. Trecutul nu mai exista, viitorul nu exista, inca. De aceea clipa pe care o traim, trebuie sa o traim cu o intensitate cat mai mare cu putinta, cat mai placut.
Fiecare dintre noi trebuie sa stie sa aleaga acea desfatare care ii procura cea mai mare placere, dar care ii aduce si cea mai putina suferinta. Trebuie sa stim sa tinem haturile eului nostru, sa stim sa ne dominam pentru a nu ne risipi intamplator si fatal. Scopul vietii nu trebuie sa fie placerea. Placerea nu este un lucru rau in sine, dar nici telul suprem al vietii. Pentru toate acestea avem nevoie de cunoastere si intelepciune. Nu placerea trebuie sa ne conduca, ci noi sa conducem placerea spre intregirea ei pura. Viata in sfera placerii poate fi demna si filosofica iar dominarea placerii in sine e mai pretioasa decat negarea placerii.
Este mai greu si mai de pret sa traiesti in mijlocul tentatiilor, sa le accepti , dar sa le si conduci dupa vointa ta, decat sa fugi din calea lor in sihastrii naturale si psihice, crezand ca in acest fel vei atinge fericirea absoluta.
Recunosc, si lucrurile marunte ma fac fericita. Lucrurile marune tind sa atinga perfectiunea. Ovulul si spermtozoidul creaza un miracol, Viata. Dar, daca nu stii sa apreciezi ceeea ce esti si sa te bucuri de tot ce te inconjoara, daca nu primesti si nu dai raspunsuri, daca nu cauti, daca nu oferi dragoste, mangaiere, daca nu suferi, cum crezi ca vei gasi fericirea ? Activitatile fiecarei stari de suflet nu trebuie impiedicate, pentru ca fericirea sa se gaseasca in activitatea tuturor sau a uneia dintre ele.
Asa ca, nu eu sunt un " suflet sarman". Eu sunt fericita si daca ascult creatiile muzicale de o incontestabila valoare ale lui Sergei Rachmaninov, daca citesc romanele lui Marin Preda, dar si daca mananc cu placere o banala inghetata.
Placerea nu inseamna si nici nu duce la fericire. Degeaba faci tu pe aici atata filosofie. Dupa cum spuneai si tu placerea e doar o stare de excitatie a simturilor, deci e pur trupeasca. Deci poti prea bine sa faci laba si sa fii extaziat, dar asta nu inseamna ca esti fericit. Plus ca nu e decat o stare de scurta durata oricat ar fi ea de intensa. Spre ex. marii magnati au o placere deosebita cand se desfata cu tot felul de dame cochete la ore tarzii prin tot felul de palasuri fastuoase, dar nu sunt nicidecum fericiti. Fericirea sau bucuria ( ca sunt totuna ) e metafizica - trece dincolo de teluric si are caracter sacru fiind de natura eterna. Deci fericirea e pur sufleteasca, e vie - pe cand placerea e carnala si ce ramane din ea in trecerea timpului e doar praful din "panorama desertaciunilor". Intelege ca fericirea si placerea sunt doua stari care difera de la cer la pamant. Sunt total distincte. Nu au de a face una cu alta si nici nu vor avea de a face vreodata. De aceea omul modern care se sparge in confort nu duce decat o viata de tabiet ( ca sa nu-i zic de cacat ) guvernata de zeul moneda. Si la aceasta "stare de bine" aspira si gloatele de jos, numai ca ele nu isi permit decat un suc cu pai pe care recomand sa si-l bage in coor.
Apoi, eu nu cred in astfel de idealizari ale caracterului uman ca beatitudinea ridicata la standarde providentiale sau mai stiu eu ce bullshit, dar teoretic asa ar trebui sa fie. Dar adevarul trist e ca fericirea nici macar nu exista. Ne place sa ne mintim frumos, sa credem in povesti, sa visam la clipa desavarsita ce-ar putea fi... dar astea nu sunt decat inchipuirile desarte ale unui suflet intristat ( dupa cum spunea si Spinoza ) si nimic mai mult. Sunt satul sa tot traiesc imaginar, sunt satul sa ma mint. Cand ma uit la aceasta lume nu vad decat un cimitir parasit in care se joaca de mii de veacuri aceeasi piesa de teatru cu aceleasi masti vesele si triste fara sentimente si fara suflet. E totul o mascarada dupa care se ascund toti oamenii. Daca ati ajuns sa va coborati atat de mult la praful lumii incat sa sustineti asemenea becisnicii ( cu cat e mai intensa placerea cu atat e mai adanca si fericirea ) sincer mi-e mila de voi. Sa inteleg ca banana iti da orgasm in functie de grosime sau de lungime ?! Dar ce zic eu... Este mai greu sa rezisti la tentatii, decat sa te dedai lor cu patos. Nu a zis nimeni ca trebuie sa te retragi in sihastrii pentru ca acolo nu intalnesti deloc fericirea - ba chiar agonia, ci doar sa dati o privire in necropola uitarii sa vedeti ce mai ramane din tot ce admirati cei mai multi dintre voi.
Editat Mar 5 aug 2008 17:46
Fericirea nu exista ca stare in sine. E o idee frumoasa implantata in capetele oamenilor sa-i faca sa creada ca ar exista ceva mai mult. Fericirea e o idee eminamente religioasa, si prin urmare falsa. Ca fapt fiziologic, placerea e cuantificabila, dar fericirea nu. E o masura intrinseca fiecaruia dintre noi si inefabila pentru ca nu am intalnit-o inca. Orice senzatie placuta este efemera, pentru ca asa este caracteristic fiziologiei noastre. Daca ai fi fericit, ai muri la scurt timp dupa, pentru ca senzatia te-ar coplesi si nu ai mai avea nevoie de alte experiente.
Nu confundatia fericirea cu impacarea sau bucuria. Prima e o suma de senzatii pe un timp mai lung, in care senzatiile placute sunt mai numeroase decat cele neplacute. A doua e o euforie de moment care se uita prea repede pentru a putea fi invatata si repetata.
Eu nu vrea sa fiu fericit. Mie imi e destul sa traiesc.
Fericirea e relativa si depinde doar de noi,sa o gasim si sa stim sa o pretuim,e o problema de optica si de valori in viata.
Ce ma face fericita? Depinde de starea mea de spirit. Pot fi fericita pentru ca am vazut un curcubeu ,un apus , ca am pofta de viata, ca iubesc si sunt iubita de cei dragi mie, pentru realizarile mele , pentru ca realizez ca traiesc, ca exista munti, ape, paduri unde ma pot relaxa... sunt mii de motive pentru care sunt fericita
Da..
Fericirea e o comoara ascunsa departe pe fundul oceanului
(de aia nu sunt fericit,nu stiu sa innot)
deceivedC a scris:Da..Fericirea e o comoara ascunsa departe pe fundul oceanului
(de aia nu sunt fericit,nu stiu sa innot)
...daca incerci sa vezi partea plina a paharului ...totul poate fi altfel ...
Sa zicem ca Dumnezeu ar zice : Sunt oameni care nu pot merge si oameni care nu vad. Acesti oameni spun ca ar fii cei mai fericiti daca ar putea merge sau daca ar putea vedea si s-ar bucura in fiecare zi de asta. Si sunt oameni care sunt perfect sanatosi dar spun ca sunt nefericiti.
Cei sanatosi daca si asa sunt nefericiti nu cred ca au nevoie de picioare si de ochi si o sa le dau la cei care nu le au pentru ca macar o parte or sa fie fericiti. Dar sa nu gresesc o sa-l intreb pe fiecare om sanatos :
- Tu esti fericit ?
CE RASPUNZI ? 
Imi pare foarte rau ca nu a mai scris nimeni dupa ce am postat intrebarea din mesajul anterior.
Oricum Dumnezeu n-ar face niciodata ceea ce am scrs mai sus.
Mie sensul vietii pe pamant mi se pare ca ar fi fericirea omului. Orice lucru care se face pe pamant ar trebui facut pentru ca oamenii sa fie fericiti. Si multe lucruri se fac in acest scop. Stiu ca si multe se fac pentru a fi doar cativa fericiti si multi altii nefericiti, dar sunt oameni care s-au sacrificat pentru binele altora.
Nu am scris cu intentia de a devaloriza pe cineva ci doar penru ca am vazut ca multi oameni sunt tristi si nu se bucura de ceea ce au (nu aici pe forum,in general).
Mi-a venit sa pun intrebarea de la un reportaj pe care l-am citit intr-un ziar de ceva timp. Era o fetita care nu avea maini aproape de la umar, si se intreba ,, de ce spun oamenii sanatosi ca nu sunt fericiti? " . Pentru ea era inexplicabil.
Dar e normal ca oamenii sa se intrebe ce e fericirea.
Ma scuzati, nu am vrut sa jignesc pe nimeni.