Fericirea

DAVIDDRAGOS a scris:

Fericirea este o stare relativa direct proportionala cu balanta realizarilor sau a esecurilor in viata . Ea nu este o stare continua ci este interschimbabila cu alte stari sufletesti in functie de situatii si(sau) trairile interioare sau din viata fizica de zi cu zi .

bine spus...

Filozoful Petre Andrei a zis:

fericirea de scurta durata intr-adevar se bazeaza pe implinirea unor idealuri propuse cu mult sau mai putin inainte, castiguri pe plan material si altele de genul, insa mai mult as pune sentimentul de fericire in corelatie cu cel de libertate, acel sentiment de implinire ce-l simti atunci cand faci ce-ti place si nu esti ingradit si nu ingradesti pe nimeni

Si mai mult adevarata fericire este simtita atunci cand omul isi duce la bun sfarsit scopul pentru care a fost conceput!

Ovu a scris:

eu nu sunt de aceeasi parere...eu as spune ca un adevarat filosof este intotdeauna trist si/sau deceptionat, ori poate sa simta nelinistea metafizica...toate acestea POATE ii vor aduce pana la sfarsitul vietii cu adevarat FERICIREA.

Nu-mi place termenul de filozof..dar fie.. pentru un filozof fericirea nu e data de clipele masurate uneori chiar si in secunde in care confundam diferite stari cu fericirea..ci de suma tuturor si da..se vede abia la sfarsitul vietii. Si cand ma gandesc la un astfel de om, ma gandesc la oricare dintre noi... daca acum suntem fericiti 3 secunde, apoi toata ziua suntem tristi, cum vom privi maine ziua de azi? In nici un caz ca pe una fericita. Starile care ajuta la conturarea fericirii vin si pleaca, in final conteaza amprenta pe care au lasat-o in viata noastra, nu constanta lor sau numarul cat mai mare.

In ceea ce priveste tristetea..sunt de pararea ca ideea asta cum ca filozofii sunt intotdeauna tristi e gresita. Nu trebuie sa fii trist ca sa fii un filozof adevarat. Nu as pune pe picior de egalitatea tristetea cu nelinistea metafizica. Nu intodeauna.

Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. At

ariana2006 a scris:

Fericirea exista in fiecare dintre noi, numai ca trebuie sa o cautam putin...Cautati-o!!! Sigur e acolo :)

Just: fericirea o avem oricum - trebuie doar sa ne invrednicim de ea (Kant) :P

PS Sau in limbajul copiilor: fericirea e atunci cand (nici) nu stii (ca esti fericit zic)

[La Rochefoucauld: trebuie virtuti mai mari si tarie mai mult pentru a sti sa duci o viata fericita decat pentru a indura nenorocirea]

Kahila a scris:

Intrebarea mea este:

E rau sa iti cauti fericirea individuala fara sa tii cont de fericirea celorlalti?

E...imposibil.

Asa cum nu poti sa'ti faci singur: si casa, si pantofii, si hainele, si masina, si vocabularul, si curentul si becul electric, etc etc etc etc.

In sensul asta e bine de tinut seama ca fericirea ne vine nu doar din spatiu (de la toti cei din jur) ci si - mai ales - din timp (de la toti cei din urma): inca nu a existat om pe lumea asta care sa'si plateasca tot ceea ce a primit de la toti cei de dinaintea lui (Turgheniev). :P

PS E tocmai sensul adanc al crestinescului "iubiti-va!"

Pruncul a scris:

Un adevarat filosof este intotdeauna fericit!

Just: "Asupra apropierii de Hristos, proba care nu inseala, criteriul definitiv este buna dispozitie. Numai starea de fericire dovedeste ca esti al Domnului. Virtuosul imbufnat nu e prietenul Mantuitorului, ci jinduitorul dupa Diavol. Ascetul artagos nu e autentic...Daca ipochimenul e intolerant ori morocanos ori agitat ori mahmur ori necajit, nu e crestin oricat de perfect de fidel ar fi virtutii. E virtuos dar nu e crestin. Crestinul e liber, asadar fericit. Acesta si este sensul genialei si inspiratei fraze a lui Kirkegaard (de sub a careu obsesie nu pot iesi): contrariul pacatului nu e virtutea ci libertatea. Vamile vazduhului sunt numeroase. Aici pe pamant, la vama care nu poate fi inselata – proba consta in starea de fericire.

Virtuosul neamblanzit nu stie si nu poate rosti “dulce Isuse”, toata sfera dulcelui ii este straina, inaccesibila – si uita ca jugul Domnului e bland si povara lui usoara...

Crestinul nu-i suparat pe nimeni si nu-i nemultumit de nimic. Suparat si nemultumit e numai se si pe sine."

[steinhardt - Jurnalul Fericirii - Editura Dacia Cluj Napoca 1994 - pag. 349, 351]

Ovu a scris:

eu nu sunt de aceeasi parere...eu as spune ca un adevarat filosof este intotdeauna trist si/sau deceptionat, ori poate sa simta nelinistea metafizica...toate acestea POATE ii vor aduce pana la sfarsitul vietii cu adevarat FERICIREA.

Si asta e just (chiar daca'i contrariul celor de mai sus: adevarul este tocmai...contradictia!):

- cum poti fi fericit cand stii foarte bine cat de multe crime au loc...secunda de secunda pe tot pamantul, cati suferinzi de boli incurabile, cate razboaie, cate torturi, cate minciuni, inselatorii, escrocherii, cata exploatare, batjocura, cati flamanzi, cati vagabonzi fara niciun acoperis deasupra capului, cati alcoolici, cati drogati, cate spitale de nebuni, cate puscarii, etc etc etc...?!

Erata:

- La Rochefoucauld: trebuie virtuti mai mari si tarie mai multa...

A murit una din cele mai consecvente luptatoare anticomuniste: Monica Lovinescu.

Fie'i tarana usoara!

Iar eu am impresia ca am nimerit aici...unde nu trebuie.

observ a scris:

Am auzit foarte multa lume spunand k e fericita... Ca iubeste.. si k e fericit(a)....dar dupa 1 luna, 1 an sau 10 nimic nu mai exista.. doar o amintire.... care de cele mai multe era neplacuta... Si atunci eu ma intreb suntem cu adevarat fericiti.. sau doar ne mintim.. si ne mintim atat de bine.. pe noi si pe ceilalti... incat ajungem sa chiar credem... Vreau sa aud si parerea voastra, poate gresesc

depinde de fiecare. fericirea o simti atunci cand reusesti sa gasesti acordul intre tine si tine. sa privesti in sinele tau, sa te placi si sa fii multumit de ceea ce vezi.

bridget jones a scris:

depinde de fiecare. fericirea o simti atunci cand reusesti sa gasesti acordul intre tine si tine. sa privesti in sinele tau, sa te placi si sa fii multumit de ceea ce vezi.

hai că ai dat-o