am citit undeva ca : ' Dumnezeu e surd. Cand trebuie sa-i spun ceva, ii scriu pe o foaie. Dar mie nu-mi intelege scrisul... ' , poate ca Dumnezeu este surd dar acum sunt convinsa ca noi suntem " orbi " ....
Fericirea
Început de Observ, Mar 8 nov 2005 · 910 răspunsuri · 111.326 vizualizări
Fericirea este o stare divina si nu este acelas lucru cu satisfactia [implinirea (care este ceea ce simtim noi oamenii cand spunem ca suntem fericiti)].
Aceasta stare poate fi atinsa pentru cateva clipe (de un om avansat spiritual sau printr-o situatie deosebita care rupe iluzia vietii si a eului) fiind traita ca o revelatie, sau dobandita ca insusire a omului desavarsit.
Satisfactia pe care noi o numim fericire este strans legata de obiectul placerii noastre si atunci cand obiectul este inlaturat, sau nu ne mai produce placerea initiala, este normal sa dispara "fericirea".
Aceasta fericire este o iluzie, in sensul ca este ceva trecator si nu apartine spiritului.; desigur daca este vorba de iubire (adevarata si nu nascuta din nevoie si placere), atunci ea este cat se poate de vie, spirituala.
Un om alearga, alearga si la un moment dat cineva il opreste
si-l intreaba:
- Unde alergi omule asa?
- In cautarea fericirii!!! si continua sa alerge...
Cea care il intrebase era chiar fericirea.
Editat Dum 30 iul 2006 18:44
fericirea a scris:Un om alearga, alearga si la un moment dat cineva il oprestesi-l intreaba:
- Unde alergi omule asa?
- In cautarea fericirii!!! si continua sa alerge...
Cea care il intrebase era chiar fericirea.
adica tu 
Shadow and Light a scris:Fericirea este o stare divina si nu este acelas lucru cu satisfactia [implinirea (care este ceea ce simtim noi oamenii cand spunem ca suntem fericiti)].Aceasta stare poate fi atinsa pentru cateva clipe (de un om avansat spiritual sau printr-o situatie deosebita care rupe iluzia vietii si a eului) fiind traita ca o revelatie, sau dobandita ca insusire a omului desavarsit.
Satisfactia pe care noi o numim fericire este strans legata de obiectul placerii noastre si atunci cand obiectul este inlaturat, sau nu ne mai produce placerea initiala, este normal sa dispara "fericirea".
Aceasta fericire este o iluzie, in sensul ca este ceva trecator si nu apartine spiritului.; desigur daca este vorba de iubire (adevarata si nu nascuta din nevoie si placere), atunci ea este cat se poate de vie, spirituala.
fericirea a scris:Un om alearga, alearga si la un moment dat cineva il oprestesi-l intreaba:
- Unde alergi omule asa?
- In cautarea fericirii!!! si continua sa alerge...
Cea care il intrebase era chiar fericirea.
saracu... cred ca a facut shok !
auzi... sa-l opreasca fericirea !
Editat Lun 31 iul 2006 01:41
Ravl a scris:saracu... cred ca a facut shok !auzi... sa-l opreasca fericirea !
nu intelgi sensul
adica noi avem uneori idei preconcepute, anumite teluri si incapacitatea de a realiza la timp ca fericirea nu consta decat in iubire
Yvonna a scris:nu intelgi sensul
serios ?
Ravl a scris:serios ?
ok! atunci faci glume proaste
Yvonna a scris:ok! atunci faci glume proaste
poate, din punctul tau de vedere !
Mi-a batut in poarta fericirea,
A intrat in curte si-a strigat.
Eram dus alaturi cu iubirea
A-nchis poarta iute si-a plecat.
Mi-a batut, de-asemeni, bucuria
A intrat si-a stat sub pomii goi.
N-a vazut pe nimeni sa-i vorbeasca
Si-a plecat grabita inapoi.
Mi-a batut in poarta si necazul,
Eram dus departe linistit.
S-a intins pe tolul de la usa
Si m-a asteptat pana am venit.