Sari la conținut
Forum Roportal
buburuzalacra

cum sa-l ajut sa-si revina?

Postări Recomandate

Buna tuturor! Sunt noua aici, si as vrea tare mult sa primesc sfaturi, pareri, indrumari, in legatura cu o problema foarte delicata pentru mine. In urma cu aproape 6 luni, prietenul meu se indrepta cu mama lui catre un cabinet medical, cu masina personala. Vrand sa evite o bucata de sosea decopertata si nesemnalizata in acest sens, masina a derapat, s-au izbit frontal de un copac...si mama lui a murit in bratele lui..in cateva secunde. El nu a patit nimic grav,in afara catorva zgarieturi, dar imaginea mamei sale fara suflare pe picioarele lui il chinuie in fiecare secunda si ma tem pentru el. A vrut sa se sinucida la un moment dat, dar in afara de aceste ganduri, nu a trecut niciodata la fapte :P Nu eram impreuna atunci, dar fiind din acelasi oras am auzit despre accidentul respectiv. Ulterior s-a "legat" intre noi o frumoasa prietenie , care incet , incet s-a indreptat catre o relatie. Insa, in ceea ce priveste situatia lui...este pur si simplu daramat. Spune ca in ciuda timpului care trece, ii este din ce in ce mai dor de mama lui, ziua aceea il macina si mai mult si ar da orice sa o mai vada macar pentru o clipa. A avut doua saptamani groaznice, pur si simplu refuza sa mai traiasca in vreun fel. Intr-un fel se simte vinovat, caci spune el, ar fi putut sa treaca cu viteza foarte mica peste acea portiune de drum, fara sa o ocoleasca. Am incercat sa ii explic, ca invinovatirea aceasta nu va face decat sa ii accetueze durerea. Eu am 20 de ani ( el 21) si chiar nu stiu cum as putea sa il ajut...am vorbit ore in sir despre aceasta situatie, i-am spus in fel si chip ca pana la urma Cineva undeva are grija de noi si toate au un scop. Nu am experienta necesara si nici nu am trecut prin situatii asemanatoare, tot ce pot face este sa ii fiu alaturi, sa il sprijin, sa ii ofer prietenia mea inainte de toate si sa-l asigur tot timpul ca sunt langa el si ca in fata mea se poate descarca in voie de fiecare data cand simte ca suferinta il agaseaza. Nu vrea sa auda si spune ca Dumnezeu pentru el nu exista; cu greu l-am convins de Pasti sa mergem 20 de min la biserica. Plange foarte des si spune mai tot timpul ca ii este dor de mama lui. Locuieste in prezent cu tatal sau, dar are anumite resentimente fata de acesta pentru ca el divortase de mama lui in urma cu 3 ani. :o: Am incercat sa il sfatuiesc, intr-un mod foarte subtil, sa mergem impreuna sau sa mearga el la un psiholog, dar a zis ca nu poate un strain sa ii inlature durerea. Tot ce vrea e ca mama lui sa fie cu el....merge des la mormantul ei si mereu spune " daca mama ar fi trait....." . Am incercat sa il scot din starea aceasta, sa iesim, sa ne plimbam, sa vorbim si despre altceva, dar nu este deloc interesat de altceva. Imi spune adesea ca sunt ingerul lui, ca acum eu sunt sufletul sau si ca sunt asa buna...si ca, cu siguranta mama lui ar fi fost incantata sa ma cunoasca :D De multe ori incerc sa ma "ascund" , sa nu vada ca ma napadesc lacrimile. Azi vorbind despre acelasi lucru, imi spune "lasa ca stiu eu ca tu zici asa ca sa ma faci sa ma simt eu bine, dar degeaba ca nu o sa ajungem decat sa ne contrazicem si sa ne certam. Nu trebuia sa fie asa si eu atat stiu"...spune cateodata "nu suport compasiunea din ochii tai"...poate unii dintre voi ar stii ce as putea sa fac sa il ajut cumva, sau macar sa il fac sa inteleaga, ca timpul nu poate fi intors oricata durere ne-ar coplesi...fumeaza foaaarte mult, a slabit extrem de mult si abia mananca atunci cand eu tot insist si vede ca ma intristez. Cum sa-l ajut sa-si revina macar? Sunt aproape singura persoana cu care vorbeste despre accident atat de mult si in fata careia se descarca si de aceea imi doresc din tot sufletul sa il macar un pic mai linistit sufleteste, un pic mai bine si fizic....Va rog sa ma ajutati !

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Sa mearga la psiholog... apoi poate la psihiatru. Pe toti kami.... :P

Mergi si tu sa-ti spuna exact ce sa faci....

 

Tu pe un forum ceri astfel de sfaturi ? Adica de pe forum nu o sa inveti ce trebuie exact sa faci....nu cred.

 

Apropo... De ce dumnezeu ai pus topicul aici la Dragoste ? :o:

Editat de Toranagasama

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

mutat la psihologie.

 

poate ar fi bine ca prietenul tau sa faca cateva sedinte cu un psihoterapeut bun, l-ar ajuta sa se echilibreze.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

E foarte important ce crede prietenul tau: el crede ca e vinovat,si se pedepseste pentru asta,el crede (presupun)ca nu exista o viata dupa moarte,si asta face ca moartea mamei lui sa fie o tragedie mult mai mare...

Credintele pot fi schimbate,dar numai printr-o sugestie sustinuta...(ori auto-sugestie)

Singurul lucru pe care ai putea sa-l faci,ar fi sa incerci -ca de reusit,nu e nici o garantie ca vei reusi- sa ii sugerezi altceva.Dar asta,ar functiona cu o singura conditie: sa te creada.

Pentru moment,ceea ce crede el,ii ruineaza viata...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
E foarte important ce crede prietenul tau: el crede ca e vinovat,si se pedepseste pentru asta

Nu este el de vina ? :P

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
....Va rog sa ma ajutati !

 

Daca un specialist nu'l poate ajuta , atunci nu stiu ce sau cine ar mai putea s'o faca .

Poate doar timpul ... .

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Multumesc celor care ati raspuns pana acum..apropo de cele citite- avand in vedere ca nu vrea (deocamdata,sper) sa mearga la un psiholog si eu fiind aproape singura persoana in fata careia se descarca, din aceste motive m-am gandit sa cer sfaturi si pe forum. Nu vreau neaparat sa ma invete cineva ce sa fac, pentru ca stiu, ca in aceasta situatie depinde foarte mult de el si de felul in care gandeste acum. Vroiam doar niste sfaturi, alte parerei "din afara cutiei" ca sa zic asa. In ceea ce priveste vinovatia lui, din punctul meu de vedere vinovat sau nu, trebuie sa treaca cat de cat peste aceste momente. Este adevarat, poate ca timpul o sa-l faca sa gandeasca altfel, sa nu se mai invinovateasca pentru ca in fond, nimeni nu si-ar dori sa se intample una ca asta...mai ales vorbind aici despre mama... Multumesc inca odata pentru raspunsurile date ! :cry:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator
Acest topic este acum închis pentru alte răspunsuri.

×