Banii si venerarea lor

1. Banii.

Restul il tii aproape.

Gizas.

Pe linga unele transformari subtile (pt persoanele in cauza) ale gindirii bogatului, situatiile reale de viata s-ar putea sa te puna in postura de a alege, ocazie cu care ies la iveala prioritatile.

Parca am citit de mai multe ori, aici pe topic, ca banii iti permit accesul la cultura. Nu am inteles exact ce fel de cultura! Simpozioane stiintifice?! Era un exemplu de membru roportal (Preston*) care cred ca era inteligent, in plus avea si cultura generala (doua calitati distincte) - IN CONDITIILE IN CARE SE DECLARA SARAC MATERIAL. Nu stiu prea multe despre el, insa cred (cu rezerve si posibilitatea de a ma insela) ca frustrarile lui si manifestarea acestora se datorau (in parte) tocmai viziunilor diferite (afinitate pt bani) si a ipocriziei altora.

* sa nu fiu considerat fan al cuiva (indiferent cine ar fi el)

Intorcindu-ma la cultura, inteleg ca bogatii care se cultiva umblind prin toata luimea, culeg date exacte, fac poze, vor scrie carti din dorinta de a impartasi altor saraci cultura geografica-istorica dobindita.

Altora le sint indispensabile: cit mai multe masini (scumpe); iahturi pe care sa stea cu fundul in sus la Soare si sa-i dirijeze pe altii (afacerile); vile mari si numeroase, de vacanta .

Odata cu banii

Tavi99 a scris:

Sint curios citi dintre cei pentru care "banul e pe primul loc", se mai declara si credinciosi (in religie, Dumnezeu)? Oare stiu ce e aia credinta? Eu, un ateu, nu prea stiu, dar consider ca am niste delimitari ale lacomiei, respectiv perceptii ale valorilor reale a oamenilor - formate de constiinta, chiar bunul simt (pe alocuri).

Ajută pe cineva cel care stă cu m

Vad ca spune cineva ca relatiile la distanta pot functiona; nu am contestat asta. Poate iarasi nu m-am exprimat destul de clar. Cazul la care ma refer e cel in care omul stie sigur ca relatia se va duce naibii daca pleaca, dar pe de alta parte, daca pleaca isi asigura o viata in lux.

Exista oameni care nu sunt dispusi sa aiba asemenea relatii pentru ca vor sa traiasca iubirea acum, in prezent, si nu se resemneaza sa astepte pana celalalt isi atinge scopul de a strange o anumita suma, daca asta presupune sa indure singuratatea poate si chiar cativa ani de zile; exista si oameni gelosi, sau care devin asa, pentru ca viata si eventual anturajul pot schimba un om. Cand brusc nu mai esti alaturi de partener iti va lipsi un om cu care sa imparti gandurile, sentimentele, nimicurile zilnice etc, si poti ajunge sa te apropii treptat de altcineva. Se intampla tot timpul cuplurilor care traiesc sa zicem in tari diferite. Indepartarea poate interveni pentru ca daca inainte erai obisnuit sa fii in comuniune sufleteasca, apropiat de cineva, dupa o vreme, logic, nu iti mai poate spune detaliat ce gandeste, ce simte, nu te mai poti uita in ochii lui, nu il mai poti imbratisa, iar de alte lucruri ce sa mai vorbim. Chiar daca te gandesti ca la sfarsitul acestor ani "vom avea o viata mai buna, vom cumpara o casa, vom intemeia o familie" etc, singuratatea e un pret foarte mare de platit, mai ales cand esti tanar si te gandesti "la ce dracu am asteptat atatia ani sa am o relatie serioasa, cand nu pot la propriu sa fiu cu omul asta", si viata trece pe langa tine, si nu poti sa te bucuri de acele "nimicuri" si momente atat de pretioase, care fac relatia sa functioneze.

Dacă ştie sigur că relaţia se duce de r

WinoStonehead a scris:

Initiez acest topic pentru ca imi dau seama ca multi, foarte multi sunt materialisti. Cei care sunteti - acum cand banii sunt pe primul loc, ce considerati ca ati pierdut, fata de varsta inocentei...? Banii v-au schimbat, v-au transformat in alte persoane...? Intreb pentru ca am citit alte topicuri unde mai multi au sustinut ca pentru ei banii sunt pe primul plan, si ca un esec financiar ar fi cea mai mare lovitura a vietii.

Depinde de persoana, de aspiratii, si aceeasi persoana poate sa-si schimbe prioritatile in timp.

Sunt persoane care nu se opresc, indiferent cati bani castiga, pentru ca banii le ofera mai mult decat siguranta, le ofera putere, si sunt persoane care la un anumit nivel al veniturilor se declara satisfacute si isi cultiva hoby-urile.

In adolescenta de regula nu se pune accent pe bani, pe masura ce se maturizeaza oamenii devin mai materialisti.

Se opresc si isi cultiva pasiunile cei care sunt modesti si ating un anumit nivel de trai si de cultura.

Ei cauta satisfactii in cunoastere.

Cei inculti merg de regula spre bani spre putere, singura care le ofera satisfactie.

Daca tot ai adus vorba de clasa politica din Romania, ei sunt cei care sunt inculti, dar nu sunt prosti, si mizeaza totul pe bani. Din pacate in Romania nu exista o societate asezata care sa sanctioneze si sa penalizeze practicile de forta.

Traim intr-o societate de jungla, in care banul dicteaza, pentru ca societatea nu-si protejeaza valorile morale si culturale.

Nu poti obtine un singur raspuns pentru ca nu toti oamenii gandesc la fel.

Am intrebat doar daca banii sunt pe locul 1 (sau mai importanti decat multe alte lucruri oricum), si daca da, de ce, si iarasi daca da, cat departe ar fi un om dispus sa mearga pentru obtiberea lor.

Orice om cauta fericirea prin satisfacerea dorintelor, satisfacere care de-a lungul unei vieti ia diverse forme si urmeaza diverse cai. Una din forme este banul. Cand devine singura modalitate prin care pot fi satisfacute toate dorintele, se instaureaza o obsesie si o dependenta si se va merge pana la extreme. Necesitatea de a sustine un flux continuu de satisfacere a dorintelor pe o resursa limitata(banul) sau chiar propria existenta(nevoi), ii face pe oameni sa ucida si sa incerce ocolirea oricaror cai traditionale pentru obtinerea unui venit care in cele din urma e doar insuficient; ii face pe oameni sa comita suicid atunci cand vointa de a trai e inhibita total in urma rasturnarii tabloului realitatii.

Moftangiu a scris:

Din pacate in Romania nu exista o societate asezata care sa sanctioneze si sa penalizeze practicile de forta.

Traim intr-o societate de jungla, in care banul dicteaza, pentru ca societatea nu-si protejeaza valorile morale si culturale.

Corect. Ma intreb deseori unde are de gand sa se opreasca treaba asta, pentru ca in definitiv, ca om simplu, nu ai absolut nici o protectie impotriva abuzului de autoritate, si ma refer strict la Romania. Daca ai sta sa te gandesti ca e suficient ca un om sus-pus sa-ti puna gand rau , din orice motiv (daca pune ochii pe o bucata de pamant pe care se intampla sa il detii, de exemplu) pentru ca viata ta sa o ia la vale, si ca nu te poti adresa nimanui, te-ar apuca o paranoia de n-ai mai iesi din casa. Politia, trusturile media, instantele de judecata, unele institutii de invatamant, ar putea sa-si puna semnul "de vanzare" la poarta, sau "inchiriati-ne pentru o zi".

Stateam si ma uitam la o dezbatere despre pomana electorala, inainte de alegerile de duminica, aceeasi poveste cu "punga cu mancare" (de data asta portocalie). Ma revolta pana in maduva oaselor ca turma asta de porci, desi au mai mult decat 85% (zic eu) din populatie ar putea sa viseze vreodata, profita tocmai de disperarea omului care vede o sacosa cu un pui si o punga de zahar ca pe o mana cereasca. M-a socat sa vad in ce hal au crescut preturile de cand am plecat, ca 1 mil de lei vechi nu mai are chiar nici o valoare, si stiu ca e normal dupa aderarea la UE, insa ma tot intreb cum vor supravietui oamenii care si asa o duceau extrem de prost acum cativa ani, in conditiile in care nici nu castiga mai mult. Si cu toate astea, sunt ferm convinsa ca oricine va veni la putere va continua sa fure si sa-i lase pe amarati in voia soartei, si sa mor daca pricep cum gandesc oamenii astia...

Ma intreaba lumea pe aici "Ei, si ce, nu se poate face nimic? Nu poate candida un independent care sa fie sincer, sa se tina de treaba, sa faca, sa dreaga, sa fie onest..." (ei obisnuiti cu sistemul de aici, unde e plina padurea de uscaturi, dar nu se face nimic pe fata, si daca vrei, poti) si nu ma cred cand le spun ca nu se poate, ca e atat de gros dopul de par de pe teava de la chiuveta (scuza-mi analogia scarboasa) ca nu mai trece nimic.

Ma intreb daca vreunul din astia cu buzunarul doldora (din furat) se opreste macar o secunda pe luna, acolo, in constiinta lui, sa se uite la omul de rand, care se umple de datorii numai ca sa poata trai decent, si apoi la felul cum arunca el banii in stanga si in dreapta pe bijuterii, curve scumpe si alte sclifoseli, si se intreaba "Ce dracu' facem, ba, aici...?" Ma indoiesc profund. Cat de gros sa ai obrazul sa nu se prinda de tine macar vorbele de bun simt ale altora si realitatea crunta prin care trec unii oameni, poate la 500 de metri de vilele in care se lafaie ei...

WinoStonehead a scris:

Corect. Ma intreb deseori unde are de gand sa se opreasca treaba asta, pentru ca in definitiv, ca om simplu, nu ai absolut nici o protectie impotriva abuzului de autoritate, si ma refer strict la Romania. Daca ai sta sa te gandesti ca e suficient ca un om sus-pus sa-ti puna gand rau , din orice motiv (daca pune ochii pe o bucata de pamant pe care se intampla sa il detii, de exemplu) pentru ca viata ta sa o ia la vale, si ca nu te poti adresa nimanui, te-ar apuca o paranoia de n-ai mai iesi din casa. Politia, trusturile media, instantele de judecata, unele institutii de invatamant, ar putea sa-si puna semnul "de vanzare" la poarta, sau "inchiriati-ne pentru o zi".

Cam exagerezi , nu este chiar asa .

laurent-III-rd a scris:

Cam exagerezi , nu este chiar asa .

Nope. Sad but true. Cunosc personal multe cazuri, si de o parte si de cealalta. S-a intamplat sa am in familie persoane care sa se invarta o perioada intr-un cerc de "binevoitori" din clasa politica si alti "membri de vaza" ai comunitatii. Daca peretii ar avea urechi, sau urechile reportofon...