Haideti sa va povestesc cazul meu ca sa mai conturez un pic topicul!
Nu am fost si nici nu sunt un macho. Nici frumos din cale-afara nu sunt si nici parinti care sa arunce cu bani in mine n-am avut.
Inca din liceu am fost constient de aceste minusuri si am fost convins ca trebuie sa imi perfectionez alte arme pt a putea avea acces la fete. Spre norocul meu aceste minusuri au fost compensate de D-zeu cu o doza destul de mare de vrajeala si cu un caracter puternic, construit pe o structura de educatie in stil boem.
Pe langa acestea am fost inzestrat cu o doza destul de mare de romantism si bun simt.
Toate astea m-au ajutat enorm la capitolul "fete" dupa terminarea liceului , unde predominau fitzele si snobismul iar armele mele nu prea isi atingeau tinta Am fost indragostit de toate partenerele, diferea doar durata. Pe unele le iubeam o saptamana , pe altele o luna... Problema e ca ma plictiseam repede si dupa un anumit timp ajungeam la concluzia ca relatia nu mai prezinta interes. Au fost si cateva femei cu care am avut relatii mai lungi (5 ani cu una si 3 cu alta).Bineinteles ca si acestea au fost presarate cu peripetii. Erau relatii la distanta. Pentru prima faceam naveta la Galati , pt a doua faceam drumuri in Republica Moldova, ca fata era studenta si in vacante mergea acasa. Pe acestea doua cred ca le-am iubit cel mai mult, am facut multe sacrificii pt ele si in aceeasi masura am si suferit dupa ele. Fiind totusi relatii care nu erau sufocante imi vedeam mai departe de naravul meu.
Unora le place alcoolul, altora le place fotbalul, unii nu pot trai fara muzica, altii fara tigare. Asa si eu eram innebunit de senzatia pe care o ai la inceputul unei relatii cu o fata deabia cucerita! Imi placea sa ma afisez cu noile cuceriri in cercurile mele de prieteni ! Imi placea sa agat si sa fiu indragostit. Exact senzatia aia de fluturasi in stomac imi dadea dependenta. Sa nu imi spuna nimeni ca aceste trairi se pastreaza intr-o relatie cat ar fi ea de frumosa, sincera si inconjurata de dragoste!
Anii au trecut , naravul nu s-a potolit .
Fara sa imi dau seama , tot acest sir de relatii m-au facut sa inteleg mai bine femeia, psihologia ei, sa ii inteleg comportamentul si principiile. Incepuse sa imi placa sa joc rolul consolatorului , al doctorului de suflete ranite!
Dupa varsta de 26 de ani am hotarat ca trebuie sa imi schimb stilul de viata si sa imi gasesc o femeie cu care sa imi intemeiez o famile. Era greu totusi pt ca aveam in spate o gramada de modele feminine si aveam tendinta sa caut un "tot" adunat de la fiecare ce mi-a placut. Incepusem sa caut femeia perfecta iar eu nu eram nici pe de parte cel care sa o merite.
Le gaseam defecte foarte repede, plus ca la primul semn de neincredere le dadeam papucii, ca de, printre atatea foste am avut si multe care m-au facut sa sufar si sa plang! Incepusem sa disper, toate femeile disponibile pe care le intalneam ba erau materialiste, ba erau proaste, ba nu erau gospodine, etc.
Totusi , printr-o conjunctura norocoasa am gasit-o pe actuala. Aveam 29 de ani ea 22. Avea cam tot ce vazusem eu frumos sau imi placea de la fostele.
Are trecut curat, e frumoasa , e inteligenta atat cat trebuie, e harnica, e atenta , e iubitoare, e copilaroasa, e super priceputa in domeniul in care lucreaza si multe altele. Totusi la capitolul pat nu exceleaza, datorita unor conceptii induse de stilul educational pe care l-a primit. La inceput nu m-a deranjat dar in timp am inceput sa duc dorul focurilor din tinerete, de partide de sex fara prejudecati, de tot felul de nebunii. Am incercat pe cat posibil sa incerc sa o dau dupa mine dar nu am reusit la toate capitolele. Dar eu vreau tot, asa ca...nu ma dau deoparte de la aventuri.
Nu am relatii decat cu femei cu obligatii, nesatisfacute, neinelese sau neglijate de soti. Foarte rar raman pana spre dimineata si nu exagerez cu intanirile. Mai rarut ca-i mai dragut.
