Capacitati paranormale

părere a scris:

Oare amagirea nu e efectul credintei in dorinta? Dorinta apare cand ceva lipseste. Omul doreste cand nu e intreg. Daca ar fi intreg, nu ar fi ce sa doreasca. Si de obicei, dorinta implinita satisface simturile. Un simt satisfacut nu intregeste omul. Am cinci simturi, pentru fiecare gasesc ce sa "consum", deci sunt cat se poate de fericit si implinit pentru ca mi-am multumit dorintele. Cand gasesti ca dorintele satisfac doar ceea ce tine de materie si perisabil si iti pun in palma lucruri pe care oricum le ai, nu e firesc sa cauti mai mult, si sa crezi (credinta ca certitudine, care nu e dobandita neintemeiat) ca omul e mai mult decat simplul animal care fara discarnamant doreste si si satisface dorintele?! E buna dorinta, dar e buna atat cat il face pe om sa-si dea seama ca mai are nevoie de ceva pentru a fi intreg. A ramane la a implini dorinte, inseamna a ramane la a-ti da seama ca ai nevoi, dar ramai printre ele tocmai pentru ca operezi cu ceea ce le alimenteaza.

Dorinta este 'firul scurt' intre tine si Dumnezeu. Dumnezeu nu lucreaza prin intermediari pentru ca el este in tine.

Thunami,

cand ai deschis aceasta discutie am crezut ca esti o persoana deschisa insa din ultimele raspunsuri nu mai stiu ce sa cred.

Nu iti judec atitudinea, in fond fiecare e liber sa creada si sa spuna ce doreste dar dupa opinia mea ai luat o directie autoritara si putin cam dura. Nu poti sa cataloghezi un rapuns dat aici ca reprezentand "vorbe goale" pentru ca orice opinie conteaza. Nu imi plac amenintarile cu iadul si afirmatiile cum ca dorinta ar fi o "mizerie umana". Spun asta pentru ca tipul asta de a bordare nu m-a ajutat pre mult in drumul spre dezvoltarea spirituala si din ceea ce vad in jur nu a fost de mare ajutor nici pentru altii. Parerea mea e ca trebuie sa ii ajutam pe altii (si pe noi insine) sa mearga pe acest drum intr-un mod pozitiv, tolerant si deschis. Sau poate crezi ca toleranta, dragostea si intelegerea nu poate avea o influenta destul de puternica asupra celor din jurul nostru?

Eu am avut de a face cu persoane materialiste si foarte sceptice si nu a trebuit sa ma folosesc de predici si cuvinte pentru a le putea deschide sufletul si orizontul. A fost nevoie de fapte, a trebuit sa ii inteleg si sa-i accept mai intai asa cum sunt, sa le arat ca nu sunt respinsi sau judecati, a trebuit sa daruiesc, da eman iubire si intelegere pentru ca intr-un sfarsit singuri sa ajunga si ei, singuri, neconstrinsi de dogme sa se transforme putin cate putin, pentru ca asa au simtit.

Daca spui cuiva "o sa ajungi in iad daca nu..." nu rezolva nimic.

Dupa parerea mea din ceea ce vad in jur, lumea a inceput sa se trezeasca si sa tinda spre o spiritualitate mult mai complexa si toti tind sa vorbeasca si sa "predice" (impropriu spus, dar nu ma gasit alt termen) intr-o maniera pozitiva. Si nu vad nimic rau in asta. Am avut destul parte de control al mintii prin intmidare, am avut destul parte de temeri.

Si nu cred ca se intampla asta din slabiciune, din faptul ca e prea greu sa accepti ideea de iad sau aceea ca prea putini vor avea parte de lumina in lumea de dincolo. E pur si simplu nevoia de aer, de puritate, de dragoste.

Repet, sa nu ma intelegi gresit, nu am vrut sa te judec, si imi cer scuze daca asa a parut.

Pentru mine Dumnezeu, entitatea suprema, inseamna DRAGOSTE, nu amenintare

askey a scris:

Credinta este cauza amagirii ... credinta este handicapul care a separat omul de el insusi ... Creatorul nu are ce sa ierte, pentru ca omul este creatia lui, este perfect ... Creatorul onoreaza dorinte, si se bucura cand asculta o dorinta nemaiauzita ... deoarece Creatorul este ca un copil ... este PUR ... ceea ce noi oamenii am cam uitat sa fim din cauza credintei si a lanturilor de pacate pe care le taraim dupa noi ... Asadar DORINTA

Tu vorbesti de credinta, eu vorbesc de Credinta. Tu o confunzi cu verbul 'a crede'. Eu vad in ea o metafora, un mesaj ascuns, Adevarul insusi.

Frumoasa teorie.........tu chiar crezi ca a nu te preocupa de ziua de maine este chiar asa de indicat?adica,faci 5 copii si nu te preocupa ca nu le poti oferi nici macar minimum necesar?sau sa nu te preocupe banii daca sa spunem tocmai ti-ai pierdut serviciul?

Cat despre dorinta........exista vreun om care sa nu isi doreasca nimic(si sa te mantuiesti e tot o dorinta).Si daca nu iti mai doresti sa inveti ceva nou,sa mergi undeva,sa ai prieteni,sa iti poti permite un anumit lucru............de ce ai mai trai?

maia77 a scris:

Thunami,

cand ai deschis aceasta discutie am crezut ca esti o persoana deschisa insa din ultimele raspunsuri nu mai stiu ce sa cred.

Nu iti judec atitudinea, in fond fiecare e liber sa creada si sa spuna ce doreste dar dupa opinia mea ai luat o directie autoritara si putin cam dura. Nu poti sa cataloghezi un rapuns dat aici ca reprezentand "vorbe goale" pentru ca orice opinie conteaza. Nu imi plac amenintarile cu iadul si afirmatiile cum ca dorinta ar fi o "mizerie umana". Spun asta pentru ca tipul asta de a bordare nu m-a ajutat pre mult in drumul spre dezvoltarea spirituala si din ceea ce vad in jur nu a fost de mare ajutor nici pentru altii. Parerea mea e ca trebuie sa ii ajutam pe altii (si pe noi insine) sa mearga pe acest drum intr-un mod pozitiv, tolerant si deschis. Sau poate crezi ca toleranta, dragostea si intelegerea nu poate avea o influenta destul de puternica asupra celor din jurul nostru?

Eu am avut de a face cu persoane materialiste si foarte sceptice si nu a trebuit sa ma folosesc de predici si cuvinte pentru a le putea deschide sufletul si orizontul. A fost nevoie de fapte, a trebuit sa ii inteleg si sa-i accept mai intai asa cum sunt, sa le arat ca nu sunt respinsi sau judecati, a trebuit sa daruiesc, da eman iubire si intelegere pentru ca intr-un sfarsit singuri sa ajunga si ei, singuri, neconstrinsi de dogme sa se transforme putin cate putin, pentru ca asa au simtit.

Daca spui cuiva "o sa ajungi in iad daca nu..." nu rezolva nimic.

Dupa parerea mea din ceea ce vad in jur, lumea a inceput sa se trezeasca si sa tinda spre o spiritualitate mult mai complexa si toti tind sa vorbeasca si sa "predice" (impropriu spus, dar nu ma gasit alt termen) intr-o maniera pozitiva. Si nu vad nimic rau in asta. Am avut destul parte de control al mintii prin intmidare, am avut destul parte de temeri.

Si nu cred ca se intampla asta din slabiciune, din faptul ca e prea greu sa accepti ideea de iad sau aceea ca prea putini vor avea parte de lumina in lumea de dincolo. E pur si simplu nevoia de aer, de puritate, de dragoste.

Repet, sa nu ma intelegi gresit, nu am vrut sa te judec, si imi cer scuze daca asa a parut.

Pentru mine Dumnezeu, entitatea suprema, inseamna DRAGOSTE, nu amenintare

Toleranta, dragostea si intelegerea de care vorbesti sunt dusmanii nostri cei mai de temut. Adevarul doare. Invatarea si intelegerea adevarului este un proces dureros. Stii de ce? Pentru ca zdrobeste in noi minciunile dulci ale placutei decaderi.

Dorintele exista, dar multe sunt desarte. Nu trebuie sa raspundem decat chemarii adevarului.

Dragostea Dumnezeulei crestin este doar o promisiune. Ea se va implini fata de cei ce se sacrifica pentru el, fata de cai ce se jertfesc pentru el. Deci viata asta nu e placere ci suferinta. Daca ai alta religie, tot ce se poate ca acel zeu sa fie DRAGOSTE.

Sa nu intelegi gresit, suferinta credintei este DRAGOSTE DIVINA - cel mai nobil sentiment. Sa poti iubi suprem si neconditionat atunci cand nu mai ai nici o alta posibilitate de a rezista suferintei, asta este forfa Credintei. Ea te desprinde de necunoscut si trezeste Adevarul in suflet. De asta putini sunt cei alesi. Restul sunt lasi si fug de suferinta catre ispite dulci si zei de zahar. Nu imi place sa mint. Pentru mine Iubirea e Adevar, deci Durere.

Cand vei cobora de pe cruce si vei renaste o sa intelegi. Dar ca sa ajungi acolo trebuie sa ai credinta de a trece prin focul suferintei. Nimeni nu te poate urma prin acest foc - decat ingerul propriei tale puteri. Daca tu cazi el cade, daca tu te ridici el se ridica. El te ajuta sa devii ceea ce trebuie sa devii.

Demonii te ajuta sa devii toleranta, dragastoasa, intelegatoare, ca sa ai scuze ca nu zbori si sa lauzi neputinta altora.

Eu nu propovaduiesc si nu sustin o cale religioasa. Doar analizez obiectiv situatia. Daca unii aleg crestinismul, trebuie sa care crucea! Nu eu am inventat iadul si singurul care ameninta cu el este chiar Dumnezeul crestinilor.

Din pacate nu vezi bine lumea. Ea se cufunda tot mai adanc in nepasare si intuneric. Ignoranta propriilor convingeri, trufia modernista a omului superior ne pune intr-un loc care inca nu ni se cuvine. Religiile sunt in agonie, omul devine zeu, totul se cufunda in haos. Dumnezeu si-a luat mana de pe noi.

Puterile pe care le avem le irosim in van in timp ce om dupa om cade prada profetiilor false. Natura e distrusa, echilibrul e rupt, civilizatia se prabuseste iar tu imi spui despre toleranta, dragoste si intelegere.

Nu trebuie sa iti ceri scuze. Nici eu nu acuz, doar atrag atentia. Dar o fac in felul meu, asa cum am "vazut".

Mai citeste o data, cu atentie, tema asta si vei descoperi multe lucruri utile. NU e adevar si bine doar ceea ce te face sa te simti bine sau raspunde doleantelor tale. Adesea o palma e mai buna decat un sarut.

Glamorous_witch_girl a scris:

Frumoasa teorie.........tu chiar crezi ca a nu te preocupa de ziua de maine este chiar asa de indicat?adica,faci 5 copii si nu te preocupa ca nu le poti oferi nici macar minimum necesar?sau sa nu te preocupe banii daca sa spunem tocmai ti-ai pierdut serviciul?

Cat despre dorinta........exista vreun om care sa nu isi doreasca nimic(si sa te mantuiesti e tot o dorinta).Si daca nu iti mai doresti sa inveti ceva nou,sa mergi undeva,sa ai prieteni,sa iti poti permite un anumit lucru............de ce ai mai trai?

Asta inseamna Credinta. Increderea deplima in Dumnezeu iti da puterea necesara sa vezi Darul ce ti-l trimite zi de zi. Ratacitii cauta, dar cauta in van caci nici nu stiu ca au pierdut.

Sa nu confundam Chemarea cu dorinta!

thunami a scris:

Sa poti iubi suprem si neconditionat atunci cand nu mai ai nici o alta posibilitate de a rezista suferintei, asta este forfa Credintei. Pentru mine Iubirea e Adevar, deci Durere.

Cand vei cobora de pe cruce si vei renaste o sa intelegi. Dar ca sa ajungi acolo trebuie sa ai credinta de a trece prin focul suferintei. Nimeni nu te poate urma prin acest foc - decat ingerul propriei tale puteri. doar atrag atentia. Dar o fac in felul meu, asa cum am "vazut".

Adesea o palma e mai buna decat un sarut.

Asta inseamna Credinta. Increderea deplima in Dumnezeu iti da puterea necesara sa vezi Darul ce ti-l trimite zi de zi. Ratacitii cauta, dar cauta in van caci nici nu stiu ca au pierdut.

Poate de aceea credinta e confundata cu... "cred ca maine va ploua" - pentru ca e un paradox greu de asumat: a crede cu tarie, in pofida durerii.

Pentru ce a fost si e "vazut", adanc respect.

askey a scris:

Daca tu crezi in Dumnezeu si zici ca omul e creatia lui imperfecta, asta nu e un pacat dupa parerea ta ? Tocmai l-ai facut imperfect pe Dumnezeu. Acum astepti cu supunere cele n reancarnari prin care speri ca Dumnezeu sa-ti corecteze imperfectiunile creatiei sale ? Cum ii spui in gand? Hai doamne, inca o data, poate-ti iese lucrarea de data asta ... ? Si continui sa speri de frica sa nu ajungi la cosul de gunoi al lui Dumnezeu ?

Daca nu ar mai fi amagirea credintei, oamenii n-ar avea de ales si ar incepe sa comunice direct cu Dumnezeu. Si ar redescoperi ca defapt au fost tot timpul creatii perfecte si ca Dumnezeu exista in fiecare.

Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa.Pana aici toate bune. Dar asta nu inseamna ca ne-a creat si dupa sufletul si crezul Lui. Aici nu sesizezi diferenta. Dumnezeu e perfect, noi nu (mai) suntem de la Adam si Eva incoace (daca cumva am fost vreodata,desi ma indoiesc).

Da,Dumnezeu exista in fiecare, numai perceptia este diferita, iar oamenii comunica direct cu Dumnezeu (depinde ce intelegi tu prin acest "direct"), insa putini comunica asa cum trebuie. Putini comunica din dorinta de a sti, de cunoastere, si mai multi din dorinta de a vrea un anume lucru.

thunami a scris:

Ce fel de capacitati credeti ca aveti?

Ce experiente deosebite ati trait?

Deviati de la subiectul propus.

thunami, te mai intereseaza astfel de raspunsuri?

andruta* a scris:

Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa.Pana aici toate bune. Dar asta nu inseamna ca ne-a creat si dupa sufletul si crezul Lui. Aici nu sesizezi diferenta. Dumnezeu e perfect, noi nu (mai) suntem de la Adam si Eva incoace (daca cumva am fost vreodata,desi ma indoiesc).

Da,Dumnezeu exista in fiecare, numai perceptia este diferita, iar oamenii comunica direct cu Dumnezeu (depinde ce intelegi tu prin acest "direct"), insa putini comunica asa cum trebuie. Putini comunica din dorinta de a sti, de cunoastere, si mai multi din dorinta de a vrea un anume lucru.

Deviati de la subiectul propus.

thunami, te mai intereseaza astfel de raspunsuri?

dumnezeu nu are atribute omenesti

thunami a scris:

Din pacate nu vezi bine lumea. Ea se cufunda tot mai adanc in nepasare si intuneric. Ignoranta propriilor convingeri, trufia modernista a omului superior ne pune intr-un loc care inca nu ni se cuvine. Religiile sunt in agonie, omul devine zeu, totul se cufunda in haos. Dumnezeu si-a luat mana de pe noi.

Puterile pe care le avem le irosim in van in timp ce om dupa om cade prada profetiilor false. Natura e distrusa, echilibrul e rupt, civilizatia se prabuseste iar tu imi spui despre toleranta, dragoste si intelegere.

Nu trebuie sa iti ceri scuze. Nici eu nu acuz, doar atrag atentia. Dar o fac in felul meu, asa cum am "vazut".

Mai citeste o data, cu atentie, tema asta si vei descoperi multe lucruri utile. NU e adevar si bine doar ceea ce te face sa te simti bine sau raspunde doleantelor tale. Adesea o palma e mai buna decat un sarut.

Asta inseamna Credinta. Increderea deplima in Dumnezeu iti da puterea necesara sa vezi Darul ce ti-l trimite zi de zi. Ratacitii cauta, dar cauta in van caci nici nu stiu ca au pierdut.

Sa nu confundam Chemarea cu dorinta!

Sint constienta ca nu vad bine lumea dar cine o vede exact asa cum ar trebui? suntem elevi aici pe pamant, mai mult sau mai putin disciplinati... si sunt deacord cu cu faptul ca ne confundam tot mai mult in "nepasare si intuneric". Nu m-am referit la dragoste si intelegere ca la o alternativa a suferintei ci ca un fel de a trece prin ea, la nevoia de a accepta cu seninatate ceea ce suntem si ceea ce ni se intampla si la a trece cu seninatate si dragoste prin acestea (fapt care nu este DELOC usor). In amenintare tot nu cred. Dumnezeul meu, despre care vorbesti si care este al tuturor, nu este "de zahar", insa sunt convinsa ca cunem IUBITI. Asta neinsemnand ca trebuie sa ramanem in ignoranta, nepasare si intuneric. Calea spre lumina este clar mai mult decat grea si dificila.

Am citit cu atentie tema asta si am gasit, cum spui tu, multe lucruri utile

Nu ma mai lungesc, pentru ca intr-adevar DEVIEM DE LA SUBIECT, asa cum au spus si ceilalti.

In ceea ce priveste evenimentele paranormale din viata mea, nu am avut parte de ele. Am trait un singur vis, in 5 episoade, un vis foarte viu dupa care ma trezeam tot timpul bulversata, in care imi aparea bunica mea care a murit acum cativa ani, si in care fiecare episod il continua intocmai pe cel anterior si a avut un final bizar. Insa asta nu cred ca tine de "capacitati paranormale" asa ca nu stiu daca sa-l povestesc aici.

Inca nu stiu cum sa cataloghez acest vis.

Capacitati paranormale nu cred sa am desi la un moment dat am avut parte de niste intamplari mai neobisnuite.. printre care am levitat(desi o singura data), am vazut si am auzit diverse ' lucruri'... nu dau detalii

Am un lucru nelamurit.. am tendinta sa simt cand cineva e in preajma, sa dau cateva exemple: intr- o zi ma indreptam spre baie si cum ma apropiam am simtit ca 'cineva' e acolo, m-a cuprins o frica imensa cu gandul ca am sa vad cine stie ce 'minunatie'....cand am aprins lumina era motanelul meu care statea pe jos, desi el nu are obiceiul sa stea in baie. Deci sa inteleg ca pe el il 'simtisem'. Booon! Alta data, m-am dus la baie si am inceput sa ma spal pe fata, in timp ce ma spalam, aveam impresia ca usa din spatele meu era deschisa...desi eu stiam clar ca o inchisesem... iar ma incercase un sentiment de panica insa am continuat sa ma spal gandindu-ma ca doar mi se pare.. cand m-am sters pe fata si am deschis ochii, usa chiar era deschisa.. De multe ori simt cand cineva vine acasa fara sa il aud sau ceva... pur si simplu cand ma apropii, ma cuprinde o frica nejustificata(nu pot sa imi explic de ce).

N-am talent la povestit asa ca nu ma astept sa ma ia cineva prea in serios Thunami poate imi spui si mie cam pe ce scara m-as afla( ma refer la cea expusa de tn la inceputul topicului). Nu ca m-ar influenta cu ceva dar totusi ma intereseaza...

Thanks!